Sezatoarea canadiana (194)
Raspunsuri - Pagina 20
khristin spune:
Diana, felicitari 
.
Zavalita, sint de acord, fetele sint de 10 ori mai crude decat baietii cand vine vorba de bullying. Jeune dindon, huh ?
Mikiion, in Ontario nu mai avem PST de la 1 iulie, acum avem HST (Harmonized Sales Tax). Probabil ca era vreun magazin in lichidare sau ai prins vreun deal bun, altfel era normal sa platesti si taxe. Poti citi mai multe aici : http://www.rev.gov.on.ca/en/taxtips/rst/01.html
Nelia, ti-am citit lunga postare…intotdeauna scrii asa mult? 
Teoretic ai dreptate, practica e putin diferita… Mie imi place ca esti asa categorica si idealista in acelasi timp, chiar as vrea sa ramai tot la fel si peste ceva timp si sa ne povestesti mai multe . Ca sa evitam neintelegerile de la inceput, am spus ca e aiurea sa invinovatesti doar scoala. Mie mi se pare bizar ca parintii fetei nu au sesizat nimic ciudat in comportamentul fetei, fara sa fi tras un semnal de alarma scolii. Apoi mi se pare strigator la cer ca nimeni dintr-o clasa nu a luat atitudine sa opreasca incidentul. Si ca sa extindem un pic discutia la societatea in care traim, fa un simplu exercitiu, imagineaza-te in cativa ani profesand si ca va trebui sa tratezi cu un caz de bullying. Ma gandesc ca prin natura ta, vei incerca sa discuti cu agresorul, incercand sa-l faci sa priceapa ca nu e bine, corect, uman etc. Probabil ca stii si tu déjà din cartile de psihologie citite, ca nu toate caracterele umane sint corectabile in masura in care vrem noi, si ca indiferent de ce au auzit in scoala, delicventii inca mai exista si inca vor mai exista de acum incolo, iar agresiunea continua de multe ori in afara scolii cum sint convinsa ca s-a intamplat si in cazul fetei croate. Si vezi ca azi aplici masuri corectoare (gen pierderea anumitor privilegii, suspendare, etc. ) – fie vorba intre noi nu cred sa nu existe masuri impotriva agresiunii in orice scoala din America de Nord - dar vezi incidentul repetandu-se a doua oara si a noua oara, iar peste ani auzi ca respectivul a comis o crima, etc. Este vina ta ca profesor/scoala ca nu ai facut mai multe ? Si daca da, ce puteai sa faci concret sa stopezi inevitabilul ? Ca sa ma repet, parerea mea e ca scoala nu poate face prea multe de una singura ca institutie daca nu e sustinuta de legislatie si justitie. Daca incidentul este raportat parintilor agresorului, iar acestia privesc cu usurinta problema si iti interzic - poate parea hilar, dar da au dreptul sa-ti interzica ca parinti sa mai iei vreo masura impotriva agresorului (in speta copilului) - scoala fara semnatura are zero putere de interventie (e un fapt pe care nu-l putem contesta, desi idealistic am vrea altceva). Pt. ca vezi tu, scoala nu este nici politie si nici tribunal, acolo se formeaza caractere, iar masurile severe sint privite critic si suspicios in primul rand de parinti. Si aici imi vine in minte exemplul banal al temelor 
. Ca profesor, incearca sa dai teme ceva mai multicele elevilor. Pai bubuie scoala la doua ore dupa, pt. ca majoritatea parintilor sar in sus, sub pretextul ca nu mai e timp seara de family time – asta a fost chiar o emisiune de curand prezentata la TV. Asa ca nu e de mirare existenta celor doua tabere pros/cons homework.
