Ma doare sufletul dar nu mai pot...

Qamar spune:

exact
subliniez si eu LINISTEA aia pe care am descoperit-o dupa ce am plecat si NIMENI nu imi mai chinuia neuronii, parca e ireal

mihatp spune:

cu unul dintre prietenii tineretii am experimentat abuzul emotional (cu limitarea spatiului si a relatiilor). n-a ajuns sa ma injure, umileasca sau loveasca pentru ca am reusit sa "ies" mai reprede, dar "pattern"-ul era acolo. a durat un an pana am reusit sa rup relatia pentru ca...la fel ca multi abuzatori... ameninta cu suicidul.

atat teoria cat si experienta tuturor celor care au trecut prin astfel de situatii "spun" ca nu va fi mai bine, ci tot mai rau. asa ca nu ai ce sa mai incerci in relatia asta, nu se va schimba in bine orice ai face.

ai un avantaj major acum prin faptul ca nu aveti copii. va fi infinit mai greu daca mai ramai in relatie si apar si copiii.

pleaca! in relatia asta nu ai viitor!

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

Kahyla spune:

Multumesc pentru promptitudinea cu care ati raspus.
O sa incerc sa raspund tuturor prin acest mesaj.
Nu m-a retinut langa el decat afectiunea si iubirea care o primeam candva din partea lui...Se purta extraordinar si ma facea sa ma simt cea mai extraordinara persoana.Poate am fost oarba, nu stiu...doar persoanele care au fost in aceasta situatie stiu cat de grav te afecteaza acest abuz psihologic, emotional, verbal...stiu ca asta este dar am sperat ca va intelege si va redeveni omul pe care il stiam...are partile lui bune dar asta nu compenseaza felul in care ma trateaza cand se enerveaza.I-am gazit atatea scuze, incat m-am considerat pana si eu vinovata.
Da...inconstient cautam relatii asemanatoare cu cele avute cu tatal si tindem sa urmam calea mamaei.Inca se mai poarta frumos uneori dar eu nu-l pot ierta, nu ma pot schimba sa fiu cum eram inainte.El spune o tin intr-una cu ce face el, k ar trebui sa uit, desi el imi scoate ochii cu lucruri care s-au intamplat acum 2 ani si sunt niste prostii totale.
Stiam ca nu este bine dar am sperat ca se va schimba...cand am inceput sa realizez ca nu sunt vinovata, i-am explicat cu frumosul si cu uratul ca nu este normal ce face el...dar sa vorbesti cu asfel de persoane este ca si cum te-ai bate cu morile de vant...mereu vor veni cu niste argumente atat de bine structurate, incat ai tendinta sa ii dai dreptate...acum nu ii mai dau dreptate, acum aud numai aberatii imense.In special la faza cu prietena mea, mi-a spus sa renunt la ea, ca nu-l iubesc destul de mult ca sa renunt la ea, pentru ca o consider mai importanta decat el...asta din cauza ca prietena mea nu-l suporta si are motive, logic.I-am spus ca nu voi renunta la ea ca sa ma controleze si sa ma domine el total iar el a spus ca sunt eu dementa.Si in orice discutie o baga pe prietena mea ca ea este de vina pentru tot, ca de-aia ma jigneste...i-am zis "stiu, tu vrei sa ma satur sa-i aud numele, inconstient sa o consider vinovata de tot si sa o indepartez, dar sa stii ca asta nu se va intampla...proasta, proasta dar nu atat de proasta".
Nu m-a lovit niciodata, o spun cu toata sinceritatea, dar nu bag mana in foc ca nu ar fi facut-o, mai ales ca eu ii intorc si vorbele, ceea ce nu ma face o "femeie adevarata".Sunt sigura ca ar fi capabil sa ma bata...
Acum imi spune ca fac pe inabordabila, ca am figuri in cap...
Am citit multe povesti asemanatoare unele mai grave decat celelalte, mai toti au acelasi tipar, foarte trist...
Inca mai am tendinta uneori sa vad cealalta persoana care se afla in el si care era la inceput si care in ultimul an a iesit la iveala foarte rar. Am sperat mereu ca se va schimba.

