Am si eu o problema
Raspunsuri - Pagina 2
ruxij spune:
Dar Grishca nu e mama doar cu numele, fara obligatii si responsabilitati, asa ca situatiile nu sunt chiar similare.
Grishca spune:
Da, am ajuns si eu la concluzia ca ma voi impaca cu situatia.
Casandra si ruxij va multumesc mult pentru suport.
Casandra si Miluna va felicit ca ati reusit sa iesiti invingatoare dupa aceasta incercare.Ati descoprit cat de puternice puteti fi si asta fac si eu zi de zi de la separare.
Gabi_K multumesc pentru raspunsul tau.Exact asta fac, invat in fiecare zi sa traiesc altfel decat am visat si mi-am imaginat, si uneori e chiar mai frumos decat ma asteptam, si va veni si vremea divortului. Eu ma bucur de faptul ca desi poate mi-am ales sotul gresit nu am ales, cel putin din cate se vede pana acum, si tatal gresit pentru copilul meu. El se ocupa de copil mai tot timpul cat e la el, si o face foarte bine. Au fost si weekenduri in care au stat doar el si copilul, fara prietena si copilul nostru a fost foarte bine ingrijit. Pentru ea e o experienta absolut noua.Nu a mai intrat niciodata in contact cu un copil atat de mic,cu atat mai putin sa si locuiasca cu el.Grija mea nu are absolut nicio legatura cu faptul ca ea nu s-ar purta bine cu copilul sau ca n-ar fi ingrijit copilul. Grija mea, care sper sa dispara intr-o zi este doar in legatura cu faptul ca e posibil ca fiul nostru sa se ataseze de ea si ca s-ar putea sa sufere cand va afla ce rol a jucat ea in toata aceasta drama. Atat. Da, sunt sigura ca-mi voi gasi pe cineva pentru ca am incredere in Dumnezeu si stiu ca ne pune pe toti la momentul portivit in locul potrivit cu oamenii potriviti.
ra_mi_ella, cum am mai spus, asta cu pune-te in locul meu pe mine nu ma prinde. Situatia in care te afli tu nu are legatura cu situatia mea, cel putin din punctul meu de vedere. Mi se pare absolut firesc si sanatos ca fiecare dintre noi atat eu cat si sotul meu sa ne gasim alti parteneri de viata, atata timp cat casatoria noastra s-a incheiat. Pentru mine acum e dureros faptul ca fiul meu relationeaza cu partenera tatalui lui pentru ca aceasta a jucat un rol important in separarea noastra. Daca ar fi vorba despre o femeie pe care sa o fi intalnit dupa separarea noastra altfel ar fi stat lucrurile.Dar nu e si acum o iau asa cum e. Cum am mai spus habar n-am daca are sau nu abilitati de a ingriji un copil sau daca e atenta sau nu cu copilul, dar sunt sigura ca nu ii face absolut niciun rau copilului. Acest copil este cel mai important atat pentru mine cat si pentru tatal lui si asa cum el a avut incredere deplina sa mi-l lase mie spre crestere si ingrijire la fel si eu am incredere in el ca va face tot posibilul sa-i fie cat mai bine atat timp cat e cu el.
Imi pare rau ca treci printr-un calvar dar eu cred ca noi suntem creatorii propriilor noastre vieti si ca depinde numai de noi dca ni le facem un calvar sau nu.
In concluzie, deocamdata, aceasta noua partenera a tatalui copilului nostru nu are cine stie ce relatie cu copilul.Stiu ca in timp asta se va schimba si sper din tot sufletul ca fiul meu sa fie ok cand va afla toate datele.Pana atunci probabil ca din cand in cand ma va durea dar sunt si momente in care reusesc sa ma detasez si sa ma bucur si sa multumesc ca este asa cum este. Ma bucur ca fiul meu are totusi un tata alaturi atat cat este posibil si ca atat cat mai este posibil il crestem impreuna pe fiul nostru chiar daca avem vieti separate.
