Nasterea acasa (in cada)
Raspunsuri - Pagina 27
adivera spune:
F frumos!!!!!
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui capcaunul Dar dreptul copilului la viata il aruncam si pe el in cada? |
De ce crezi tu ca e mai sigur pentru copil in spital decat acasa? Spitalele sunt locuri foarte periculoase peste tot in lume, dar mai ales in Romania. Gandeste-te ce eforturi si cheltuieli se fac intr-un spital vestic pentru prevenirea si combaterea infectiilor, lucru care in Romania nu se intampla. Copiii mei au plecat cu candidoza din maternitate, la 7 ani diferenta, pentru ca li se dadea la toti copiii sa suga din aceasi sticla. Stiu, era doar o candidoza dar putea fi ceva mult mai grav pentru ca evident nimanui nu-i pasa. Cand m-am dus la spital am fost examinata cu o pereche de manusi pescuita dintr-un lighean care mirosea a cloramina. Mi s-a facut clisma cu un furtun care a vazut si vremuri mai bune, probabil acelasi si 7 ani mai tarziu. WC-urile erau absolut INFECTE, nici nu stiai pe ce sa pui mana, ca sa nu mai spun ca nu exista posibilitatea sa stai jos. Dusul era o teava in perete, nu exista un cui sa iti agati prosopul si hainele, nu avea cabina si era in asa fel amplasat ca atunci cand cineva deschidea usa la baie te vedea tot coridorul. Mamele nu erau incurajate sa se miste din pat si cum majoritatea erau taiate si in dureri (analgezicele nu sunt foarte populare in Romania) preferau sa stea in pat toata ziua, dar nici masuri de prevenire a DVT-urilor nu erau. Sa-ti mai spun? Plus ca doar faptul ca esti in spital in Romania nu iti garanteaza ca cineva se va uita la tine sau se va deranja cineva sa se scoale din somn sa te asiste in caz ca ai nevoie.
O nastere normala e mult mai sigura acasa decat la spital, iar mama si copilul mult mai putin traumatizati. Nu exista riscul ala imens de infectii, nu se forteaza nasterea ca sa poata doctorul pleca acasa, mama este mult mai relaxata in mediul ei si se poate concentra mult mai bine pe ce urmeaza, faptul ca poate sa stea in ce pozitie doreste, faptul ca nu i se face epiziotomie de rutina, etc.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui capcaunul Dar dreptul copilului la viata il aruncam si pe el in cada? |
Exista un pricipiu de drept roman, aplicat si astazi, care mie imi place tare mult:
"Infans conceptus pro nato habetur quoties de eius commodis agitur" (Copilul nenascut se considera ca nascut ori de cate ori este vorba de interesul lui).
Aplicabilitatea lui este doar intr-o materie restransa, dar poate ar fi bine s-o extindem in macar in mintea noastra.
Luna1 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui capcaunul
Dar dreptul copilului la viata il aruncam si pe el in cada? |
Ai si ceva studii/dovezi pe care iti bazezi afirmatia de mai sus cum ca un copil nascut acasa cu asistenta medicala e neglijat si pus in pericol?
Eu n-am nascut acasa aici, desi puteam, mi s-a oferit, insa mi-a fost frica, nascusem o data in Romania si credeam ca asa trebuie, sa nasti cu perfuzii in vene, cu cate o injectie de ocitocina cand crede asistenta/moasa, intinsa pe spate, etc. Eram tanara la prima nastere cu o incredere oarba in ce mi se spune.
Aici mi s-au oferit trei optiuni: nasterea in spital, nasterea in clinica de nasteri naturale (si aici se refera la, nasterea in apa sau pe uscat, fara nicun fel de anestezie, nascut doar cu moasa) sau nasterea acasa.
Am ales optiunea a doua dintr-un motiv egoist (sau mai bine zis 2 motive egoiste): mi-e frica de ace, din clinica de nasteri naturale puteai pleca acasa in aceeasi zi chiar la 2 ore dupa nastere daca te simteai ok si copilul era in regula. Iar cum eu nu suport spitalele a fost optiunea perfecta.
Ca nastere in sine nu a fost nicio diferenta intre o nastere acasa si nasterea in acea clinica. Am nascut intr-o camera fara nicio aparatura medicala (aveau aparatura in alta camera a clinicii si o aduceau la nevoie ca era pe role), linistita, cu perdelutele trase si intim. Sotul a asistat la toata nasterea desi aveam teama imensa pe care am citit-o si pe aici ca i se usuca dumneaei si-i cade cand vede asa "oripilitati" patite de mine si organul meu sexual.