Imi amintesc ca la scoala mea au fost anul trecut prezentari facute de catre diversi ofiteri de politie (inclusiv femei) impotriva agresiunii cyber, prezentandu-se exact cu exemple concrete cum alti elevi de varsta lor fusesera ademeniti de adulti dandu-se drept colegi de-ai lor si sfarsind tragic, de la abuz sexual pana la crima. Prezentarea a fost facuta adaptat la toate clasele 1-8, cu discutii deschise si intrebari concrete despre incident. Ca ieri sa aud ca una din eleve in urma unui chat cu un abuzator, l-a lasat pe acesta in casa, care bineinteles a agresat-o sexual. In cazul asta, crezi cumva ca e tot vina scolii ? Era ceva ce se putea face extra ? Ma intreb totusi retoric unde or fi fost parintii, si de ce calculatoarele sint lasate cu nonsalanta in dormitoarele copiilor, desi scoala le recomanda clar sa fie intr-o zona comuna patrulata de parinti.
Se stie ca majoritatea caracterelor se formeaza acasa, nu degeaba spunem ca cei 7 ani de acasa sint vitali. Oare la ce se refera exact cand discutam de astfel de cazuri? Cum crezi ca va reactiona un copil care e invatat sa traiasca in violenta si abuzuri de natura fizica/verbala, vazandu-si zilnic mama agresata de tata, navazandu-si parintii cu saptamanile, si vii tu ca profesor/scoala/counsellor/psiholog sa-i spui ca ceea ce vede el nu e normal, ce crezi ca va prima in viata copilului respectiv ? Vorbesti de incidentul de la Dawson, sint de acord, dar te intrebi ce puteai face concret chiar dupa? Inteleg ca Agata merge acolo la scoala, ai fost in audienta, ai trimis o petitie directorului ? Ti s-a raspuns ? Pana la urma cum controlezi ce e in capul fiecarui individ ? Imprevizibilul este greu de stopat 
… Eu cred ca daca incetam sa idealizam la nesfarsit situatia si vedem lucrurile cum sint de fapt, abia atunci putem vorbi de o oarecare verticalitate. Eu personal imi pun problema putin altfel…ca parinti este ceva ce putem face ? Este normal sa fim oarecum rasisti in fata copiilor – chiar si in forma de gluma inocenta – dar apoi sa ridicam degetul acuzator ca scoala nu a facut nimic ? De ce ne supara agresiunea doar cand vine vorba de copiii nostri sau cand sintem oarecum atinsi de vreun incident, dar cand discriminam vis-a-vis de culori, natiuni, putem fi biased, admitand ca sintem ‘oarecum’ rasisti 
? Si de curiozitate, de ce crezi ca parintele poate sa greseasca dar o institutie nu ? Institutia nu e formata pana la urma si din parinti ? Unde tregem linia intre individ si professional ? Eu cred ca vina noastra ca societate este ongoing…
Cristina
Yasmine et 
Chris Anthony
The past is history, the future is a mystery, but today is a gift—that’s why it's called ‘present’.
zavalita spune:
eu n-am somn diloc...am baut o cafea pe la 9 seara buna rau,am nimerit combinatia perfecta intre lapte si cafea si acum ma foiesc prin casa.
aflati ca azi e 10/10/2010. cool, huh?
zavalita spune:
sincer kristin, mie mi se pare o urata reglare de conturi cu ana, ce faci tu acum. eu cred ca fiecare ar trebui sa actioneze asa cum ii dicteaza constiinta in momentul prezent lasand anticiparile si colateralismele fara rost, ca ce ar fi daca si daca. iti faci datoria si atat. un profesor, coleg, sef care sanctioneaza prompt o atidutine,actiune, raspuns, gluma etc cu intentii de bullying, influenteaza anturajul victimei si la randu-i influenteaza si stopeaza agresorul. nu exista de obicei doar un agresor feroce ci si un anturaj propice.
nelia spune:
Khristin, da, nu stiu cum sa scurtez... tot timpul tai ce nu e important si tot lung iese... probabil ca am multe de spus.
