Imi e dor de viata

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Stardust spune:

Stiam ca va veni si aceasta clipa dar nu credeam ca asa de repede. Este un aspect despre care nu am vorbit de teama ca , din intamplare, sa nu citeasca el si sa ma recunoasca. As vrea ca macar locul asta sa ramana coltisorul meu in care sa nu intre si de unde sa nu imi indeparteze prietenii pe care sper sa mi-i fac.
Uff... eu am o problema din nastere, mai exact o boala de piele, o forma nu foarte grava dar destul de neplacuta de ihtioza. Desigur, asta nu afecteaza absolut nimic intern si nici macar din punct de vedere al judecatii. Doar atitudinea celor din jur...
Obsinuiam sa fiu tratata drept copilul acela care isi va trai zilele undeva in coltul camerei fugind de lume. Dar omuletul din mine a dat din maini, a strigat si a luptat singurel. Am facut Scoala Postliceala si am devenit apoi asistent-medical generalist. Am lucrat 9 ani de zile la un Centru de Plasament cu copii cu retard sever, HIV, hepatita, etc. Asta m-a intarit si mai mult. Niciodata sa nu ne plangem de o boala pe care o avem pentru ca mereu poate fi mult, dar mult mai grav.
Din nefericire acum 3 ani am pierdut locul de munca si de atunci ma tot lupt sa imi gasesc altul. Conducerea Spitalelor din Galati a dat din colt in colt de fiecare data cand am batut la usa lor, iar de bani de spaga... nici nu poate fi vorba la mine. Poate acum intelegeti de ce imi este asa de greu sa o iau de la zero...
Prietenii obisnuiau sa imi spuna ca sunt facuta pentru o cariera in radio: am vocea, am dictia si am toate cunostintele necesare. Si am incercat asta pentru ca a fost visul meu de cand ma stiu, dar fara succes: imaginea conteaza de cele mai multe ori mai mult decat calitatea omului. Iar asta este un fapt dovedit.
Iata de ce nu pot lucra la o gradinita, sau ca suplinitor... e mai greu, desi am absolvit un Liceu cu profil Filologic si stapanesc foarte bine Franceza si Engleza.
Trebuie insa sa existe si acel om, acel angajator care sa imi dea o sansa sa ii arat ce sunt in stare sa fac. Si deocamdata nu l-am gasit...:)

Cam asta e .. viata mea, cu bune si rele. O sa incerc sa postez mai des sa scap de moderare. Va pup.

Stardust.
Suflet de mamica.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

iti doresc multa putere sa faci ceva pentru tine! incearca...meriti, nu-ti mai petrece viata in suferinta

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Va rog sa-l ajutati pe ALEX! http://dianalaura.wblog.ro/.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Antoanela23 spune:

Stardust, bravo tie ca nu te dai batuta, ai pornit pe un drum greu, mult curaj sa mergi mereu inainte si deloc inapoi. E f trist ce povestesti, sper sa vina soarele pe strada ta cat mai repede, atat pentru tine cat si pentru baietelul tau. Ai trecut deja peste multe obstacole in viata ta, vei reusi si acum.
Sotul tau a aflat ca ai depus actele de divort, ce a zis despre asta?
Imi permit un mic sfat, daca vrei sa ramai anonima aici, schimba-ti datele din profil, asta in cazul in care ti-ai trecut numele real. Bafta multa, numai bine,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Stardust spune:

Multumesc pentru pont Antonela, chiar nu-mi dadusem seama. :)
Da, i-am spus, iar reactia lui a fost aceea de a-mi spune ca nu va plati deloc pensia alimentara si ca va face totul sa ma vada la pamant. Este convins ca nu ma voi descurca fara el, desi stie foarte bine ca tot ce am realizat in viata mea a fost doar prin propriile mele puteri.
Stie insa si ca m-a adus intr-un stadiu de maxima izolare sociala si ca imi este mai greu decat in adolescenta cand aveam totusi prieteni buni cu care ieseam destul de des in oras, iar asta imi dadea mereu curajul de a lupta.
Mi-a inchis viata intr-o maniera incat pur si simplu trebuie sa o iau de la zero cu totul. Nu imi este frica de asta,insa fara un job imi va fi nu greu.. inuman de greu sa reusesc.
Piticul creste, deja ma lovesc de imposibilitatea de a-i lua ce are nevoie la gradinita, ce voi face mai departe? Asta este intrebarea care imi suna mereu in minte si sapa adanc in suflet.


