Nasterea acasa (in cada)

Mediajust spune:

Ina - ca eu sunt dezinformata, pot sa cred (alaptarea nu mai intra demult in interesul meu).
Doar ca uite, nici doamnele informate nu pot produce dovada ca este o situatie care se cere reglementata, ca urmarile acestui gol provoaca grave tulburari vietii sociale.
Singurul neajuns al lipsei de reglementare este doar la nivel de perceptie/admiratie/repros - nu sunt situatii care sa impuna coercitia, obligativitatea. (Povestea de la targ nu se pune, este izolata, nu este fenomen. Cand vor aparea afise cu un bebelus la san barat, cand mamele care alapteaza vor fi date afara din institutii si restaurante, din sali de cinematograf si magazine, cand vor fi amendate pentru asta - atunci da, va deveni nevoie).
Ca se discuta pe un forum sau in parc - NU este dovada nevoii sociale, in sensul transformarii lor in norma juridica.
Si inca ceva - pentru obtinerea confirmarii acestui drept (care inca nu este definit ca atare) chiar va trebui muncit pentru informarea tuturor. Dezbaterea va fi publica, si cu acel prilej trebuie sa se auda si sa se tina cont si de punctele de vedere ale tuturor celor afectati de o asemenea reglementare.

Fomalhauti spune:

In legatura cu raderea parului pubian la nastere (nu de alta, dar eu am pornit aceasta discutie): eu am citit intr-o carte ca nu este necesara "operatiunea" - deci unii sunt de parere ca nu e necesara. Nu stiu daca era vreo explicatie in carte, dar eu i-am spus medicului meu ca am citit asta si as prefera sa renuntam la ras. Si el mi-a raspuns: "Da, am citit si eu ca raderea parului pubian nu influenteaza procentul de infectii ale epiziotomiei." Cred ca citise dar nu aplicase - cu mine a inceput. Nu stiu daca in continuare s-a opus raderii parului sau a lasat la latitudinea pacientei. Mai departe, cand am spus la Universitar ca prefer sa nu fiu rasa mi s-a raspuns pe un ton aproape jignit "Noi nu mai facem asta de mult timp." Deci, unii fac intr-un fel, altii altfel - e tot ce ar trebui acceptat.

In legatura cu traumele suferite de copiii care asista la nasterea fratilor, psihologii pot spune multe, isi pot spune parerea. Dar eu cred ca exista (deja) o masura obiectiva. Eu am auzit de nasterea acasa, cu toata familia prezenta, asa cum se practica in Olanda, in urma cu mai mult de 20 de ani si nu cred ca atunci era ceva nou. Asta inseamna ca deja exista adulti care la 5 sau 10 ani au asistat la nasterea fratilor lor. O parte dintre ei devin acum parinti pentru a doua oara. Daca ei au fost atat de traumatizati in copilaria lor de scenele vazute probabil vor decide sa nu-si expuna proprii copii aceleiasi traume. Asa ca ar trebui sa se observe statistic in Olanda o scadere a numarului nasterilor acasa sau un numar semnificativ de cereri de a duce copiii undeva, la vecini macar. Daca cei care au asistat la nasterea fratilor decid sa repete experientele parintilor lor inseamna ca acestea nu i-au traumatizat. Chiar daca psihologii considera ca ar fi trebuit sa-i traumatizeze acele scene "violente".

ladyJ spune:

Fomalhauti, faptul ca acei adulti au azi copii si din afara par OK, nu este o garantie a vietii lor psihice sanatoase, adica fara urme ale unei eventuale traume.

Un adult traumatizat(ca sa-ti dau exemplu, hai sa ne referim la cei care au suferit abuzuri sexuale sau batai crunte) nu iese in evidenta cu nimic ,fata de unul ne-traumatizat. Nu atunci cand iti e practic un strain. Ba sunt cazuri in care insasi sotia\sotul nu are habar de abuzul din copilaria partenerului, pentru simplul fapt ca acesta nu e asa la suprafata, in vazul lumii.

Trauma este in interior si e ca o piatra legata de piciorul unuia pe care-l arunci in apa.
Se manifesta cum nu se poate mai variat, durere aia,socul, trauma in sine incearca sa iasa la suprafata.

Faptul ca acesti adulti repeta azi scena la care au fost ei supusi cand erau copiii, la fel, nu este argument pentru a sustine ca nu au fost traumatizati. Chiar dimpotriva.(aici o sa-ti dau exemplu pe cei abuzati in copilarie care ajung la randul lor abuzatori.Pentru ca asta este calea pe care o gasesc sa lase presiunea sa iasa, incercare de a echilibra un psihic bolnav)


Vreau sa te intreb ceva, Fomalhauti: ce castiga un copil care isi vede mama cum naste? la ce-l ajuta?
Si la ce crezi tu ca ar ajuta-o pe mama, faptul ca copiii ei sunt martori la nasterea unui fratior?

