Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!(2)

filofteia spune:

Rrox, asa cum spune Viviana depinde mult de profesor.

simali spune:

Si vreau sa scriu despre anii sbatici.
Nu e nimic rau in ei daca munca nu este o necesitate intr-o familie.
Dar nu stiu cat e de "fair" ca intr-o familie mama si tatal sa aiba cate 2 slujbe ca sa se duca odorul sa-si caute sinele.

Asta in conditiile in care toti oamenii destepti care "se cauta" - eu inclusa - stiu ca ce gasesti la 25 de ani poate sa nu mai aiba nicio legatura cu ce gasesti la 30, 35, 45 sau 80. Ne maturizam si valorile si aspiratiile noastre se schimba in consecinta. Deci apa de ploaie un an sabtic la 25 de ani. La 30 o sa mai am nevoie de unul si tot asa. Mult mai bine este sa inveti sa-ti mai rezolvi si problemele din mers (daca n-ai avut norocu' sa mostenesti un cont mai marisor sau n-ai castigat la LOTO).

Pana la urma cel mai bine iti descoperi stilul de inot aruncandu-te in apa nu practicand pe uscat.

"Calea de mijloc este calea ZEN"
http://barcapevaluri.blogspot.com/
Alice

filofteia spune:

Sa revin.
Deci la fiimiu, a IV-a fiind saptamana asta am avut teste la toate materiile, din cate 5-6 lectii. La Istorie nu s-a scris nimic in clasa in caiet, cica sa invete din carte, asa ca iata-ma facand conspecte si traducand definitiile date in manual ca sa poata copilul invata ceva cu care sa ramana, nu sa i se stearga

rrox3 spune:

Viviana, Filofteia nu depinde chiar asa de mult de profesor. Depinde insa de ce anume vrem pentru copiii nostrii.

Poate un profesor sa pretinda copilului sa-i recite lectia cuvant cu cuvant pentru nota 10, nu zic eu ca nu poate. Dar daca copilul stie lectia si o expune cu cuvintele lui, asa cum a inteles-o el, cu siguranta va lua tot o nota buna, chiar daca nu 10 - in cazul unui profesor obtuz.
Eu am refuzat intotdeauna (da, si in copilarie ) si refuz si acum sa fiu magnetofon. Si m-am descurcat destul de bine.
Cam asta am incercat sa cultiv si in copiii mei si, din nou, se descurca destul de bine.

Apropo de ce spunea si Denizel, limbajul academic specific se insuseste exact prin redarea lectiei intelese, nu prin repetarea ca un papagal mot-a-mot a lectiei. Fiindca altfel putem ajunge la situatii de tot rasul, cand copilul foloseste niste cuvinte si expresii si habar nu are ce inseamna defapt. Si nu numai copilul...

Luna1 spune:

Ei uite la asta ma refeream. N-am inteles niciodata (si acum iau alt profesor in colimator) de ce profa de romana in liceu ne dicta referatele cuvant cu cuvant si noi trebuia sa le redam asisderea. N-aveam voie sa avem o parere proprie, ne mai intreba uneori ce credem ca a vrut sa zica autorul dar mereu raspundeam gresit toti, mai apoi ne explica ea exact ce a vrut sa zica autorul.

Asta nu o inteleg, dezvoltare de vocabular sau nu, un copil care isi exprima cu cuvintele lui (care pot fi si acelea elevate, de ce nu, insa sinonime celor din carte) lectia, ar trebui apreciat pe masura. Inseamna ca a inteles-o.

Aici nici la mate nu le da doar o metoda de calcul. Va mai aduceti aminte exercitiile la mate cand trebuia folosita DOAR o metoda de calcul? Veneai cu alta, nu, gresit, asa se face, si iti arata proful. Desi rezultatul era acelasi. Pai nu rezultatul ne intereseaza pana la urma?

denizel spune:

eu am crezut ca s-a inteles ce am vrut sa spun cu insusirea limbajului academic si credeam ca sunt mult mai sus de banuielile ca as sustine redarea mot-a-mot a unor cuvinte care nu-i spun nimic copilului (ba chiar am specificat ca intai si intai trebuie ca lectia sa fie inteleasa). Daca nu s-a inteles, nu-i bai :)).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

rrox3 spune:

Eu am inteles denizel, doar am subliniat prioritatile in versiunea mea.