Nu am citit mesajul tau, la fel de lung... Dar inainte de a-l citi voiam sa spun ca erau mai mult reflectii, nu voiam sa te contrazic pe tine... Dar este o tema care ma preocupa de multi ani si acum s-a ivit momentul sa scriu... Dupa ce am postat m-am gindit ca, tinind cont de furtuna la Sezatoare, poate vei intelege gresit mesajul, in sensul ca vreau sa te contracarez pe tine. Sper ca nu a fost asa... ma duc sa citesc, ca ma intereseaza ce ai scris.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
mikiion spune:
kristin, la Dawson un nebun( de origine indiana ca sa fiu si rasista sau ca sa-i explic neadaptarea la societate, conflict de civilizatie, pierderea valorilor traditionale prin imigrare, sa o luam asa sau influenta unor secte sataniste) care nu avea nici o legatura cu scoala ( anglofona de altfel si super super multiculturala, de fapt cel mai multicultural loc din Quebec , dupa mine) a intrat cu 3 pusti incarcate si a inceput sa traga in stanga si in dreapta. Scoala nu avea decat vina ca era in centru si usor accesibila( au fost raniti si cel putin 2 copii romani, a murit o portughezo-poloneza). E un CEGEP, adica aproape universitate..... Nelia avea copii la gradinita acolo nu la scoala. O gradinita afiliata la CEGEP pt. profesori sau elevi acolo....
Iar la Politehnica ( nu U de Montreal Nelia, nu e acelasi lucru)un alt nebun de data asta de origine musulmana pe jumate , dar care isi schimbase numele cu cel al mamei( de aia lumea nu e constienta ca era musulman de fapt) s-a apucat sa omoare femeile din clasa ..... Frustrarea lui venea din faptul ca nu fusese acceptat la universitate si ca nu acepta ca si femeile au dreptul la scoala... Pentru mine e alt conflict de civilizatie . Gen Occident versus Orient... Teorie care nu e rasista absolut de loc.
Si apropo daca Ana e rasista atunci si eu ma declar la fel. Cu mana pe inima. Nu o sa ma duc sa locuiesc in Montreal-Nord si nici nu o sa-mi dau vreodata copii acolo la scoala.... asa cum nici moarta de foame n-as fi locuit in Ferentari... Sa zicem ca e instinct de supravietuire si conflict de civilizatii...
Nu cred in multiculturalismul asta fortat canadian sau britanic, ci in melting pot american sau francez....
by
nelia spune:
Am citit... ar fi mult de raspuns, dar trebuie sa plec la inot cu copiii. Dar pe scurt, atit cit de scurta pot eu fi... Pai, pina la urma spunem acelasi lucru si anume ca nu se face mai nimic. Oi fi eu idealista, nu e prima data cind mi se spune, dar nici cei cu practica nu se omoara.
Scolile spun ca nu exista legislatie, cei cu legislatia spun ca au nevoie de timp (da, toti cei implicati in tragedia de la Dawson au facut si fac demersuri, am participat si eu, ca sa se modifice regimul posesiunii armelor de foc... au trecut atitia ani si cei care trebuie sa faca acest lucru o taraganeaza si eu, una nu inteleg de ce. Cite tragedii trebuie sa se mai intimple ca sa se ia masuri? De ce se codesc atit de mult pina le iau?
Stii cazul recent, au venit acasa la unul care a postat amenintari pe net... i-au gasit arme, au gasit fotografii cu poze care te duc cu gindul la pedofilie juvenila... parintii il apara, cica glumea doar... in realitate el nu e asa... i-au dat drumul, e acasa. Pentru ca legea nu permite sa-l tii mai mult...
Pai, sa permita dom'le! Daca a doua zi dupa ce i-au dat drumul, pune mina pe arma (una pe care o tinea in alta parte) si ca sa se razbune, intra in prima scoala si trage!?! Iar se incepe: pai parintii nu-s vinovati, scoala la fel, politia la fel, avocatura la fel, procurorul la fel... Ba sint vinovati, toti! Mai putin criminalul, ala e nebun si nici macar nu stie, ca e tinar si confuz la creierul incalzit oricum de hormonii tineretii, a tras semnale de alarma, l-ati ridicat, ce voiati sa mai faca!?! I-ati facut dosar si i-ati dat drumul acasa inainte de a sti daca are dunga galbena pe buletin... Ba eu as ridica si parintii, e casa lor, e copilul lor, sint cel putin la fel de vinovati ca si el.