Nu s-a intamplat asa ceva, de fapt eu n-am auzit de asa ceva aici, toti taticii participa la nasterea copiilor, eu inca n-am intalnit unul sa lipseasca. E adevarat ca nu i-am italnit pe toti, deci hai sa zic atunci ca majoritatea participa.
Faptul ca sotul meu a fost alaturi de mine in acel moment atat de intim, ne-a apropiat peste masura, cum nu credeam, atat sentimental cat si sexual.
Am nascut fiind zen, cu intrebari de bun simt, m-au intrebat cum vreau sa nasc, am nascut pe pat, copilul a fost imediat pus la piept, skin to skin, cordonul a fost taiat dupa ce n-a mai pulsat, eu n-am fost taiata, copilul nu ne-a parasit nici o clipa. Moasa va zic sincer ca n-a facut nimic iesit din comun, chiar ii spunea sotului cat de perfecta e nasterea, nu a atins copilul pana nu era deja pe pat, iesita cu totul, efectiv a stat si a privit si m-a indrumat/alinat, adica vorbe de incurajare, bravo, e bine, esti aproape, etc.
Despre prezenta copiilor la nastere: nu stiu ce parere sa am. Nu cred ca fiica mea de trei ani ar reactiona cum trebuie. Insa cred ca pentru fiul meu ar fi o experienta de bondig perfecta. N-as face-o insa, sau mai intai m-as consulta cu copilul sa aflu cat de mult isi doreste asa ceva si cu un psiholog.
Si parerea strict la subiect: nasterea acasa neasistata doar ca asa era si pe vremea bunicii mi se pare un risc prea mare si nu mi l-as asuma pentru nimic. Insa sunt 100% pro nastere cat mai naturala cu putinta in spital sau acasa.
bird70 spune:
Offff, Luna, ce frumos 
!
Si eu am nascut atat de usor si asa regret ca nu am avut parte de experiente din astea.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fomalhauti Mi-am mai spus parerea: cred ca este un moment cu adevarat important pentru familie, daca vrei as putea spune ca este aniversarea zero si cred ca este frumos cand familia este reunita pentru eveniment. Acum eu am terminat cu nasterile, dar asa cum spuneam, in conditiile din Romania, nu as fi vrut sa nasc acasa fiindca nu as fi vrut sa risc. In Olanda as fi vrut sa nasc acasa, desi probabil la ultima nastere as fi avut aceeasi optiune, cezariana, pentru siguranta mea si a copilului. Dar, daca fiica mea ar emigra (ceea ce nu imi doresc) as vrea sa pot sta langa ea la nastere. Cu sotul ei, mai tarziu si cu copilul ei. Mi se pare un fel de sarbatoare. Si, repet, nu cred ca e un spectacol urat. Nu e ceva....estetic, dar e frumos din punct de vedere emotional. Inainte de prima nastere cineva (psiholog  "nu spui cine, persoana importanta") mi-a spus ca nu e bine sa stea sotul langa mine la nastere fiindca vazandu-ma in situatia respectiva ar putea face "impotenta selectiva". Nu a facut (am si dovezi) si a dorit sa fie prezent si la celelalte nasteri si a fost un pic dezamagit ca nu a fost la ultima, la cezariana. Nu a considerat niciodata ca e ceva urat. Pot spune cu toata siguranta ca sotului meu i-a placut sa stea langa mine la nastere.Mie mi se pare ca aspectele despre care vorbiti voi sunt doar o parte a nasterii: durere, tipete, sange. Mai exista si emotie, nerabdare, sprijin si mai ales bucurie. Exista primul tipat al copilului si atmosfera aceea care exista pana si intr-o sala de nasteri unde sunt mai ales persoane care au trecut de sute de ori prin asta: e ca un oftat de caine colectiv (cainii ofteaza cand le e bine). Cand tipa bebe prima data toata lumea se destinde, mie mi se pare ceva aproape fizic, parca se simte in aer. Si apoi este hulitul cordon ombilical, pulseaza, apoi se opreste din pulsat (normal nu ar trebui pensat inainte nici macar pentru recoltarea de celule stem!) si apoi este pensat si apoi taiat. Sunt niste momente distincte si atat de solemne. Hai ca m-am facut sa plang, mai ales ca stiu ca nu voi mai naste niciodata. |
N-am citit mai departe, nu stiu ce ti-au raspuns, dar si eu simt ca tine fata de nasteri, desi nu am avut decit trei. Nu stiu daca as dori sa fie copiii mei linga mine, nu m-am gindit la asta, dar sotul as fi dorit sigur... la primul copil nu a fost lasat, s-a invirtit ca un leu in cusca pe hol si s-a dus macar sa o tina in brate, sa o vada, era a lui... a plins. Si el e mai dur asa...