Luna si noua ni se dictau comentariile. Dar am refuzat intotdeauna sa le redau exact. Le-am citit si le-am adaptat personal. Si am reusit sa iau si 10 pe unele dintre ele, chiar cu felicitari
Pe vremea mea era o manie generala cu invatat comentariile textelor la romana, pe de rost, pentru admiterea la liceu. Am disperat-o pe maica-mea nevrand cu nici un chip sa le invat. Si totusi am intrat la un liceu foarte bun - de mate-fizica
Deci, se poate si asa.

denizel spune:

Pai, Rox, avem aceleasi prioritati. In aceeasi ordine :).



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

AgnesLuca spune:

Luna, abia acum am citit ce ai scris tu de gap year...culmea, cazurile pe care le stiu eu sunt tot englezi (nu stiu sa fie din familii de milionari, da mai stii), au colindat lumea cu ruxacul in spate in timpul respectiv, sincer credeam ca asa se practica in general in Anglia. Nu mai tin legatura decit cu unul dintre ei, intre timp a terminat un doctorat la Oxford si lucreaza intr-un domeniu sa-i zicem adiacent fata de ceea ce a studiat...ce ma fascineaza pe mine la anul asta de libertate este ideea unui alt fel de cunoastere, eliberarea de presiune si nu neaparat consecinta lui practica.

Chiar nu inteleg de ce ar fi mai fair fata de copilul meu sa-i dau bani doar daca studiaza ? Eu intentionez sa-i dau suma respectiva in mod simbolic la 18 ani si sa hotarasca ea ce-o vrea sa faca, daca vrea, n-are decit sa se apuce de facultate si sa foloseasca banii in acest scop, va fi libera sa faca exact ceea ce vrea, iar daca nu vrea nimic, poate sa-i tina in banca

In legatura cu scoala nu-s ce sa zic, eu am terminat liceul in 91 si nu-mi amintesc sa se fii pus accentul pe tocit, la mate chiar nu cerea nimeni definitii ci rezolvari, cu cit mai originale, cu atit mai bine, la romana la fel, contau in primul rind ideile originale, chiar si in scoala generala daca scriai un comentariu standard primeai maxim 9, doar la fizica mi s-a parut ca accentul era mai mult pe rezolvarea matematica a problemei si nu pe intelegerea fenomenului.
In schimb era prostia cu invatatul pe de rost pentru admiterea la facultate, io de aia am dat unde se cerea mate si fizica si rau am facut pentru ca meseria nu mi se potriveste deloc, da asta-i alta poveste, iar facultatea pe mine m-a dezamagit rau de tot, mie mi se pare ca aici este punctul slab al invatamintului din Romania, repet, de pe vremea mea, acum nu mai stiu, am pierdut contactul.

ruxij spune:

Am auzit si aici peste tot ideile legate de fete si matematica. Ca celebra declaratie a presedintelui de la Harvard, care a zis ca "femeilor le lipseste inclinatia naturala catre matematica si stiinte exacte", afirmatie in urma careia si-a pierdut si postul in cele din urma. Nu stiu, asa o fi, dar nici eu nu cred in teoria asta. Pe vremea lu' Ceasca nu auzisem de asa ceva, am fost crescuta cumva "gender blind" si in toate clasele in care am fost eu, am avut fetele pe locuri fruntase la matematica. Una dintre alea fiind chiar eu O fi "in medie" nu stiu cum, dar mie mi se pare periculos sa le bagam in cap fetelor aceasta idee. Adica dc. le zicem ca din partea lor nu se asteapta prea multe pt. ca oricum iti lipsesc abilitatile naturale, nici atat nu mai are rost sa te agiti cu matematica aia. Las' ca te mariti si ce-ti trebuie, nu? Nu, fetele au capacitatea sa exceleze la matematica si la orice vor ele. Ce se intampla "in medie" oricum se intampla, cred eu, din motive mai complexe si legate si de modul in care sunt crescuti fetele vs. baietii, nu strict de abilitatile naturale. Uite fi-miu e bun la limbaj si e bun si la matematica. Ar tb sa ii bag in cap ca ar fi bine sa nu mai scrie asa bine la compuneri, ca poate o sa zica altii ca e gay, nu se face sa stie sa se exprime pt ca e baiat? Asa pe vremuri se zicea ca femeilor le face rau la sanatate sa se educe, cred ca asta cu capacitatea matematica face parte din asa poveste medievala si va fi infirmata in viitor. Nu stiu dc. vom mai apuca.