Alessia,comoara sufletului nostru

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Alessia,comoara sufletului nostru | Autor: nicoletta81

Dragi mamici si viitoare mamici,in sfarsit reussesc sa va impartasesc si eu povestea nasterii comorii noastre.
Pentru inceput vreau sa multumesc tuturor mamicilor care si-au scris povestea nasterii copilasilor.
Intr-o frumoasa zi de vineri a lunii iulie am descoperit ca sunt insarcinata.Bineinteles ca am inceput sa plang de fericire.Multumesc lui D-zeu am ramas repede insarcinata.Si eu si sotul meu ne doream foarte mult un copil.
Eram singura in casa in momentul in care am facut testul de sarcina.Eram foarte fericita si nu stiam cum sa ii spun sotului meu.Mi-a venit repede o idee.Am fugit repede la un magazin de bebelusi si am cumparat o pereche de botosei pentru nou-nascuti.Inainte sa ajunga sotul meu de la munca am pus botoseii intr-o cratita peste care am pus un capac.Cand a ajuns sotul meu acasa i-am zis sa guste din mancarea care am pregatit-o sa vada daca e buna.El a ridicat capacul s-a uitat in cratita a pus repede capacul inapoi si se uita la mine de parca devenisem Pamela Anderson.Nu zice nimic.Rididca iarasi capacul ,se uita din nou in cratita,pune iarasi capacul si se uita la mine.Avea lacrimi in ochi si am zis da zi ceva.El doar atat:"SERIOS?"si zica da.Am inceput sa plamgem amadoi de fericire.
Si uite asa incepe o perioada minunata din viata fiecarei mamici:sarcina.
Locuim in Italia de 5 ani.Sunt asistenta medicala si lucrand intr-o sectie cu risc biologic am ramas acasa in maternitate pe tot parcursul sarcinii.Sa nu va spun ca muream de plictiseala.