La ceilalti doi nici nu s-a pus problema sa nu fie, am povestit pe la subiectul nasteri cum a fost. A stat tot timpul linga noi, a vorbit cu copilul care se nastea, l-a minghiat prin burta, a taiat cordonul, el mi i-a pus in brate si apoi i-a luat. Nu s-a dezlipit o clipa de linga noi, de linga ei apoi la analize. Nu i s-a parut nimic urit, emotia a fost atit de mare incit faptul ca era un pic de singe si ce mai era pe acolo nu mai avea ce sa deranjeze. Nu, nici mie nu mi se pare nasterea urita, face parte din viata noastra, impreuna cu tot ceea ce vine. Si ar trebui sa fie lasata sa curga cit mai natural posibil, o singura data ne nastem!
Hai, ca ma apuc si eu de plins, ca nici eu nu mai nasc!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Faptul ca sotul meu a fost alaturi de mine in acel moment atat de intim, ne-a apropiat peste masura, cum nu credeam, atat sentimental cat si sexual. |
Luna, ai nascut exact cum as fi vrut eu sa nasc. Mabucur pentru tine.
Am pus acel citat pentru ca exact asta simtim si noi. In ciuda a orice, dupa ce treci prin asa ceva, ai senzatia ca te leaga ceva minunat, ceva care nu va putea fi distrus niciodata. Indiferent ce se intimpla sau se va intimpla intre mine si sotul meu, acele momente nu vor putea fi niciodata decit ale noastre si ale copiilor!
Nu stiu de ce se incapatineaza lumea sa nu vada ca despre asta este vorba: dreptul de a alege! Intre nastere in spital, nastere in case de nasteri (in apa a nascut o prietena de-a mea si a fost tare bine, o experienta unica si pentru ea si pentru bebe) sau acasa, cu moasa si cu tot ceea ce trebuie, dar in mediu familial. Nu mai vorbim de mult de AM, vorbim despre dreptul de a alege, nu de obligativatati intr-un sens sau altul.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
CriPOD spune:
Aaaaa, acum imi amintesc, a mai fost un subiect pe DC despre tipa care a nascut acasa de doua ori, deci e aceeasi persoana? Nah, ca sa vezi si eu eram convinsa ca n-am auzit ever de ea pana acum.
Nu am citit decat cate-o fraza pe ici pe colo, ca nu stiu ce s-a intamplat mai nou... nu mai e ziua de 24 de ore? Voi cum faceti?
Am si eu vreo 2 centi de aruncat in discutie...
Din ce am citit eu in ceea ce priveste "medicalizarea" nasterii, Romania se situeaza undeva prin anii '80 de aici. Nu disperati ca progreseaza ca voinicul din poveste, acum 15 ani era la nivelul anilor '50 de aici, acusica ne-ajungeti. (nu ma refer la infrastructura sau medici si asistente, ci la filozofie vis-a-vis de sarcina si nastere, mai putin spaga ).
Aici si eu am nascut ca-n povesti. A fost cel mai frumos si magic moment din viata mea. A fost acolo si fie-mea (15), insa a iesit din camera pentru vreo jumatate de ora. Nu ar fi dorit sa fie de fata la expulzie. Insa a fost acolo pe tot parcursul travaliului si imediat dupa. Are si propria versiune la povestea nasterii, pe blogul ei.
Pentru ca totul a fost exact cum mi-am dorit, nu as fi preferat sa nasc acasa. Cam cum a spus Luna, muzica-n surdina, familia alaturi, fara proceduri medicale, fara clisme si coafuri, jacuzzi, minge de travaliu, personal cald si low profile, fara medicatie, fara aparaturi, copilul nedezlipit de mine, fara proceduri de aspiratie, curatat si spalat si mai stiu eu ce pe el, intr-o camera saracacioasa dar curata si comfortabila pentru toata familia, lumina cu intensitate reglabila, etc. Cel mai mult m-a impresionat personalul, ca eu eram cu traume majore din romania si cam cum zice Bird era si pe la spitalui la care am nascut eu in ro. Minunat aici, aproape ca am simtit-o pe asistenta parte din familie. Dr l-am vazut vreo 10 minute in total.
