Copii in vizita=dezastru

Salutare! Poate se vor regasi si alti parinti in situatia mea, poate ma ajuta ei cu un sfat ori cei priceputi la psihologia copilului...
Baietelul meu de patru ani e un copil destul de blind si de cuminte, intelegator etc. Insa devine o fiara in momentul in care avem musafiri alti copii. Devine foarte teritorial si posesiv cu jucariile, cu catelul nostru, cu mine, cu tot ce misca. Are cam o ora in care se poarta OK, dar si atunci il vad cum urmareste cu coada ochiului felul in care prietenii lui ii manevreaza jucariile. Ei, dupa aproximativ o ora incepe sa cedeze nervos. Nu mai vrea sa dea nimic, plinge, se supara din orice si devine foarte penibila situatia. Mi e greu sa mi rog prietenii sa plece dupa o ora ca nu mai rezista domnu goe... In acelasi timp, cind mergem noi in vizita tot cam asa se deruleaza treaba: e cuminte o ora, apoi incepe cu miorlaiala, insa mult mai putin acut decit atunci cind e pe teritoriul lui.
Evident, am inceput sa chemam copii mai rar pe la noi, ca deh... mi e jena, ma simt tensionata inainte sa bata la usa musafirii, parca anticipez ce va urma si, probabil ii transmit fara sa vreau starea si copilului.
Cum ar trebui sa fac sa se mai imblinzeasca?
Azi, dupa un episod de genul asta, i am explicat in liniste de ce e bine sa ai prieteni etc. A parut sa priceapa si mi a spus: bine, promit ca de acum inainte o sa i las sa se joace cu ce vor ei si eu doar o sa pling, nu o sa le si iau din mina jucariile.
Si inca ceva: daca ii spun ca musafirii vor pleca daca nu inceteaza, zice: pai asta si vreau!
Si intr adevar, dupa ce pleaca se linistete, isi aranjeaza jucariile si e fericit!!!

kokorinusha spune:

parerea mea este ca astfel de probleme se pot rezolva doar comunicand intens cu copilul,explicandu-i ca trebuie sa imparta cu ceilalti ca si ceilalti sa imparta cu el,sa il incinjori de copii nu sa eviti venirea acestora chiar daca situatia poate deveni penibila la un moment dat...incearca sa te joci chiar tu cu ceilalti copii si asa poate va intelege ca nu este nimic rau in asta,va fi poate la inceput gelos,apoi va vedea ca tu razi si te simti bine se va alatura voua.incearca insa sa nu il mai feresti pt ca va ajunge la gradinita si poate fi mult mai rau acolo...

35+ cu Luca Stefan

ruxandraru spune:

Pai e la gradi! Acolo nu s probleme.. Il ducem la inot si la engleza, deci iese, e cu alti copii destul de mult. Problema intervine acasa la noi...

kokorinusha spune:

incearca sa observi daca face acest lucru doar cu copiii pe care ii vede mai rar sau si cu cei care ii vede zi de zi la gradi si cu care interactioneaza bine.s-ar putea sa fie mult prea posesiv sa nu vrea sa te imparta cu nimeni nici p tine nici jucariile sale dar tu trebuie sa cauti o metoda prin care sa ii arati ca nu este un lucru rau,ca isi primeste inapoi jucariile,ca sunt tot ale lui,ca se poate juca frumos si acasa cu ceilalti copii dar si la ceilalti copii acasa cu jucariile lor pe care trebuie sa le inapoieze si el la fel cum fac si acestia cu jucariile lui.roaga-l cand vin alti copii la el sa ia jucariile lui preferate si sa le arate celorlati sa le arate cum se joaca el frumos cu ele,poate asa ii va creste interesul...poate doar se simte nebagat in seama avand in vedere ca cei mici sunt interesati de jucarii si nu sa se joace neaparat si cu el si aceasta e o forma de a protesta...

35+ cu Luca Stefan

J G spune:

Ruxandra eu niciodata nu am intervenit intre Carla si lucrurile ei. Am intrebat-o daca vrea sa ofere unui alt copil lucrul ei, daca a vrut bine, daca nu, nu. Nici mie nu-mi impune nimeni sa dau fusta din sifonier pentru cateva ore, de fapt noi intre noi adultii nu avem aceleasi pretentii cum avem cand e vorba de copii.

