Plange doar cu mami

addinel spune:

si la noi la fel e... desi maia merge de 1 an la gradi are momente (cateva zile- o saptamana- doua cel mult) cand daca o duc eu plange, daca o duce tati nu. asa ca eu nu o mai duc la gradi decat in cazul in care tati nu poate. in rest sotul o duce, eu o iau.

si eu cred ca si denizel ca maia mea - si matei al tau- sunt mult mai atasati de noi ca petrecem mai mult timp cu ei. si le place :). cel putin maia mea e obisnuita cu absenta tatalui (serviciu pana tarziu, delegatii), cu a mea nu.

anca_a spune:

Megbeng, e posibil sa planga si din cauza ca tu, spre deosebire de tata, inca nu esti pregatita emotional sa te desparti de el... motiv pentru care ii transmiti inconstient emotiile tale legate de despartire.

EllaX spune:

Si eu cred ca poate fi si asta. Asa a fost si la noi, o vreme, pana m-am relaxat eu, cand am inteles care este problema. Nu neaparat plangea, dar se atarna cumva de mine si vroia sa mai stau si sa o iau in brate... Si mie mi se rupea sufletul ca o las.
Asta, evident, pe langa ca ii place cu mami acasa.

davlena spune:

aceiasi problema o avem si noi, cand plecam impreuna plange si spune ca nu i place la gradi, daca eu plec mai devreme si ramane cu mama care l duce e vesel si nu are nimik de comentat.
poate e rasfat, sau poate se desparte mai greu de mine, nu stiu, dar acum merge doar cu mama ca sa nu mai planga, e mai usor asa.
asa ca si tu poti sa l lasi sa mearga cu tati si totul e ok.

Alexia27 spune:

Meg, uite cum facem noi: Eileen a mea e super incantata de gradinita si de pre-school, atata doar ca din cand in cand face si ea la fel, incepe sa planga sa stau si eu cu ea acolo. Asa ca am dezvoltat un ritual: pupic la poarta. Adica, eu ies si inchid portita dupa mine (o portita care separa clasa de holul de la intrare), ea se urca pe balamale si ne dam pupici. cati vrea ea. Ne tinem in brate, de gat, ne pupacim, in timpul asta eu ii spun cat o iubesc si ca vin sa o iau, dupa aia dam noroc (cu amandoua mainile), ma magaie "steady" pe gura, nas, fiecare ochi, ma tine putin de urechi...eu o intreb daca e pregatita sa ma lase sa plec si cand zice ca da, atunci plec. Ne strigam "pa" una la alta, ea tipa la mine sa le spun pa si la pesti, si uite asa reusesc sa plec si ea e vesela.

Se inatmpla sa ma intoarca din drum pt inca un pupic. I-l dau mereu. Si se rezolva. Vezi daca nu puteti face si voi ceva asemanator; in timp ce va tineti in brate si va pupati el se pregateste sufleteste sa te lase sa pleci. E o idee...

edit:typos



I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

ancasoare spune:

Aceiasi problema o am si eu cu Stefan, cand il duc eu se lasa in cel mai bun caz cu o maraiala, de obicei cu un plans. Cu tata e vesel, pleaca in fuga pe scari, nu plange deloc. Am cerut parerea unui psihoterapeut, problema este la mine, eu ca si copil am avut o exprienta nefasta la gradinita. Lucrez cu mine, imi dau seama ca el nu traieste la gradinita ce am trait eu, este ok locul, a invatat in 5 saptamani o gramada de poezii si si-a facut prieteni, nu ar fi reusit asta daca s-ar fi simtit ca mine la gradinita :)
Dar copilul imi simte emotiile si reactioneaza.
Concluzia este sa te gandesti ce experienta ai avut tu cu gradinita ca si copil, poate de acolo se trage problema.

Claudi@ spune:

Si noi am avut aceiasi problema si da, eu eram cauza Mi-a zis educatoarea ca se vede ca nu-s pregatita sa-l las si el isi da seama si de asta face asa. Si la noi tot asa a fost, inceputul super, copilul s-a adaptat imediat si deodata ups, nu mai vroia.
La inceputul gradinitei unii copii nu vor deloc si altii vor caci cred ca sunt de acum mari si dupa o perioada isi dau seama ca, de fapt sunt inca mici si nu-i chiar asa roz totul si uite de aici socul si toate plansetele, plus o mamica ce nu poate da drumul si tanam teatrul.(eu vorbesc doar de mine si)Noi am rezolvat cand mi-a explicat educatoare ca se vede ca-l intereseaza jocul, si intadevar vedeam cum se uita dupa copii, si de a doua zi i-am spus pe ton ferm ca el ramane acolo si ca sunt sigura ca lui nu i se intampla nimic si ca Anete are grija de el la fel ca mami si gata de atunci nu mai sunt pb, chiar se plange ca in we nu-i gradi.

megbeng spune:

multumim de sfaturi si idei! de cand v-am scris il duce tati si totul e ok...dar matei imi aminteste in fiecare dimineata: nu vreau sa ma duci tu!

experienta mea la gradi a fost tare frumoasa, cu multi prieteni (mereu am suferit ca-s singura la parinti si taaare eram incantata sa fiu in colectivitate)iar despre pregatita eu cred ca sunt mai mult decat pregatita sa il las pe matei sa se descurce singur in lume...l-am invatat sa isi cumpere singur chestii, sa ceara adica el vanzatoarei apa, covrigi, etc, e printre putinii copii din grupa mica (,) care se schimba singur ba chiar gradinita fiind in spatele blocului i-am promis ca dupa ce mai creste putin il las sa mearga singurel (eu il voi supraveghea din urma, evident), matei fiind f incantat de idee..na, si eu mergeam singura la gradi, e drept in alt oras si in alte vremuri...

---

meg,dematei(9.02.2007)

silvia_d spune:

[quote]citat din mesajul lui anca_a

Megbeng, e posibil sa planga si din cauza ca tu, spre deosebire de tata, inca nu esti pregatita emotional sa te desparti de el... motiv pentru care ii transmiti inconstient emotiile tale legate de despartire.

asha e,ma regasesc si eu in ceea ce spui,Anca!

Stefan al meu e un mamos,si eu sunt o mama intru totul dedicata copilului si nevoilor lui emotionale.cand mai mi se ntampla si mie sa l duc la gradi(o data la un miliard de ani!!:))-ei,atunci se pune pe plans,si ma tine de un picior,de plec "bolnava"de dor de la gradi.asta e,relatia mama-copil e unica.se mai intampla sa fac o pauza la serviciu,sa ma gandesc cu dor mult la copil,si in secunda urmatoare ma suna bona:"iar te gandesti la copil,nu,ca vrea sa te auda la telefon!"...da,asha era!:)

am facut asha o paranteza cu cazul meu,ca sa intaresc ideea de circulatie cu dublu-sens a emotiilor/nevoilor primare de iubire+dragoste intre noi si copiii nostri.

numai bine,