In cele 9 luni de sarcina am citit si rascitit fiecare poveste pe care si alte mamici le-au imparatsit pe acest site despre nasterea pupilor lor.De fiecare data am ras,am plans si m-am emotionat.Fiecare nastere e unica in felul ei.Au trecut 6 luni si 20 de zile de cand am adus pe lume un copil binecuvantat de D-zeu.
In timpul sarcinii am fost tinuta sub control de un medic minunat.
Am facut foarte multe analize si controale si ecografe si de fiecare data eram foarte multumiti de rezultat.Fetita noastra crestea pe zi ce trece,iar noi nu mai aveam rabdare.Mai ales eu,eram foarte emotionata si abia asteptam clipa sa imi strang in brate copilasul emu scump si drag.
In ciuda tuturor analizelor si controalelor ce le-am facut tot aveam emotii si ma rugam la D-zeu sa ne dea un copil sanatos.Vedeam zilnic la televizor copii cu probleme ,iar eu il rugam pe D-zeu sa ne ajute si sa imi protejeze copilasul din pantece.
Si uite asa incetul cu incetul ajung la 7 luni de sarcina.Medicul ma intreaba cum as vrea sa nasc,eu zic:cezariana.Imi era o frica teribila de a naste asa ca m-am gandit eu ca mai bine ar fi cezariana.Medicul ma sfatuieste ca ar fi mai bine o nastere naturala avand in vedere ca e primul copil si sunt tanara(28 de ani).Asa ca plec acasa si la urmatoarea vizita la medic ii spun:gata domnule doctor,mi-am facut curaj si vreau nastere naturala.Se bucura pentru alegerea mea si mergem la ecograf.Aveam 34 de sapt.Fetita mea scumpa,smechera inca din burtica mea s-a intors foarte frumos ca o balerina cu caputzul ei scump in sus.Acuma medicul imi spune ca oricum mi-am dorit cezariana asa ca programam cezariana pentru ca fetitza e cu capul in sus.imi programeaza cezariana la 38/39 de saptamani.Merg acasa fericita ca imi face cezariana.La urmatorul control cu cateva zile inainte de programare pentru cezariana descoperim ca balerina mea iubita iarasi s-a intors cu capul in jos.Deci nu mai facem cezariana asteptam momentul magic.Nu stiu cum l-au asteptat membrii familiei mele stiu doar ca l-au asteptat cu multa dragoste si nerabdare,dar mie dragele mele imi era o frica de nastere de simteam ca innebunesc in fiecare zi.Data nasterii era stabilita pe 31 martie.La 38 de saptamani am inceput sa fac monitorizari.De fiecare data cand mergeam la monitorizare ii spuneam sotului si prietenei mele gata azi nu mai vin acasa pentru ca nasc.
Si de fiecare data ma intorceam acasa dezamagita ca nu aveam nici o contractie oricat de mica,eu nimic.
Trece si 31 martie,eu nu nasc.Nu va mai spun ca nu mai reusseam sa dorm noaptea.Nu mai aveam rabdare.Eram atat de speriata si fericita in acelasi timp ca nu peste multa vreme o sa imi tin comoara in brate.
1 aprilie merg la monitorizare.Descoperim ca fetita mea avea bataile inimii cam mari si medicul meu scump care era de garda imi spune gata ne preagtim de cezariana de urgenta ca fetitza are bataile inimii cam mari si mai bine sa nu riscam
Si uite asa incepe distractia.Eram foarte speriata imi era gfrica sa nu aibe ceva fetitza mea.De ce era asa agitata?Cred ca din cauza mea ca eram si eu foarte agitata in ultima saptamana de sarcina si i-am transmis si ei agitatia mea.Imi sun sotul,el aflandu-se intr-un loc fara semnal nu puteam lua legatura cu el.O sun pe prietena mea si ii spun hai repede cu valiza ca imi fac cezariana de urgenta.Ea foarte calma imi zice da nu cred,azi e 1 aprilie si glumesti.Am inceput sa urlu si sa plang si apoi si-a dat seama ca nu glumesc deloc.M-au pus in sala de travaliu facandu-mi in continuare monitorizare.Intre timp ajunge si sotul meu emotionat mai tare decat mine.Incet trece timpul si intru in sala de operatii.Medicul cere unei asistente sa imi puna din nou monitorizarea.Eram deja sub anestezie locala cand aud ca vorbeau intre ei ca nu mai aud bataile inimii.In acel moment am intrat in stare de soc.Nu eram capabila sa scot un cuvant.Se agitau si la un moment dat am reusit sa zic :domnule doctor nu mai bate inima fetitei mele?El a zis stai linistita si in urmatoare secunda am auzit din nou inimuca iubitei mele care batea batea batea.A mea batea si mai tare.Si imi aduc aminte ca povesteam cu un asistent si cu anestezistul si la un moment dat am fost intrerupti de cel mai minunat plans din lume.FETITA MEA SCUMPA S-A NASCUT!!!
Urla asa de tare deja vroia sa stim toti ca ea e seful.
Apoi mi-au dat-o sa o vad.Nu va pot descrie in cuvinte ceea ce am simtit.Fiecare mamica stie ce emotii si ce bucurie poate fi in clipa in care iti vezi copilasul nou nascut.Au dus-o la taticul ei care astepta afara.Ulterior mi-a zis ca i-au cerut lui sa ii faca prima baitza dar vazand-o asa micuta a zis ca ii e foarte frica si mai bine numa asista
Dupa ce au terminat cu mine m-au scos din sala si m-au dus in camera mea.pe hol ma astepta sotziorul meu scump,fratziorul meu si prietena mea care aveau toti lacrimi in ochi si imi spuneau ai cea mai frumoasa fetita din lume.
Si asa este am cea mai frumoasa fetita din lume,D-zeu ne-a binecuvantat cu cel mai pretios dar,fetita noatra:Alessia Maria
Allessia Maria a venit pe lume pe 1 aprilie 2010 ,la ora 16.55,
2.780kg si 51 cm
Aceasta e povestea nasterii fetitzei mele