Cred ca e normal sa fie teritorial la el acasa si ne-teritorial la gradinita sau pe alt teren neutru. Eu cred ca impartitul jucariilor cu placere se intampla cand, pe de o parte, copilul intelege ceva notiuni de politete, iar pe de alta parte cand incepe sa vada avantajele (joaca cu copii, apartenenta la grup). Am citit acum ceva timp o carte despre "altruism" dar din pacate nu imi aduc aminte autorul, insa o sa caut, mi-a confirmat teoriile anti invatat copilul sa imparta inainte sa fie pregatit.

Carla se apropie acum de 5 ani si de ceva vreme accepta fara proteste sa lase copiii sa se joace la ea acasa insa isi manifesta inca disconfortul... dar mai subtil, asa.
Insa m-am contrazis cu foarte multe prietene pe tema asta de-a lungul timpului, eu nu prea inteleg insistenta asta sa imparta copiii. Poate imi explica si mie cinvea.

In locul tau, pentru o vreme, as renunta la vizite.

J si Carla (05.02.2006)
in the rear garden

Androix spune:

Intr-o situatie oarecum similara am fost si noi doar ca nu atat de rau. La noi ajuta foarte mult si faptul ca sunt doi si in permanenta isi impart jucariile. Dar si noi aveam un prieten la care mergeam frecvent in vizita, copiii imprastiau jucarii peste tot, se jucau cu toate, la fiecare vizita exista si cel putin un episod in care le casuna la toti trei pe aceeasi jucarie dar in general puteau fi impacati. In schimb cand venea prietenul la noi erau mai dese. Tot asa am rezolvat cu vorba buna.

Copilul tau e maricel, intelege de vorba. Eu as merge in continuare pe ce ai inceput sa-i povestesti adica de ce e bine sa ai prieteni si cum trebuie sa te joci cu ei, as incerca sa-l invat mai generos donand jucarii dintre jucariile lui, alese impreuna cu el din jucariile care nu mai sunt pentru varsta lui sau cu care nu se mai joaca. Si nu in ultimul rand as invita copii acasa mai des, dar nu ca musafiri, cum se obisnuieste la noi de nu poti sa fii atent la copii ca trebuie sa intretii musafirii, ci pur si simplu la joaca iar eu as sta in preajma ca sa-i ajut sa se joace, sa intervin la timp sa nu aibe el timp sa se puna pe plans si sa se necajeasca. DAR: nu l-as sili sa-si imparta jucariile preferate cu orice pret. L-as ruga sa ofere alternative: ok, masinuta asta n-o dai ca e preferata ta, dar ce poti sa le oferi tovarasilor tai de joaca in schimb?
Incearca sa-i cumperi special pentru ocazii de genul asta jocuri gen piticot, nu te supara frate, care sunt amuzante numai cund sunt cel putin doi copii care joaca.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Katya spune:

Sint de acord cu J G ,nici eu nu-mi oblig copiii sa imparta jucariile cu musafirii daca nu vor,ba chiar inainte de venirea lor le punem in debara pe cele preferate.Iar cind vin musafirii chiar le si spun ca,de ex,la carti nu au voie,doar daca-mi cer.Parintii le atrag si ei atentia sa faca intocmai si nu e suparare,la fel si noi cind mergem sint sigura ca nu toate jucariile gazdelor sint expuse si nu avem pb nici copiii si nici adultii.

Ruxandraru,nu mai fi jenata deci de musafiri si de ce cred ei,copilul tau e cel mai important,le explici ca el nu e pregatit sa partajeze si asta e.

ruxandraru spune:

Dragelor, fiecare ati pus punctul pe cite un I si recunosc ca ma simt mai bine deja :) Kokorinusha: cred ca ai dreptate ca se gelozeste pe atentia copiilor care se redirectioneaza pe jucarii si nu pe el. Cere atentie si de la noi o cam primeste, chiar daca uneori ne cam ajunge, si noua. Vorbeste mult si vrea sa l asculti cu atentie (chestie imposibila uneori)... A invatat ca nu e buricul lumii in lume, dar la el acasa cam ar vrea sa fie... si cam e, na... :) O sa caut sa ma implic mai mult in jocul lor. Insa asa cum scriai si tu, Androix, de obicei oamenii mari asteapta si ei atentie si, in definitiv, nici mie nu mi pica tocmai rau sa stau cu prietenii mei. Insa probabil ca inca e nevoie sa fim cu ei, sa i temperam.
Am incercat cu schimbul, merge un timp, apoi se infurie si incepe sa plinga- nu prea se bate, mai mult plinge de frustrare... O sa incerc si eu sa i permit sa puna deoparte ce are el mai pretios, mai important, sa selecteze dinainte cu ce se vor juca la comun... sa incercam vizite mai scurtute- o ora e chiar misto!
cit despre donat jucarii... am avut o discutie bestiala:
tudor, mami, hai sa ducem jucariile de bebelus la bebelusii de la casa de copii, care sint necajiti, nu au mamici, nici tatici, nici jucarii, le am face o bucurie mare daca am fi buni sa le ducem din jucariile pentru care tu ai crescut prea mare! vrei?
Pai... nu prea vreau. Dar hai sa le ducem niste parinti mai bine!

Tala spune:

La noi aceais situatie: tot baietel, tot 4 ani si...am rarit vizitele. Este adevarat ca am observat ca face 'urat' in functie si de musafir sau daca Doamne feri! se apropie cineva de trenurile lui. Asa ca celor care mai indraznesc sa ne viziteze le explicam frumos sa nu se atinga de diorama. A fost mai greu cand era mai mititel, acum a inceput sa priceapa ca daca se joaca un copil cu o jucarie nu inseamna ca i-o si ia (lucru pe ca re el l-ar face cand mergem undeva in vizita).
Insa mai este un aspect: tu spui ca o ora e ok - pai si normal...cat sa reziste un copil? Si la noi e la fel (adevarul e ca de multe ori m-am surprins gandind si asteptand momentul in care musafirii isi mai si iau la revedere).
Mai rau este cand te trezesti intr-o situatie in care iti vine un cuplu cu copii (da, mai multi), se pun pe fumat tigari si tu ai grija de acei copii sa nu darame tot, sa nu manjeasca pereti si canapele cu resturile de mancare din manute...etc. Concluzia: mai bine renunti la vizite decat sa devina un cosmar pt copil (si pt tine - cum a fost cazul meu)

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

jenn spune:

Nu face nimeni legea in casa ta!Cum sa te apuci sa fumezi in casa altuia?Cred ca asta tine de un minimum de educatie.Eu una nu m-as sfii de loc sa spun ca nu se fumeaza si gata.Si daca merg intr- o casa de fumatori ,cu copii alaturi nu fumeaza nimeni! Cat despre topic,noi alegem jucariile cu care se pot juca musafirii si restul sunt puse bine.Intotdeauna ii spun ca nu vor fi luate de ceilalti,raman la noi-are tot 4 ani-si e ok.Cred ca depinde si de copil,daca musafirii sunt mai duri in manevrarea lucrurilor lui,cred ca asta il deranjeaza.Poti propune si ca cei ce vin la voi sa si aduca ceva,asfel eviti momente neplacute.Noi asa procedam ,mereu luam si ceva sa aiba o ocupatie.

ruxandraru spune:

Tala... in legatura cu durata vizitelor... :) Daca ar fi fara copii, da i sa sune! Dar n are cum sa mi faca placere o vizita dupa ce incepe razmerita lu fi miu: el urla dupa jucarii, copiii ceilalti vor sa se joace n continuare, incearca sa mpaci si capra si varza. Asta e un chin si da, de abia astept sa se termine.
I am zis azi de varianta cu alesul jucariilor speciale si a fost cit se poate de clar: avionul din lego, albina etc- deci are niste chestii clare, poate daca ii dau sansa sa le puna pe alea "bine" sa fie mai relaxat.
Iar prietenii... unii sint intelegatori, le au si ei pe ale lor, cum le avem si noi, altii sint din categoria "copilul meu e perfect, nasol ca al vostru nu e" :)