Kahyla spune:

I-am gasit scuze ca este stresat din diverse probleme financiare, ca e omul irascibil...dar mi-am dat seama ca nu este un motiv sa ma faca t--fa, mai ales ca ies f rar si atunci la prietena mea...
Mai am inca o prietena foarte buna, pe ea inca nu a prins ura
Dar cred ca dupa ce o elimina pe principala, trece la urmatoarele.
Mi s-a parut foarte amuzant cand mi-a spus ca prietena mea este invidioasa pe mine si ca a lucrat ca la carte sa-mi spele creierul si sa ma faca sa-l vad vinovat pe el si pe mine, cand de fapt ea vrea sa ne desparta.
Este incredibil cum seamana oamenii astia intre ei,vorbe, fapte, mai toti par la fel.Nu se mai satura sa tot vorbeasca, sa-ti bage in cap o gramada de chestii...

blue eyes spune:

Eu am suportat timp de 8 ani un sfert din tot ce ziceti voi aici si tot mi-a fost o povara grea, care m-a afectat ani, daramite voi! Am stat cu dobitocul pentru copii; dar cele care nu au copii, de ce stau cu asemenea bestii? Vedeti-va femei de vietile voastre!

Ah, si al meu a pus mana pe pistol informandu-ma ca se impusca. Singurul meu gand era sa o faca departe de casa, sa nu sperie copiii. Nu s-a impuscat. Acum traieste bine mersi, s-a mutat de curand cu "femeia vietii lui".

Oare cand vor invata femeile ca au o singura viata la dispozitie si ca de barbati e plina lumea?

iris_2009 spune:

Draga mea,

Te inteleg mai bine decat ai crede, ideea e ca trebuie sa constientizezi ca nu te poti hrani din amintiri, important este cum se poarta zi de zi, trebuie sa mai constientizezi ca nu ai cum sa il schimbi, poti sa te dai cu capul de pereti, sa ii explici de 1000 de ori, ca daca el nu vrea si mai ales nu ai cu cine discuta, tu te imbolnavesti, iar el e bine mersi. Incearca macar o perioada sa te rupi de el, si mai vb dupa aceea sa vezi ce efect va avea LINISTEA de care vb mai inainte asupra ta. Face minuni! Si te va ajuta o pauza sa te desprinzi. Nu te mai gandi la ce a fost. gandeste-te ca daca vei ramane vei dori o familie, vei dori copii si cu siguranta asta nu e omul cu care sa-i faci. Repet, vezi partea plina a paharului: inca ai timp sa te desprinzi inainte de a fi prea tarziu.

E greu, e f. greu insa timpul le rezolva pe toate, sa stii. Gandeste-te cat timp pierzi si spune-ti mereu ca NIMENI nu merita sa te consumi si sa te omori pt. el, sa suporti jigniri si alte nebunii. De fiecare data cand iti aduci aminte ce frumos se purta cu tine acum 1000 de ani, rememoreaza o scena de jigniri, umilinte si aberatii scoase de nicaieri.

Nu stiu ce sa-ti mai spun, cheia este la tine dar atat pot sa mai spun, cu riscul de a ma repeta: BUCURA-TE ca inca nu ai facut copii. Atunci este infinit mai greu. Nu te mai gandi la ce a fost. Gandeste-te ca tu esti cu inima impacata, ti-ai vazut de treaba, ai vrut sa fie de bine, dar intelege ca ce are el este boala. Si fara alte explicatii, desprinde-te. De explicat si de discutat poti tu sa stai sa discuti mult si bine. Nu ai cu cine si e in zadar.