Adicatelea, aperi drepturile unui singur om, deviant, lasind pe seama destinului, ridicind din umeri a nevinovatie sau a neputinta, drepturile miilor de oameni in mijlocul carora traiestem inclusiv cel la viata...
Si mai umplu un capitol cu exemple de genul acesta... Parintii se ascund in spatele scolii si al anturajului, scolile si alte institutii (de la care nu admit bilbieli ca celor din prima categorie... pentru ca in primul caz este vorba de creierul unuia sau al celor citiva membri, iar in al doilea caz avem de-a face cu o masa de creiere, unele mai destepte si mai educate decit altele, banii publici merg la ei tocmai ca sa gaseasca solutii pe care eu, ca individ, depasit de situatie, nu le gasesc... intelegi?) dau vina pe parinti si pe lipsa legilor, cei cu legile sint in vacanta... si in timpul asta concluzia este ca nu se prea face nimic, se iau bani de la cetateni, de la buget si se invirt in jurul cozii...
Problemele societatilor actuale sint grave, multe, unele necunoscute... care necesita eforturi sustinute, sa folosesc o expresie din limbajul lor de lemn... Totul e frumos pe hirtie, pina la urma numai pompierii isi fac treaba. Pe bune daca nu am o parere buna despre pompieri, aia intervin dom'le, chiar si in Romania, nu mai asteapta sa li se dea voie, sa li se dea cu regulamentul peste ochi. Uman intervin, de aia-mi plac.
Si repet: da, familia poate sa greseasca, atit pot, atit fac. Dar o institutie nu! Daca un parinte greseste, institutia trebuie sa fie acolo ca sa repare greseala si sa-l educe si pe parinte daca e nevoie! Nu sint pentru respectarea timpita a drepturilor omului, pentru ca, asa cum am mai spus, libertatea tine pina acolo unde ataci libertatea altuia. Si ca sa ai incredere in institutiile statului, acestea trebuie sa stie cum sa functioneze in orice situatie, sa fie inarmati pina in dinti intr-o situatie de criza, sa stie cum sa o gestioneze.
Este unul din motivele pentru care am plecat din Romania si tot de asta nu ma intorc. Daca tu, ca profesor, ai o situatie de criza in clasa, nu poti sa astepti de la elevi sau de la parinti sa o rezolve. Trebuie sa fii pregatita sa o faci, nu se pune problema daca e vina ta sau nu...
Te depaseste, tu apelezi la specialisti, care trebuie sa existe. Acestia apeleaza la institutii superioare, la legi, care din nou trebuie sa existe. Asta incercam sa spun, nu ca ar fi vina ta... nu e o vina in adevaratul inteles al cuvintului, al omului Khristin, ci al profesorului si mai departe al institutiei pentru care lucreaza, si mai departe, al societatii in care traieste.
Daca unul care ajunge criminal, dar a fost acoeperit de familie, scoala, servici, s-au tot inchis ochii in jurul lui, e vina criminalului? Eu zic ca e, dar nu ne putem spala total pe miini, e si normal sa ne dam un pic inapoi toti si sa ne intrebam: unde am gresit? Greseli sint, siguuuur, totul este sa vrem sa le vedem.
Cazul fetii agresata sexual de abuzator... eu nu pot sa acuz copilul. E clar ca nu are destul discernamint, dar asta se formeaza in timp si formatorii sint toti cei care il inconjoara de cind s-a nascut. Faptul ca o mina de oameni au venit o data la scoala si le-a spus ca... intra pe o ureche si iese pe alta. Daca nu ar fi asa, multe dintre prostiile tineretii nu le-am fi facut, ca doar ni s-a spus... Nu cu spusul rezolvi, ci cu mult mai multe unelte... si intr-un timp mult mai indelungat.