Miluna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Grishca Grija mea, care sper sa dispara intr-o zi este doar in legatura cu faptul ca e posibil ca fiul nostru sa se ataseze de ea si ca s-ar putea sa sufere cand va afla ce rol a jucat ea in toata aceasta drama. |
Da, e posibil sa se ataseze de ea, daca se va purta bine cu el. Dar acest atasament va fi mult, mult mai mic fata de atasamentul pe care-l va avea pentru tine
. Ai sa vezi, copiii se ataseaza foarte tare de mamele si tatii lor, restul persoanelor chiar daca sunt si ele apropiate, nu se compara. Nu-ti fie teama, ai sa vezi, tu si baietelul tau veti fi foarte apropiati, mai ales ca in majoritatea timpului sunteti doar voi doi. (baiatul meu de exemplu s-a atasat mult mai tare de mine dupa ce am divortat, probabil ca reactie la plecarea lui taica-sau, i-a fost frica ca nu cumva sa plec si eu. Si pe masura ce creste incepe sa-mi fie frica sa nu fie prea atasat de mine, acuma incerc sa ma documentez ce ar trebui sa fac ca si mama singura, cat de apropiate sunt in general mamele de baietii lor. Asta ca sa vezi ca n-ai de ce sa te temi si apar alte probleme cu timpul)Cat despre faptul ca va creste mare si va afla detalii.. eu cred ca asta depinde doar de voi. Daca voi parintii va veti intelege bine, daca tu sau altcineva din anturaj nu va vorbi urat despre ea, aceste detalli vor fi demult ingropate si neimportante pe cand el va ajunge la varsta sa inteleaga.
| Citat: |
| citat din mesajul lui Grishca eu cred ca noi suntem creatorii propriilor noastre vieti si ca depinde numai de noi dca ni le facem un calvar sau nu. |
Exact. Asta a fost si motto-ul meu. Si de aceea am incercat sa elimin orice sentiment negativ din viata mea.
ra_mi_ella spune:
Draga mea, ai inteles total gresit postarea mea. Singurul calvar pe care il am e din cauza acestei femei, in rest eu am o viata foarte fericita si implinita alaturi de copii si de sotul meu.
Pentru mine acum e dureros faptul ca fiul meu relationeaza cu partenera tatalui lui pentru ca aceasta a jucat un rol important in separarea noastra. Ma crezi sau nu, dar exact asta motiveaza si fosta sotie a sotului meu. Pentru ca, intamplator, ne-am cunoscut cu mult inainte sa fim noi impreuna.
Si e adecvarat ca atasamentul pe care l-ar putea dezvolta copilasul tau pentru acea femeie nu se va compara cu dragostea si atasamentul pe care il va avea fata de tine. Asa ca nu te mai chinui singura. Copilul te va iubi indiferent de cine va fi in viata tatalui sau si nu va suferi. Si Miluna are mare dreptate in ceea ce zice: daca tu sau altcineva din anturaj nu va vorbi urat despre ea, aceste detalii vor fi demult ingropate si neimportante pe cand el va ajunge la varsta sa inteleaga.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Grishca Cred doar ca a contribuit la faptul ca fiul meu nu va avea niciodata o familie asa cum merita orice copil. Si mie mi-e greu sa aleg ca el sa relationeze cu o persoana care a contribuit la destramarea familiei lui, indiferent cine este acea persoana. Adica nu shtiu cum se va simti copilul meu cand va fi suficient de mare incat sa poata procesa toate aceste informatii. Asta este defapt problema mea. |
Offf...numai in pielea ta sa nu fie cineva.
Dar...gresesti. Cauti motive prea departe de tine si sotul tau. Cred (asa te simt eu...) ca nu esti, inca, detasata de trecutul vostru, si cred ca nici nu l-ai iertat pentru ca nu esti tu cea iubita.
E ok sa simti asta. M-am intrebat intotdeauna ce as fi simtit eu sa-mi creasca alt barbat fata mea draga. Noroc ca nu trebuie sa aflu...Ioana-i cu mine si nici nu stiu cum ar fi altfel.
In ceea ce priveste procesarea subiectului de catre fiul tau, cand va fi mare, nu-ti face ganduri. Tocmai pentru ca e mic, i se va parea o situatie normala, nu va avea nici o problema.
