sa il sun cat timp sunt plecata?
Raspunsuri - Pagina 6
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mianna edit, c-am terminat: ladyyyy! deratizarea face parte din minunata lume a povestilor?????   am trait s-o vaz si pe asta...Asculta, priveste si taci!... Din brate fa-ti aripi de fier Si zboara cu ele spre cer!... |
M-am si speriat cum m-ai strigat asa.
Eu nu ziceam mai, de deratizare . Eu ziceam ca inteleg ce zice Corina, am facut o paralela cu lumea copiilor, povesti,omuleti, etc. Atat.
De deratizare n-am zis nimic. Ba daca ma gandesc bine la ce zicea Corina, deratizarea e prea reala asa, eu vorbeam de povesti
Multumesc ca mi-ai atras atentia.
--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´
Tala spune:
Eu am trecut cu mari emotii de prima situatie de acest gen acum 2 luni (puiul avea 4 ani si o luna). L-am pregatit din timp in sensul ca i-am spus ca voi pleca la o sedinta undeva mai departe care dureaza 3 zile (inca nu stie exact ce inseamna 3 zile). A fost ok prima dimineata cand s-a trezit: a intrebat unde e mami? la sedinta?. Am uitat sa mentionez ca i-am spus ca plec in aceasta sedinta in alt oras pt ca acolo e fabrica de trenulete (da, am mintit putin, dar am vrut sa-mi asigur spatele ca sa zic asa si bine am facut).
Problema a fost seara cand nu a adormit cu mine (abia atunci a sesizat schimbarea). Am vb la telefon, l-am linistit usor amintindu-i de trenulete. A doua zi a fost mai dificil putin (tot seara), ma ruga sa vin repede acasa, eu i-am zis ca e intuneric si el mi-a spus ca aduna toti oamenii cu lanterne ca sa faca o lumina uriasa sa vad eu drumul spre casa
.
A treia zi a fost deja dezastru - eram intr-o discutie (care s-a intrerupt evident) si fii-miu tipa cat putea de tare ca nu-i mai trebuie trenulete, renunta la pasiunea lui pt trenuri, numai sa vin odata acasa.
Cand am ajuns acasa a uitat si si-a primit bucuros trenuletele.
A mai fost apoi o astfel de experienta, tot s-a suparat dar nu asa de tare (a invatat de prima data ca mami se intoarce cum a promis).
Ce consider eu important: trebuie tinuta legatura cu copilul (oricat de infricosator pare - mie chiar mi-era teama de posibilele reactii), insa repetand constant ca il inteleg ca este suparat, ca e normal sa fie suparat si amintind ca se apropie momentul intoarcerii si cadoul promis, am facut fata pana la urma (amandoi)
http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!
inapreda spune:
Sa-l suni, zilnic, bineinteles. Nu-mi pot imagina o alta varianta. 
Consider ca e ok sa-i spui ca pleci, insistind pe "ma intorc repede la tine"; eventual, ai putea sa-i spui ca ai mult de lucru "la servici" si de aceea tre' sa stai si noaptea asa, n-ai minti, sau nu foarte tare.
Mult succes iti doresc si sa treceti cu bine peste prima despartire. 
Gina lu' Ian
Daca pastrezi copilaria mereu cu tine, nu vei imbatrani niciodata. - Tom Stoppard
Ian
Lali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ladyJ
Auci! Pai de ce spui asta? Doar pentru ca am alta parere?  -------------------------------------------- ´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´ |
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ E, daca vrem sa fim rai si duri in exprimare, batandu-ne cu pumnu-n piept ca suntem adevarul intruchipat, zicem lucrurilor pe nume chiar si tzancului de 3 ani, ii expicam teoreme si teorii si asa mai departe. |
Pentru asta, chiar daca ai scris-o la persoana I plural mi s-a parut o mica rautate la adresa celor care ... au alta parere.
In rest, toate bune !
aliana spune:
asa cum am promis povestesc pe scurt cum a reactionat copilul meu in timpul lipsei mele de acasa. L-am pregatit cu cateva zile spunandu-i ca o sa plec in Spania cu serviciul, ca am treaba acolo si ca ma voi intoarce repede. am preferat sa il tin acasa, sa nu il mai duc in provincie ca sa nu fie o schimbare prea mare pt el. si lipsa mea si o alta casa... Nu stiu cat a inteles, dar parea ca a inteles macar ca voi lipsi ceva timp. In prima zi l-am sunat si a plans cand vorbea cu mine, spunandu-mi ca vrea sa vin acasa, a doua si urmatoarele a vorbit cu mine foarte putin, in schimb mama mi-a spus ca nu intreba de mine decat seara la culcare. In schimb spunea la prietenii lui din parc ca mami a lui e in Spania si ca o sa ii aduca de acolo ceva frumos, multe jucarii. ce a fost surprinzator este faptul ca mama mi-a povestit ca s-a inteles cu el de minune. a fost foarte ascultator, a mancat si s-a culcat devreme fara sa protesteze asa cum face cand suntem noi parintii acasa. cand m-am intors mi-a spus ca i-a fost tare dor de mine, de parul meu ( el adoarme cu mine cu mana in parul meu)si ca ma iubeste foarte, foarte mult. si sa nu mai plec niciodata. cert e ca nu mi-am pacalit copilul, i-am spus adevarul si l-am asigurat ca il iubesc f mult si ca o sa imi fie tare, tare dor de el. deci a fost bine, frica era doar a mea.va multumesc tuturor pt sfaturi.
Lali spune:
Ma bucur pentru ca ai reusit sa faci mica despartire de copil mai putin traumatizanta.
Si da, copilul trebuie sa auda mereu ca este iubit si ca dorul de cei apropiati este un sentiment perfect normal si impartasit care se poate alina oarecum vorbind la telefon si facand planuri de intoarcere.