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

capcaunul spune:

Macar daca veneai cu alta tara drept exemplu.
Dar cand ma gandesc ca Olanda este raiul libertatii sexuale duse la extrem, cu partid al pedofililor care se bate pentru accederea in parlament, incep sa se lege putin ideile.

inaioana spune:

Lady, imi amintesc ca ne-am mai intalnit noi pe taramul speculatiilor psihanalitice. Pentru ca pana una-alta nu e nicio evidenta aici.
Psihologi din alte tari , precum ar fi alea in care treaba asta se practica (spre deosebire de Romania!) vorbesc despre beneficii cum ar fi: un bonding mult mai mare intre frati (cei mari cu nou-nascutul), primirea mai naturala, mai fireasca in familie decat se face in cazul in care mama dispare cateva zile undeva si apare de acolo cu un copil nou, intelegerea mult mai pozitiva si mai fireasca a nasterii ca fiind parte din viata noastra, lucru cu beneficii pe termen lung inclusiv in viata de adult si parinte ..si asa mai departe.

Am sa revin maine si cu altele si cu links catre studii daca trebuie, acum trebuie sa fug.


Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

inaioana spune:

Nu sunt de acord cu caracterizarea ta in privinta Olandei, eu gasesc alte tari si mai si, dar nu vreau sub nicio forma sa deviem subiectul.

Tocmai de aia, ca sa nu existe discutii din astea, propun eu alte doua , la alegere: Australia sau UK. Le accepti sau sunt si aia dusi cu totul si numai noi romanii om fi ramas sanatosi la cap?

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

mianna spune:

nu-i un act natural???

ok, mersi. iar albul presupun ca-i negru.

Fomalhauti spune:

Mi-am mai spus parerea: cred ca este un moment cu adevarat important pentru familie, daca vrei as putea spune ca este aniversarea zero si cred ca este frumos cand familia este reunita pentru eveniment.

Acum eu am terminat cu nasterile, dar asa cum spuneam, in conditiile din Romania, nu as fi vrut sa nasc acasa fiindca nu as fi vrut sa risc. In Olanda as fi vrut sa nasc acasa, desi probabil la ultima nastere as fi avut aceeasi optiune, cezariana, pentru siguranta mea si a copilului. Dar, daca fiica mea ar emigra (ceea ce nu imi doresc) as vrea sa pot sta langa ea la nastere. Cu sotul ei, mai tarziu si cu copilul ei. Mi se pare un fel de sarbatoare. Si, repet, nu cred ca e un spectacol urat. Nu e ceva....estetic, dar e frumos din punct de vedere emotional.

Inainte de prima nastere cineva (psiholog"nu spui cine, persoana importanta") mi-a spus ca nu e bine sa stea sotul langa mine la nastere fiindca vazandu-ma in situatia respectiva ar putea face "impotenta selectiva". Nu a facut (am si dovezi) si a dorit sa fie prezent si la celelalte nasteri si a fost un pic dezamagit ca nu a fost la ultima, la cezariana. Nu a considerat niciodata ca e ceva urat. Pot spune cu toata siguranta ca sotului meu i-a placut sa stea langa mine la nastere.

Mie mi se pare ca aspectele despre care vorbiti voi sunt doar o parte a nasterii: durere, tipete, sange. Mai exista si emotie, nerabdare, sprijin si mai ales bucurie. Exista primul tipat al copilului si atmosfera aceea care exista pana si intr-o sala de nasteri unde sunt mai ales persoane care au trecut de sute de ori prin asta: e ca un oftat de caine colectiv (cainii ofteaza cand le e bine). Cand tipa bebe prima data toata lumea se destinde, mie mi se pare ceva aproape fizic, parca se simte in aer. Si apoi este hulitul cordon ombilical, pulseaza, apoi se opreste din pulsat (normal nu ar trebui pensat inainte nici macar pentru recoltarea de celule stem!) si apoi este pensat si apoi taiat. Sunt niste momente distincte si atat de solemne. Hai ca m-am facut sa plang, mai ales ca stiu ca nu voi mai naste niciodata.

ladyJ spune:

Mama de Fomalhauti,hai nu mai plange

Psihologul a zis ´´ar putea face´´, nu ca sigur face.
Bine ca n-a facut.

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

Fomalhauti spune:

Nu stiu decat de Olanda. In sensul ca despre Olanda am auzit ca nasterea acasa este regula. Am inteles ca se poate naste acasa si in USA si in alte tari.

Dar despre Olanda eu am o parere buna. Stateam la coada (la intrarea in restaurant, la Disneyland). Eu m-am oprit sa aranjez ceva la carucior si coada a pornit. Fiul meu, roman, saracul (nu fiul din carucior) imi spune: "Hai, mami, mergi, ca o sa se bage astia in fata." Eu ii auzisem pe cei din spatele nostru vorbind si i-am raspuns linistita "Nu se baga in fata, sunt olandezi." Asa a fost.