E trist ca exista cazuri in care parintii nu raman impreuna sa-si creasca puii, eu chiar sunt vehement in aceasta problema, insa se intampla. Si, daca se intampla, inseamna ca asta-i viata.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009
Grishca spune:
Da, cu timpul, cu siguranta voi simti altfel toate aceste lucruri. Desi m-am detasat de sotul meu, intr-adevar de trecut nu m-am detasat. Am avut o relatie minunata pana in momentul in care am avut copilul. Ne-am iubit, am fost unul pentru celalalt cel mai bun prieten, ne-am inteles foarte bine si ne-am respectat reciproc. Nu ne-am jignit niciodata, nu ne-am mintit cu absolut nimic si nu ne-am culcat niciodata suparati unul pe celalalt. In momentul in care a venit copilul, acesta a devenit o prioritate pentru mine, mai ales ca a avut si mici proobleme de sanatate, iar relatia noastra de cuplu a trecut pe locul 2.S-a dovedit ca sotul meu nu e suficient de matur incat sa faca fata acestui lucru si a cautat locul 1 in alta parte. Cred ca e firesc sa nu ma pot detasa de toti acesti 12 ani frumosi in numai 5 luni. Si eu cred ca e mai bine pentru ca e mic, se va obisnui asa si nu va sti cum e si altfel.
Si eu cred ca doi parinti ar trebui sa faca tot ce le sta in putinta sa-si creasca puiii impreuna dar nu cu orice pret si nu numai de dragul copiilor. Iar eu si sotul meu am incercat la 3 luni dupa separare sa readucem inapoi ceea ce pierdusem pentru a ne creste copilul impreuna. Asta fiind si motivul pentru care inca nu am divortat. Dar ar fi fost o greseala enorma pentru ca nu mai suntem noi, suntem 2 oameni schimbati de toata aceasat experienta, nu mai exista iubire, prietenie, incredere si am decis amandoi ca mai mult rau i-am face copilului daca am ramane asa impreuna. L-am iertat pentru ca am inteles de ce-a facut ce-a facut, pentru ca stiu ca si el sufera, pentru ca stiu ca a plecat pentru ca iubeste pe altcineva(si nimeni nu poate fi invinuit de iubire) pentru ca stiu ca a facut tot ce-a putut si atat a putut el.
escu spune:
Grishca . Nu am citit pana acum un mesaj mai frumos si mai matur despre o iubire apusa. Jos palaria pentru felul in care gandesti.
Pentru copil nu-ti face griji "inventate" El va fi fericit sa va vada pe voi fericiti. Femeia aceia va fi pentru el cea care-l face fericit pe pe tatal lui si nu cea care te face nefericita pe tine, asta daca tu vei reusi sa te rupi cu adevarat de el.
Chiar si pentru tine, este nociva gandirea ca ea este motivul destramarii familiei voastre. Nu este ea, este EL. Daca el nu era deschis unei noi relatii, ea nu avea nici o sansa.
Asa ca Grishca, aduna-ti toate simturile, pune-le la lucru si incearca sa-ti construiesti fericirea detasata de el.
Inca o pentru tine.
Grishca spune:
escu, iti multumesc 
.
Incerc in fiecare zi sa reconstruiesc, sa ma reinventez si reusesc de cele mai multe ori sa renasc. Spun sa renasc pentru ca descopar la mine lucuri despre care nu stiam ca le am. Asa ca poate intr-o zi voi gasi si acea detasare de trecut si voi trai doar prezentul, pentru ca e singurul care conteaza si in care sta puterea. Pana atunci incerc sa gasesc mereu motive de bucurie pentru ca si copilul meu sa fie bucuros cand sunt in preajma lui. Ii voi lasa copilului meu libertatea de a cauta raspunsuri atunci cand va veni vremea intrebarilor. Voi vedea ce voi face atunci.