Stardust - Suflet de mamica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabriela42 spune:

te felicit pentru firea ta sincera luptatoare optimista.daca imi permiti iti spun ce as face eu in ac situatie fara sa am nici un ajutor de nicaieri.in bucuresti sunt familii care au nevoie de ajutor din divese necesitati(copii de ingrijit,batrini bolnavi...)sunt multi care prefera interna (sa stai cu ei in casa).stiu pe cineva care a reusit cu o situatie mult asemanatoare cu a ta doar ca puiul este mai mare.nu renunta la libertatea ta,lupta pt tine si copil iar dl sa ramina sa faca ce faceai tu treaba in casa si abea apoi sa se odihneasca in liniste.vor trece anii si tu vei fi cea fericita.sa nu te mai simti singura!ai copilul!de la el iti va veni puterea si curajul unei noi vieti!stii sa faci multe lucruri iesi in lume imbacate linistestete lucreaza orice doar sa iesi din casa si apoi in timp sigur vei gasi ceva pe masura pregatirii tale!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Stardust spune:

Draga gabriela, iti multumesc mult pentru incurajarile tale . Da, ma gandeam si eu sa caut ceva de genul: sa am grija de un batran sau ceva asemanator, macar pana reusesc sa imi gasesc un job pe masura pregatirilor mele. Am o buna prietena in Bucuresti si chiar ieri mi-a spus ca si acolo e foarte greu cu angajarile, dar o sa mai caute si ea.
Daca stii cumva o astfel de familie sau citesti din intamplare un astfel de anunt, te rog din suflet sa imi spui si mie; imi e mai greu sa urmaresc ofertele de munca din alte orase, desi am mai spus: si maine as pleca sa o iau de la zero.
Important este insa sa gasesc un job si un loc unde sa stau.
Intre timp... incercam sa fim puternici chiar daca zi de zi aud cuvinte de care m-am saturat. Dar mergem inainte!
Te pup.

Stardust - Suflet de mamica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iulix spune:

Stardust iti doresc multa putere si ai incredere ca totul se va rezolva pt. ca meriti sa ai parte de liniste si fericire.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

STARDUST...tragica situatia ta....horror.Acu` eu o sa te intreb in primul rand ce meserie are sotul tau.Daca ai spus si nu am citit,scuze.Apoi daca nu ai unde sa stai si nici servici iar nebunul cand aude ca ai dat divort te scoate afara?Pana ia masuri legea ce vei face?Casa e dobandita in timpul casatoriei deci e bun comun,clar.Nu te poate da afara dar daca e asa prost ca te-a lovit gravida fiind..nu stii ce va face.Ce vei face cu puiul tau?Si eu iti spun ca va fi bine dar concret te-ai gandit unde te duci si ce faci?
Nu tu, tu ca adult te vei putea descurca desi e greu...dar puiul tau?
Incearca si pana vezi ce faci ai grija cum pui problema.
Sa te ajute dumnezeu....ai nevoie..

Madalina de minunica Eva-Maria 14.08.2009 http://picasaweb.google.com/lhmadalina/EvaUnAn?authkey=Gv1sRgCJ669MzNktGsCw#

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui Stardust

iar reactia lui a fost aceea de a-mi spune ca nu va plati deloc pensia alimentara si ca va face totul sa ma vada la pamant.



Ei bine, cred ca asta te-a convins definitiv ca, orice s-ar intampla, el nu mai are de ce sa fie sotul tau si nici tatal copilului tau. Aici, pe Forum, sunt numeroase exemple de fete cu soti si tati noi pentru copiii lor, care traiesc o viata fericita.
In plus, daca spui ca viata ti-ai conturat-o singura, vei reusi, cu siguranta, sa o iei de la capat. Asta nu se uita.
Nimeni, dar nimeni pe lumea asta nu trebuie sa duca o viata mizera, daca are si alte optiuni. Sa nu uiti ca ai alturi de tine legea, societatea si prieteni. Cum care prieteni? Astia de aici...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexis2002 spune:

Nu am mai scris de f multa vreme dar v-am citit.stardust,nu te lasa invinsa de greutati,lupta ptr fericirea ta si a puiului tau.eu sint dovada vie ca se poate.am trait 7ani de abuz psihic,si pe mine ma "incuraja" cu fraze de tipul:n-ai sa reusesti fara mine.am ajuns la 43de kg,am atins fundul prapastiei.mi-am zis ori mor ori lupt ptr fetita mea.a fost greu dar am reusit.nu am gasit job-ul vietii mele dar sint multumita ca-i pot oferi fetitei mele o viata decenta.fericirea mea e ea si mi-e bine asa:noi doua.deocamdata nu vreau mai mult.te pup si fruntea sus,curaj si incet incet vei reusi.

Mergi la inceput