cele 10 porunci

ladyJ spune:

Nu, evident ca nu.
Insa pe cei pe care-i iubesc, ii iubesc cu sufletul si ma comport fata de ei ca atare.

patou spune:

eu am crezut ca discutam despre cei pe care nu-i putem iubi, poate de aceea nu ne-am inteles.

michelle-usa spune:

cu privire la porunca ref la parinti, eu nu am probleme am parinti minunati ...chiar over protectori.

Eu cred ca spune sa-i respecti, sa-i cinstesti...indiferent de ce ti-au facut.

Insa la porunca iubeste-ti aproapele...iubeste-ti chiar dusmanul eu am avut mare greutate. Doar cand l-am cunoscut pe Dumenzeu si am cunoscut dragostea Lui am putut sa incerc sa tin aceasta porunca.

In viata am avut o persoana care mi-a facut cel mai mare rau posibil. Ani la rind l-am urit, am dorit sa ma razbun...dar ceva m-a tot oprit.
Atunci l-am cunoscut pe Dumnezeu si L-am primit pe Domnul Isus in viata mea.

Treptat am ajuns sa nu mai urasc aceasta persoana si chiar ma surprind uneori ca ma rog pentru ea....nu stiu daca am ajuns sau voi ajunge vreodata la stadiul de a iubi aceasta persoana, dar consider ca e un pas mare faptul ca l-am iertat.

Cum s-a intimplat asta? Doar dragostea lui Dumnezeu care m-a schimbat.
Si eu am ajuns sa ma rog chiar pentru oamenii care nu-i cunosc. O data am vazut salvarea trecand cu farurile aprinse pe langa mine si m-am rugat pentru cei care aveau nevoie de ajutor.

Dragostea lui Dumenzeu ne face sa fim mai buni, iertatori si iubitori.
Pastorul ne spunea ca sa ne iubim aproapele, adica nu numai sa-l iertam dar prin faptele noastre sa ne aratam iubirea. Hmmm...tare greu...bine ca nu suntem judecati dupa cele 10 porunci. ca tare putine sunt cele care le tinem...daca si pe alea...


michelle

patou spune:

am spus asta pentru ca asta cred, insa nu vad legatura cu ceea ce vorbeam aici.

ce e gresit in a marturisi in fata Domnului ca nu putem iubi o anumita persoana, ca avem limite, ca facem doar partea pe care putem s-o facem, adica faptele, si ca il rugam pe El sa ne schimbe inima de piatra intr-o inima de carne (cum scrie intr-un psalm, cred)

ce rost are sa spunem in gura mare cat ne iubim parintii care ne-au abuzat, sa ajungem singuri sa credem aceasta minciuna dar corpul nostru sa ne dea de gol. prin depresii, atacuri de panica sau boli fizice( psiho somatice) Daca vreti o carte foarte buna pe acest subiect: Corpul nostru nu minte nicidata de Alice Miller.

edit: la cabinetul de psihologie gasiti subiectul carti electronice pentru mamici si copii, puteti descarca mai multe carti (chiar ortodoxe :) ) precum si cartea lui Alice Miller -Desteptarea Evei tradusa in romaneste de Miss Parker.

Katya spune:

Patou ,dar nu e gresit sa nu poti sa ierti daca nu poti sa ierti.Mie nu mi-a placut acel "sa faci sa para"ca ierti care-ar fi dupa tine la fel de valabil ca iertatul(caz in care si Domnul,ca de la porunca am plecat,va face sa para ca te iarta).Si eu ti-am zis ca faptele arata doar inceputul,buna intentie si intr-adevar,cine stie daca chiar nu duc la iertare?Asa si cu taina cununiei:te duci intii ca asa se face,ca asa esti nascut crestin,de-aia-ti si botezi copilul(in unele cazuri,fireste),si nu se stie daca pe parcurs nu devii cu adevarat bun crestin.(Deci in ambele cazuri esti putin ipocrit la inceput.)

patou spune:

tocmai ca eu cred ca e gresit, in sensul ca Dumnezeu ne da puteresa s-o facem. tot ce trebuie este sa o cerem si sa credem ca o vom primi.


aici ne-am impiedicat in limbaj, se pare ca am vrut sa spunem acelasi lucru



eu nu consider ca as fi ipocrita nici la inceput pentru ca-mi recunosc neputinta si fac ceea ce fac pentru ca_l iubesc pe Dumnezeu si vreau sa respect legile lui, nu o fac pentru ca asa imi cere traditia sau imaginea pe care mi-o reflecta oamenii din jur.

nikole spune:

Patou draga, da i-am iertat pentru ca le-am acceptat neputinta.
Nu ii inteleg...poate ffff putin...insa am acceptat slabiciunea si lasitatea lor.
Asta e, nu suntem perfecti, gresim...sper sa se fi iertat si ei, stiu ca poarta ambii in suflet un mare regret pentru faptul ca nu au avut curaj si puterea sa-si asume responsabilitatea cresterii unui copil...al lor.

Daca tatal meu ar vrea sa-mi fie alaturi, maine l-as aduce aici, unde mananc eu, si el ar avea o farfurie cu mancare, e loc si pentru el...
ptr mama mea nu mai am ce face...
ea sarmana a suferit mult, mai ales in ultimii ani ptr faptul ca m-a lasat la o parte, ca nu reuseam sa-i spun mama...suferea, era vizibil ptr noi toti, insa nu a avut puterea sa-mi vb deschis, sa-si recunoasca greseala...o singura data mi-a trimis un mail, in care mi-a spus simplt...TE IUBESC, si a semnat...MAMA.

Asta e...

acum eu as indrazni sa spun ca mi-a fost usor sa-i iert ptr ca i-am iubit neconditionat, din totdeauna.
Altfel ar fi fost daca eram un copil abuzat, violat, nu cred ca aveam puterea de a ierta, imi scot palaria in fata celor ce reusesc sa treaca peste astfel de traume...unul dintre ei e sotul meu, si-a iertat tatal care il batea ,cu furtunul, pana dadea sangele...era batut, pedepsit,jignit, ptr orice prostioara, si lista e lunga...
eu nu as fi putut ierta...cred
L-a iertat, insa astazi este un adult ...hmmm...problematic?! as spune dintr-un anumit punct de vedere...nici nu e de condamnat, dar cine sufera suntem noi , familia care-i este alaturi...
e tare complicat...l-a iertat el, victima, si ajung sa-l urasc eu , ce ironic...


Patou, stii cumva de ce Miss Parker nu mai scrie?(iertare ptr off-topic)

Michelle felicitari pentru subiect, comentariile sunt constructive

patou spune:

Nikole,

Miss Parker si-a inchis contul pe DC, dar o poti gasi pe blogul ei: www.piersicuta.blogspot.com

Katya spune:

Patou,acuma nici mie nu-mi mai pare a fi discutat in contradictoriu,din moment ce concluziile ar fi ca:
-tb sa respectam porunca(deci sa iertam)
-daca putem,bravo noua,daca nu:
-cerem ajutorul Domnului
-daca nici atunci nu putem,nadajduim ca Domnul sa ne accepte neputinta.

Mai multe nu ma duce mintea sa zic,poate ne-apucam sa puricam alta porunca,dar dupa ce-o trece sabatulsi duminica...

Nikole ,o imbratisare si de la mine(pt mama ta poti face pomeniri,parastas,rugaciuni..).

V-am pupat!

patou spune:

Katya, , turnul babel nimic pe langa noi , uite cum m-am mai impiedicat in propria-mi limba materna.

Noroc ca, vorba lui Michelle, Domnul nu ne judeca dupa respectarea celor 10 porunci.