Yasmine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Miluna Eu sunt cam in aceeasi situatie, doar cu cativa ani de la divort si un baiat de sase ani. La momentul despartirii am avut aceeasi problema ca si tine, chiar daca pina la urma am fost nevoita sa accept ca casnicia mea s-a terminat si drumurile noastre au luat-o pe cai diferite, mi-a fost mult, mult mai greu sa accept ca noua prietena/sotie face parte atit de des din viata fiului meu. Mai ales ca asa cum zicea si altcineva aici, ea se straduia sa-l cucereasca si copilul venea acasa de la ei cu tot felul de texte ca ce grozava e ea... In plus de asta, ea e si o fire energica si cam il invirte pe exul meu cum vrea, si ia initiativa in toate, asa ca fiul meu cind se duce la ei isi petrece mai mult timpul cu ea decat cu el! Din pacate nu este solutie la problema asta, decat sa inveti sa accepti situatia. La inceput sufeream mult pe tema asta, dar cu timpul am invatat sa apreciez faptul ca se poarta bine cu fiul meu si ca el se bucura sa mearga la ei. Cum ar fi fost sa fie altfel? Sa se poarte rau cu el? Si, ca si mama, mai e un lucru foarte greu de inteles, mai ales cind copilul e asa mic: copilul tau este o fiinta separata, care are viata lui, relatiile lui cu alti oameni, si nu trebuie sa aiba neaparat aceleasi relatii ca si tine. Rolul tau este ca lui sa ii fie bine, sa ai grija sa fie fericit, si daca asta implica si sa aiba o relatie buna cu o persoana pe care tu o displaci (dar altfel se poarta bine cu el), atunci asta e. Crede-ma, chiar daca iti vine greu sa vezi ca se intelege bine cu ea, totusi faptul ca il vezi fericit e mult mai important. Ar fi mult mai rau daca de exemplu nu ar vrea sa mearga la taica-sau, ar plinge, sau nu ar avea deloc o relatie cu taica-sau. Eu zic sa nu disperi, pana la urma timpul vindeca ranile. Cu cat va trece timpul, te vei obisnui tot mai mult cu situatia, si la un moment dat vei vedea ca nu mai conteaza, sau in orice caz nu atit de mult. Trebuie doar sa intelegi ca nu ai alta solutie decat sa accepti situatia asa cum e, si sa-ti faci un scop din a nu mai pune la suflet. Cu timpul vei reusi! Si atunci vei fi mindra ca ai reusit sa treci cu bine prin o incercare asa de grea. Si vei fi mindra sa ai un copil fericit chiar daca a trecut si el prin drama voastra. E un fel de dezvoltare personala, sau eu cel putin asa am privit-o. |
Mi se pare gandirea ta, una matura, si in interesul copilului
.
Mickyyy spune:
O experienta similara, dar la o alta varsta, am avut si eu.
Tatal meu si-a gasit pe cineva (oricum el cu mama nu se intelegeau de multa vreme) si a divortat. Mama n-a putut-o ierta niciodata pe noua femeie din viata lui, chiar daca zice ea ca pe tata l-a iertat in timp.
Eram mare, la facultate, cand s-a produs ruptura, insa mama n-a reusit nici sa inteleaga, nici sa accepte faptul ca eu am relatii normale cu "intrusa" care i-a distrus ei familia. La fel ca si tine, era de acord sa merg la tata oricand voiam, cu conditia ca "individa" sa nu fie prezenta, de fapt era de acord cu orice fel de activitate facuta cu el, dar care excludea prezenta ei! Si avea exact aceleasi argumente, daca nu ar fi fost cea care le-a distrus familia, ci o persoana care s-o fi cunoscut dupa, n-ar fi fost nicio problema.
Au trecut 10 ani de cand au divortat, si in continuare reactia ei e aceeasi! Si e dureros si pentru mine, sa fiu prinsa la mijloc intr-o lupta de orgolii. Femeia din viata tatalui meu n-o sa-mi fie niciodata mama, e clar, dar atata timp cat ma trateaza cu respect, politicos, ma pot intelege normal cu ea, si e cea care-l face fericit pe tatal meu, nu vad niciun motiv pentru care sa rup relatiile cu ea. Poate si pentru ca am fost suficient de mare cand s-a produs ruptura si stiu ca nu i se datoreaza (doar) ei.
Copilul tau e inca mic, e la varsta la care nu realizeaza cine e femeia din viata tatalui lui, si nici ce rol a avut ea in toata povestea. Asa ca tine doar de voi ce mesaj ii veti transmite cand va fi suficient de mare cat sa inteleaga. Nu cred ca e cazul ca un copil sa stie toate "amanuntele" pentru care relatia voastra nu a mers cum trebuie! Ii vei pune o povara mult prea grea pe umeri, pentru ca pe masura ce va afla mai multe detalii isi va face mai multe griji, (mergand poate pana acolo ca daca el nu s-ar fi nascut, voi nu v-ati fi despartit), nu el e cel care trebuie sa decida daca a fost corect sau nu ce s-a intamplat intre voi, cine si cat de mult a fost vinovat!
Despartirea e "proaspata" si dureroasa pentru tine, chiar daca am remarcat ca esti o femeie puternica . O sa mai treaca un timp pana se vor cicatriza toate ranile, si e normal sa ai o asemenea aitudine vis-a-vis de prietena sotului tau.