Multa bafta si ai grija de tine, ca el tot de el are grija.

emanouela spune:

draga mea, boala lunga moarte sigura....eu nu inteleg ceva....tu chiar vrei sa iesi din acesasta rel ori ba, sau doar te plangi pe umarul nostru? pt ca mi se pare mie, poate mi se pare doar....ca iti cauti scuze ca sa nu iesi (de iubire nici vb, de caldura nici atat, de respect nu mai vb, pt ce stai???)...ai sperat, speri ca....speri ca ce???? ca-ti va crapa capul intr-o buna zi, doar. daca ai fi fost prinsa in familie, cu copii, multi ani de casnicie si deodata el o ia razna, da, atunci poti sa ai sperante ca poate se va schimba, ce faci tu nu e decat sa te faci presul lui de sters pe picioare, sa fii sacul lui de box, sa fii sursa unde isi descarca el toate frustrarile, pt ca e un frustrat, asta se vede de la inc relatiei voastre, controalele, gelozia, etc....din frustrare le facea, asta trebuia sa iti fie semnal de alarma, nu a fost, nu e nimic, fugi acum, cat te tin picioarele. cauta-ti LINISTEA, vezi ca si fetele vb de liniste.....confortul psihic e cel mai imp in viata asta....de o boala te mai tartezi dar daca cedezi cu capul...adios
lasa sa fii tu aia cu figuri in cap ( daca te-ar caracteriza un om pe care il apreciesi da, dar asaaaaa nu stiu ce apleci urechea si te afecteaza atat).... dar sa ai liniste
inca mai sunt barbati normali, crede-ma

Kahyla spune:

nu vreau sa ma plang si nici mila vreunei persoane, pentru ca din pacate sunt oameni in situatii mult mai rele...m-am plans destul in fata prietenelor bune, mi-am gasit si i-am gasit milioane de scuze...am deschis topicul ca sa-mi descarc sufletul si doar persoanele care au trecut prin asa ceva stiu cat este de greu sa te desprinzi...nu e vorba de bani, de statut, de nimic, doar de o dependenta psihica si o parte din iubirea care i-o purtam...
intr-un fel stiu ca, cu cat o sa incerc mai mult sa ii gasesc scuze ca e stresat, ca e irascibil, ca are probleme, cu atat o sa ma scufund mai mult...
citisem undeva ca exista un tipar:
-faza tensionala in care stii ca urmeaza o cearta
-faza in care se urla, se injura, se jigneste
-si faza in care vine cu flori
Nu pot sa-mi dau seama ce gandesc oamenii astia, stiu ca m-am straduit sa-i fiu pe plac candva, acum nu mai pot pentru ca orice fac, este la fel...ma jigneste, ma "iubeste" si tot eu sunt de vina pentru ca ma jigneste.

Kahyla spune:

exista intr-adevar probleme financiare si am vrut sa-i gasesc scuza asta si alte milioane de scuze invinovatindu-ma pe mine...si pe drumul asta, undeva, cred ca m-am complacut si mi s-a parut normal sa fie asa, la fel cum spunea rufus...
am intrat atat de mult in acest razboi psihologic, incat am ajuns sa-i fac la fel, sa-l jignesc la fel...am spus multe lucruri care nu ma gandeam vreodata ca imi vor iesi din gura...
AAA...si am uitat ca de ceva vreme, fosta nu mai este o rea, o nenorocita, una care l-a inselat...ci o femeie adevarata, nu ca mine...ca fosta nu il injura inapoi, ca fosta nu facea pe dos ca mine din ce ii spunea sa faca (aici se refera ca ma duc la prietena mea o data la o luna si el nu o suporta si alte cateva chestii de genul)...ca citez nu stiu sa fiu femeie adevarata langa un barbat.

moonchild spune:

Kahyla, am citit cu mare atentie si primul tau post si urmatoarele..si mie nu imi sunt clare doua lucruri: ce vrei tu sa faci apropos de situatia asta in care te afli si ce nevoie ai de la noi, cum vezi tu ajutorul venit de aici de pe forum.

Mai toata lumea ti-a raspuns, dupa prima postare, "Kahyla fugi...". Dar eu n-am vazut nicaieri ca ne-ai intrebat "ce sa fac?"...Poate doar aveai nevoie sa te plangi si sa primesti compatimire, sau sa te descarci...nu mi-a fost clar din ce ai scris..

Poate daca stabilesti clar (in primul rand cu tine insati) ce vrei sa faci si ce nevoi ai de la cei din jur (inclusiv noi) si apoi sa ceri direct poate ai primi mai mult...

Zic si eu...