Suntem in clasa a doua:2010-2011 (4)

anya spune:

Recunosc ca ii amintesc fiului meu sa scrie frumos, pentru ca poate. La roman achiar scrie ok, cand nu se grabeste. In schimb la mate - oribil! Problema principal ae ca nu intelege de ce trebuie sa scrie textul problemei. Doar poate doamna sa citeasca din carete ce problema i-a dat . In felul lui are dreptate.
Anemona, ai dreptate intr-un fel, cu scrisul la tastatura. Cred ca sunt ani de cand n-am mai scris cateva fraze - de mana (si eu am prins lucrarea de diploma scrisa de mana )!

dinubebe spune:

Pai nu era vorba ca invata ca sa obtina recompensa, doar scoteam in evidenta ambitia ei infinita de a castiga. Orice, incepand cu primul loc intre colegii de clasa, si incheind cu orice premiu, mai mult sau mai putin consistent. Anul trecut se descurca greu la inceput cu despartitul in sunete si ulterior cu cititul cuvintelor. Mi-a martusit abia anul asta ca faptul ca a avut colegi care se pricepeau mult mai bine decat ea a ambitionat-o intr-atat, incat a tras de ea tot anul cat a putut de mult ca sa ajunga ea prima. La engleza tot asa, au avut un concurs foarte frumos, bazat pe punctarea raspunsurilor unice (atunci cand nu mai stia nici un alt copil raspunsul). Pe tot parcursul anului scolar au fost in total doua runde de concurs si a mea le-a castigat pe amandoua.
A mai participat la un concurs de desen pe municipiu, a luat si acolo locul trei, la canguras a avut locul intai pe scoala, a terminat anul scolar cu cele mai bune rezultate din clasa, a mai avut nu stiu ce diploma speciala de la doamna pentru comportament si implicare..., deci e avida de a fi in frunte. Probabil ca toate astea au si un revers care poate deveni neplacut sau chiar dureros la un moment dat, si daca as sti cum as putea sa o feresc de asta tare as face-o, dar ideea e ca nimeni nu ii cere sa fie asa, nu pune nimeni vreo presiune in acest sens, asa e personalitatea ei, vrea sa fie in frunte si munceste pentru asta, iar pana la proba contrarie lucrul asta ii prieste de minune. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca nu e un copil nerealist, cu asteptari absurde de la el insusi. Si dau un exemplu: ea face dans sportiv de ceva timp, in jur de doi ani. Dansul sportiv a fost tot dorinta ei. Am observat de la inceput ca nu e foarte talentata la dans, dar nu i-am interzis sa continue, desi si ea realiza ca se descurca destul de greu. Acum e la clasa de intermediari, dar tot cred ca se descurca greut si nu e vorba ca sunt eu prea critica cu propriul copil. Am intrebat-o daca nu i se pare prea greu si am incurajat-o sa spuna daca vreodata nu va mai dori sa continue, insa nu pare a avea vreun gand. Imi povesteste despre alte fetite care se descurca excelent si le admira sincer, imi relateaza cum se incurca la pasi, dar nu o vad nici sa renunte, nici sa astepte de la ea sa devina o stea a dansului. Cel putin pentru moment.
poate gresesc, dar la acest moment ambitia ei nu poate decat sa ma multumeasca, si vad ca nici pe ea nu o face nefericita, sper sa nu vina momentul cand sa regret ca nu am facut ceva sa o mai temperez.

In alta ordine de idei, am aflat cum se cheama cartea cu exercitiile la matematica pe nivele de dificultate: este Povesti celebre in tara matematicii, eu am luat-o pe cea pentru clasa a doua, si e scoasa tot de Paralela 45. (e colectia Mateteme 2000+8/9). IMi place ca pleaca de la exercitii pentru nivelul S pana la FB, iar la Fb gasesti tot felul de probleme, ceva mai deosebite ca formulare de problemele clasice.

Acum va pup si fug la bucatarie, caci imi vin barbatii acasa flamanzi de la fotbal, iar la 6 am sedinta la baiat. Dar ne mai auzim cu siguranta. Numai bine va doresc. Loredana

happiness spune:

Loredana, mie mi se pare foarte bine ca e ambitioasa, asa e si fetita mea si cred ca e foarte important sa vrea copilul sa munceasca, nu sa fie impins de la spate. Si a mea e antrenata de concursurile din clasa, de competitie, vrea sa fie prima, sa faca ea bine,ii e ciuda cand greseste aiurea...Totusi, desi are aceasta ambitie, stie sa isi pastreze calmul, nu dispera, e perseverenta, vrea sa faca suplimentar ca sa fie mai buna, e constienta ca poate si mai bine si fara munca nu se poate.Stiu ca unii cred ca un copil trebuie sa munceasca doar de dragul rezultatelor frumoase si atat, fara recompense si premii, dar eu nu sunt de acord.In munca mea ca profesor, m-am convins ca toti copiii invata mai bine daca la final exista o cat de mica recompensa:un sticker, o stampiluta, o diploma speciala, sa nu aiba tema 2 saptamani sau sa primeasca puncte in plus/note/calificative bune. Si eu as dori ca fiica-mea sa invete ca asa e bine si frumos, dar nu cred ca gresesc prea tare daca din cand in cand ii mai iau cate un cadouas simbolic sau ii dau chiar o suma mica de bani, cat pentru un dulce preferat(pe care altii il dau neconditionat...), in cazul unei reusite mai speciale. Eu sustin ca un copil trebuie bine motivat ca sa invete si copiii din ziua de azi nu mai invata pentru ca "trebuie"...

sinzi_ana spune:

David e stangaci, dar nu asta e motivul pentru care scrie urat...ci pur si simplu nu ii se pare important sa isi piarda vremea cu rotunjirea literelor....Oricum, nu are deloc inclinatie spre arte...
Nu scrie frumos, vorbeste in propozitii scurte si la obiect (ceea ce aici e un dezavantaj, pentru ca au nevoie de compuneri), nu deseneaza deloc, nu a colorat nici cand avea 2-3 ani, singurele lui desene sunt niste labirinturi si mecanisme incalcite...

