Cati dintre voi au iertat cu adevarat...???

accept92 spune:

Hmm...intamplator stiu si eu povestea. Deci cu un partener care vine pleaca, vine pleaca, nefericirea ta venea de la proiectii bla bla...Imi pare rau, dar nu ma convingi. Eu nu ma refeream la nefericire in general ci strict la 'nefericire cu un partener'. Si sunt sigura ca ai inteles, dar vrei sa fluturi in continuare steagul fidelitatii si respectului de sine. Eu nu cred ca despre asta e vorba.

Cat despre dragoste neconditionata si commitment intru o relatie indiferent de cum este ea...HMMMMM! Ce-o fi asta? Eu inteleg de exemplu sexul neconditionat...dar deja la nivelul sa 'ne tinem de mana' lucrurile se complica. Pai apai daca as fi putut iubi neconditionat trebuia sa raman pe veci cu primul si gata! Indiferent de orice. Verticalitatea si respectul meu de sine sta in chestii mai de profunzime, in integritatea sufletului meu, in cautarea multumirii sufletesti si a fericirii...nu intr-o anumita zona a corpului, sfanta si de neatins.

ilia_99 spune:

nu, nu cred ca asumarea se identifica cu resemnarea. sunt doua lucruri diferite. la o adica iti poti asuma resemnarea de a sta intr-o relatie care nu te satisface decit pe anumite planuri, care sunt importante pt tine. sa-ti asumi relatia de cuplu in care esti, dupa mine, inseamna sa-ti spui "ramin cu omul asta pt ca..., desi...", fara sa-i faci celuilalt viata amara si sa-l scoti tap ispasitor pt nefericirea ta. la o adica, el iti da cit poate. si esti liber sa pleci, daca nu ti-e de ajuns. dar sa stai intr-o relatie in care nu esti fericit si sa vezi doar lipsurile celuilalt, nu si pe ale tale si sa decizi ca el e responsabil pt tot ce merge prost si atunci sa folosesti acest argument pt a-ti justifica comportamentul - inclusiv infidelitatea - asta mi se pare imaturitate. vb de imaturitatea emotionala, care e altceva decit cea rationala. cu cea rationala poti sa iei niste decizii f bune in ce priveste aspectele practice ale vietii, ce credit sa ei, ce casa sa-ti cumperi, etc..
fidelitatea ca sacrificiu... mie imi suna antagonic. inseamna ca acolo nu mai e o relatie de cuplu, ci un parteneriat administrativ, sau de business, sau... nu stiu.. altceva. eu nu simt ca fac un sacrificiu fiind fidela, desi as fi avut toate motivele sa nu fiu. mie mi se pare ca fiind fidela fac o alegere in care sunt egala cu mine insami. adica sunt convinsa ca fiind infidela m-as simti vinovata de toate relele pamintului, fiindca minciuna si inselaciunea nu-mi priesc. de altfel, cred ca e nevoie de o anumita structura interioara ca sa poti fi infidel.

ilia_99 spune:

da, accept, de la proiectiile mele asupra lui. pt ca el nu poate sa dea mai mult. nu mie, nimanui. daca as fi inteles asta mai demult, mi-ar fi fost mai simplu. crezi ca poti sa-i ceri cuiva sa conduca la fel ca un pilot de F1 daca el NU POATE? fiecare are limitele lui. aaa... ca ar trebui sa ne cunoastem limitele de la inceput si ca asta e o greseala, da, de acord. dar una gindesti si intelegi la 23 de ani si alta la 32:)
si, in aceeasi ordine de idei, crezi ca daca as fi ales sa-i platesc cu aceeasi moneda as fi fost mai fericita? eu ma indoiesc. si sa stii ca m-am gindit mult la treaba asta, unde mai pui ca au aparut si citeva ocazii...dragute..

accept92 spune:

Problema nu este fidelitatea, ci insistenta in a iubi un om care nu te poate face fericita. Daca ai fi inselat cred ca ai fi putut pune si punct. Se poate pleca dintr-o relatie cand inca iubesti. De fapt cred ca e cel mai bine asa. Nu trebuie sa astepti sa ajungi la sentimente negative si disperare. Dar uneori e necesara o mica rupere de ritm. Afirm ca cel mai nimerit lucru ar fi sa iubesti un alt barbat, unul care POATE ceea ce ai tu nevoie. Deacord? Cum crezi ca ai putea ajunge intr-o astfel de situatie scaldandu-te in apele fidelitatii si cautand explicatii si scuze partenerului?

balanta spune:

...ilia, dar stim foarte bine cate cupluri stau in parteneriat administrativ sau business...chiar si in situatii ca cele ale Zinei ma gandeam...te atasezi emotional, te atasezi de casa, de lucruri, de atmosfera creata de familia ta in raport cu ceilalti, de o gramada de chestii si pentru asta nu e musai sa iubesti si sa mai doresti partenerul respectiv...eu o inteleg pe Zina...pur si simplu nu ii mai poate oferi afectiune, sex, dragoste...si sincer, mie mi se pare greu sa traiesti fara astea chiar daca alte aspecte ale vietii de famile sunt 100% ok...probabil ea nu mai poate fi indragostita de sotul ei...adica poate sta in casnicia asta si sa-si faca datoria de mama, de sotie,( nu si de femeie a barbatului ei)...si toate astea fara sa topaie de bucurie...cumva ca un ritual...poate ea vrea sa fie altfel fata de el,poate fiecare din noi vrem o gramada de lucruri...dar e vreau...e doresc...e pot...sunt capabil...adica de a la vrea la a putea e cale lunga

accept92...ma unge la suflet fraza asta "Verticalitatea si respectul meu de sine sta in chestii mai de profunzime, in integritatea sufletului meu, in cautarea multumirii sufletesti si a fericirii...nu intr-o anumita zona a corpului, sfanta si de neatins"

ilia_99 spune:

de unde ai dedus asta? ca nu-mi amintesc sa fi vorbit de sentimentele mele.

mirela0521 spune:

ati dat-o in chestii filozofice si psihologice! pt mine lucrurile sunt mult mai simple si mai clare, matematice daca vreti (asa cum 1+1=2 intotdeauna, si niciodata 1,5 sau 2,5)
daca esti casatorit/intr-o rel si iti iubesti sotul/partenerul si ti se raspunde in aceiasi termeni, inseamna ca esti fericit, deci ai o casnicie fericita, inseamna ca nu ai de ce sa fii infidel, nu ai de ce sa faci "sacrificii" (nu inteleg rostul sacrificiilor sentimentale intr-o casnicie. da poti face sacrificii materiale intr-o casnicie, dar din punct de vedere emotional mi se parea aiurea sa te autopedepsesti in mod constient). daca esti sincer si respectuos cu tine si cu partenerul, si simti, la un moment dat, ca nu mai poti oferi aceeasi dragoste, ca sentimentele se pierd si nu poti sa faci nimic pt a atzatza focul care se stinge usor-usor, atunci pui punct, te reculegi, te regasesti, si o iei de la capat cu altcineva.
pt ce sa rabzi o viata chinuita de ganduri si vise cu alte pers, de porniri infranate, pt ce compromisuri exagerate?
de acord, de cele mai multe ori viata nu a inceput cu partenerul actual (dar exista destule cupluri fericite cu primul partener/barbat din viata lor - si cazul meu), si cu siguranta nu se va termina, in cazul usui esec, la acesta. daca nu se mai poate, de ce sa nu incerci norocul sa traiesti dragostea la maxim cu altcineva? nu sunt de acord sa ramai intr-o casnicie, ce odata parea fericita si implinita, dar care pe parcurs s-a "fumat", sa ramai doar din frica de a reincerca

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

accept92 spune:

A, bun. Deci nu-l iubesti, nu esti fericita cu el, dar ii esti fidela pentru ca te respecti. Interesant mod de a te respecta. De iubit te iubesti?

accept92 spune:

Pai probabil tu nu stii cat de usor se iese dintr-o relatie comparativ cu a iesi dintr-o 'viata impreuna'. Viata impreuna inseamna casa, copii, familie extinsa, planuri de viitor si multe altele. Astea tin impreuna chiar si oameni care se urasc reciproc. Pe cand dintr-o relatie neoficiata se iese de multe ori prea usor, uneori chiar si cand oamenii se iubesc, din orgoliu, incapatanare, temeri.

dov spune:

ACCEPT, hmmm, daca ma uit in jurul meu, cel mai usor s-au desfacut casniciile(cele cu acte), si nu relatiile. ba mai mult, intr-o relatie se intervine mai greu din afara...am eu o teorie cum ca o relatie n-are sens sa mai existe atata timp cat nu mai merge...si atunci...rezista cat ii e bine.

sunt de acord si ca iesi mult mai usor dintr-o iubire avand deja pe altcineva. vorba aia...cui pe cui se scoate.

ceea ce tu si Balanta, din cate vad(scuze daca ma insel) nu intelegeti, e ca sunt oameni care iubesc fara sa-si lase partea aia de safe in inima. iubesc total. majoritatea iubesc mult, astia iubesc total, uitand de instinctul ala de supravieturie.

la astia nu exista vreau dau nu pot, sau nu vreau dar pot...exista doar nu pot si nu vreau.

dupa luni de terapie am invatat, m-am autoeducat sa accept si modul celor care gandesc ca voi...dar tot mai tipa inca in mine urmatoarea idee: toata motivatia ta de mai sus nu e pt. mine decat o scuza sa calc pe langa. cum perfcetiune pe pamantul asta nu exista...atunci avem motive, si de-o parte si de alta, adica si femei si barbati sa ne vedem de implinirea personala si fericirea indivudala, si sa facem tot ce vrem ca deh...motive sunt.