Vreau sa va spun ca acesta este unul din cele mai mari si moderne spitale din Toronto si, desi voi ziceti ca medicatia e mana cereasca si parte din progres si emancipare, specialistii aici descurajeaza la max folosirea procedurilor care nu sunt absolut necesare, inclusiv epidurala. Ca sa intelegeti ca nu fac asta ca sa salveze sistemului bani, va spun numai ca in fiecare camera de travaliu si nascare (ca-s una si aceeasi) au investit in jacuzzi pentru travaliu in baile fiecarei camere, astea nu pot fi folosite decat daca mergi 100% natural. Si in alte multe maruntisuri, desigur. La fel, cursurile prenatale sunt specifice celor care doresc sa mearga natural. In general nu ofera, trebuie sa ceri anestezie. Si au si optiuni mai usoare (ca si laughing gas, de ex)Si totusi, cand eu am spus ca nu vreau anestezie, asistentele au parut usor surprinse, insa foarte incantate. Deciziile s-au luat pe ratiuni stiintifice de ultima ora. Sunt studii care mojoritatea demonstreaza ca orice interventie in procesul nasterii care nu este absolut necesara, inclusiv epidurala si epiziotomia, prezinta riscuri de complicatii si pot avea efecte negative. La spitalul unde am fost eu se prefera pana si ruptura naturala, taieturii. In baza studiilor, abordarea aici, acum este sa se incurajeze nasterile cat mai naturale si cu interventii minime, cu accent pe bondingul dintre noul bebelus si familie.
Vorbind de travaliu, ca am vazut ca i s-a facut frica inei.click . Este o teorie f faina cum ca travaliul nu inseamna durere, ci inseamna munca pentru nasterea unei fiinte. Persoanele care reusesc sa inteleaga asta experimenteaza contractiile intr-un mod mult mai eficient si pozitiv. In engleza i se spune "labour" si nu exista echivalent pentru expresia "dureri" in ceea ce priveste nasterea.
Revenind la eroina noastra si la cada ei , ea nu e deloc eroina dupa parerea mea. De ce? Pentru ca e egoista! Intr-o tara in care nu exista omenie decat ca exceptii in salile de nastere, in care nu exista respect fata de femeia in travaliu si familia ei, in care fiinta care se naste e desconsiderata, in care ca sa poti sa ai un minim de asteptari trebuie sa mergi la privati si sa te rogi sa nu apara complicatii (un fel de nascut acasa, adica cu doctori, dar fara aparatura ), deci in conditiile date ea isi face ONG sa militeze pentru nascutul acasa??? I'm sooooo dissapointed!!! Stiu ca ma repet de la subiectul celalalt, dar putea sa faca atat de mult bine, atator femei, militand pentru un mediu decent si respectuos de a naste in spitalele existente pentru TOATA LUMEA. Si nu era vorba de bani in sistem, se putea obtine atat de mult, cu atat de putin. Da, jos palaria, era eroaia mea atunci. Asa, e doar o oportunista care vrea sa fie cool. Nascutul acasa e EXACT ce-i lipseste Romaniei acum. Duh!
Si ma face sa ma gandesc... toate scuzele alea ca a incercat sa gaseasca un medic si un spital unde sa blabla si n-a reusit, therefore a trebuit sa nasca acasa, sunt doar baloane de sapun. Ei de fapt ii trebuia bona filipineza.
Tipic pentru Romania, din pacate. Fiecare e cu spuza si cu turta lui. Bunul public, spiritul civic, who cares de prostii de-astea. Aia e treaba guvernului, who the heck o fi si-ala.
nah, ca io ziceam ca am 2 centi, dar s-a adunat de mai mult, keep the change.
pepit
nelia spune:
mQQm, m-am inverzit de invidie ca si tu ai nascut cum am vrut io! Of! Dar ma bucur mult pentru tine, pentru voi! Acum, nici eu nu sint total nemultumita de ultimele doua, dar macar am nascut fara medicatie si aparatura peste aparatura. Dar mai au de invatat de la altii cei de pe aici...
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
denizel spune:
Ce povesti faine am citit aici 
.
Bird exagereaza cam tare cateodata , dar de data asta adevarul e ca nasterea intr-un spital din Romania e traumatizanta.
Nu-i adevarat ca nu se incurajeaza parasirea patului (ba dimpotriva!), nu-i adevarat ca (in general) esti tratat ca un animal, dar e adevarat ca e o atmosfera de tot rahatu', o chestie care te apasa si te face sa te simti mic, prost, neputincios si la voia sistemului. Brrrr...
Asa ca nu-mi ramane decat s-o admir pe Ana Maita, sa-i admir curajul de a spune... Capcaunule, tu nu citi, ca-ti cade greu la lingurica .... de a spune "f--k the system!!!!" 
Bravo ei c-a avut forta de a se increde in trupul ei si... in cine s-o mai fi increzut 
. I-a iesit o treaba grozava.
Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~