Si mie mi se par importante concursurile...(din pacate aici lipsesc la varsta asta cu dezavarsire)....in primul rand ca ii ajuta sa isi depaseasca emotiile, le da un sentiment de "dupa munca si rasplata" (si asta indiferent de rezultat, participarea este o rasplata suficienta)...

sorana spune:

Loredana si Happi eu va invidiez sincer .
Fi-mea este fix opusul a ceea ce ziceti voi.
Este in stare sa se dea la o parte ca sa castige altul, indiferent de ceea ce inseamna asta. Sigur, prefera sa nu intre intr-o competitie, dar daca a intrat cumva va face in asa fel incat sa-i faca fericiti pe ceilalti, in nici un caz nu va "lupta", doar ii va ajuta pe ceilalti.
Asta nu inseamna ca nu scrie la teste in clasa, ca nu se bucura de un rezultat bun, etc. Dar nu se considera in competite cu ceilalti.

Intr-o competitie de gen alegerea echipei care merge la concurs (la dansuri) ea zice "mai bine nu merg eu, ca x isi doreste sa mearga si mai bine o las pe ea, eu oricum nu prea vroiam". Si se da la o parte in favoarea lui x. Nici prin cap nu i-ar trece sa intre in competitie cu x pentru acel loc.
Orice chestie care suna a competitie o va refuza. Intotdeauna declara "eu nu cant pe scena", "eu nu dansez pe scena", etc, etc.
Dupa parerea mea firea asta non-competitionala o va face sa piarda multe in viata. Dar nu cred ca poate fi schimbata, asa e ea.

Pe de alta parte e practic imposibil sa negiciezi cu ea sau s-o pacalesti. Are ideile ei, pe care si le sustine si argumenteaza si la care nu renunta. Am incercat sa-i explic ca ar trebui sa intre in competitie, sa incerce sa castige, etc. Si n-am avut succes deloc, argumentele ei fiind de gen sentimental (x e mai amarata si saraca x sa nu fie nefericita) plus chestii gen "asa vreau eu" "asa cred eu" si "asa e frumos si corect" ....

In fine, sper sa-si gaseasca un sot care s-o intretina financiar pentru ea probabil, indiferent ce profesie va avea, va face actiuni umanitare si "pro-bono" .... ma indoi ca va urmari vreodata castigul, sub orice forma.

Nicoleta spune:

Salut.

Pe scurt, si repede :): am crezut ca Stefan nu este genul care sa vrea sa intre in competitie voit cu ceilalti, insa am fost surprinsa sa-l aud de cateva ori spunand: "Le-am aratat eu cine este Stefan!" cand a obtinut rezultate foarte bune, fiind printre cei cativa care au reusit asta, in datile respective. Insa la momentul competitiei nu cred ca a vrut "sa le arate el", insa rezultatul l-a bucurat intr-atat ca s-a simtit "mai sus" decat altii :).

-------------------------------------
Hai la drum si-om vedea noi ce si cum!

Tisina spune:

Sanziana, parca vorbesti despre baiatul meu. Scrie foarte urat (nu e stangaci, deci nu asta are relevanta). Cum spuneai si tu, nu vrea sa piarda timpul cu pictarea literelor. Dupa "lupte seculare" incercand sa il fac sa scrie frumos (are colegi in clasa - baieti - care scriu mai frumos decat fetele), am renuntat, cel putin pentru moment, multumindu-ma cu faptul ca scrie corect. Are numai FB la dictari, iar doamna m-a incurajat ca isi va schimba scrisul in timp. Cu desenul e iar o problema, ca daca nu il pun sa faca niste masinute, robotei, harti de comori cu labirinturi... nu e interesat, ba chiar e un dezastru total.
Cand vor avea caligrafia ca "materie" cu nota?

anya spune:

Niciodata ! Spre norocul nostru.

sorana spune:

Intr-adevar. Din fericire s-a scos materia asta.

Saptamana asta vom avea teste si la mate si la romana. La romana nu stiu cand, la mate maine. La mate incheie azi recapitularea numere 0 -30. La romana incheie capitolul semne de punctuatie si capitolul cu "familia" din manual. Manualul nostru e impartit in capitole, fiecare cu cateva lectii / lecturi.
La mate cred ca e ok cu tot ce inseamna, adica adunari/scaderi, ecuatii, probleme. La romana o sa incercam sa mai repetam ca nu stiu daca e sau nu ok, n-am facut nimic suplimentar, nici macar nu m-am uitat ce lectii a avut pentru ca pare sa se descurce singurica.

happiness spune:

Si a mea se descurca singurica, de obicei. Are insa la romana in culegere exercitii de genul "Defineste cuvintele..." sau "Gaseste expresii cu sens asemanator...", ceva mai greu fata de ce au facut pana acum, cu cuvinte mai putin uzuale. Sa vedem cat ajutor va trebui sa ii dau. La noi tot nu exista teste, dar e o evaluare continua, are note pe caiete de clasa, teme si fise...