Si apoi eu am vazut cum sint aceste lucruri spuse. Sint ascultati, asa cum sint ascultati si profesorii... Iar au venit astia sa ne asa la cap. Si cum bine stim cu toatele, cind esti tinar crezi ca nimic nu ti se poate intimpla.
Acum, sa ma intelegi bine: nu spun ca nu se face! Se fac multe aici, dar, dupa cum bine vezi, nu e suficient! Trec zilnic pe linga o scoala secundara de aici si observ copii. Mai trec si in deal, pe linga una anglofona, iar ii observ. Sint adolescenti, galagiosi, primii mult mai saraci decit ceilalti... Zilnic este cite unul care e hartuit de colegi, care e impins, care se vede cu ochiul liber ca nu se simte bine. Si grupul de copii se solidarizeaa repede impotriva celui prins la mijloc, din diverse motive.
Spui ca ce putem face? Intervenim vreodata? Eu am mai intervenit, asa, cu accentul meu, stiind ca pot ajunge imediat tinta vreunui comentariu rautacios. Nu pot sa stau sa ma uit la ochii celui prins la mijloc fara sa fac nimic. Dintr-o strada intreaga, dintr-un autobuz intreg, cred ca unul zice ceva si inca unul il sustine. Soferul nu se baga, parintii ceilalti nu se baga, nimeni nu zice nimic... Daca citesti intr-o zi ca cel vazut de tine prins la mijloc intr-o zi s-a sinucis... multimea de oameni care au facut parte dintre spectatori, se simte vinovata? Nu! Desi nimeni nu a facut mai nimic...
In rest, sint de acord si cu ce spui tu, asa este, din pacate! Si sa stii ca tot de noi depinde sa transpunem ideile in practica. Ca asa, daca tot spune, asta e teoretic, dar practic lucrurile nu stau asa, si tot nu facem nimic nici unii, nici altii... tot aia e.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Mikkion, indianul fusese student o sesiune la Dawson... si inca unul despre care profesorii si colegii si-au exprimat pareri ca fiind foarte capabil. Pardon, asa este, ai dreptate, la Politehnica...
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
maru spune:
khristin sunt extrem de dezamagita de raspunsul in care afirmi ca greutatea/responsabilitatea in cazul bully-ingului sta pe umerii parintilor.
Am fost in spatele catedrei 18 ani, mi-am dat toate gradele, am avut de cand s-a introdus gradatia de merit, am publicat si am condus cercuri pedagogice. Apoi am fost pusa in situatia de a avea un copil care a fost bullyit si inca mai este. Niciodata nu am crezut ca am sa fiu in pozitia asta. Am crezut ca al meu copil va fi extravertit, comunicativ ca mine, puternic. Eh, nu e asa.
Un copil care e bullyit e timid, inchis in sine, sensibil la orice comentariu, indiferent de unde vine. Eu am aflat ca e agresat fizic, deci trecusera de stagiile precedente, cand am vazut vanatai pe corpul lui, in locuri in care nu aveau ce cauta vanatai.
Am mers la scoala si in cooperare cu scoala am mai domolit comportamentul agresiv al colegului respectiv. Dar am amenintat scoala cu proces pentru ca a failed to offer a secure environment pentru elevii sai.
Acu 2 zile a avut de facut un eseu despre cum sa contracarezi bullyingul. Sa aflu ca acum cateva zile fusese iar bullyed. Dar el stie acum ce are de facut, si pentru ca a actionat exemplar, i s-a cerut sa faca un eseu despre experienta sa.
Cartile alea de psihologie, cam invechite care le studiai eu zic ca personalitatea e inascuta iar caracterul se formeaza incepand de la nastere si se definitiveaza dupa adolescenta. Cum copiii petrec 3 sferturi din timp la scoala, de pe la 5 ani, ia ziceti-mi voi cine formeaza caractere? Parintele care ajunge la 5, in caz fericit, face teme, cina, citeste o poveste, si il pune la culcare la 8.
Mona_B spune:
Salut fetele. M-am gandit de 10 ori daca sa-mi exprim opinia si pozitia pe aici sau nu. First thing first: Ca incepator in teaching aici, cred totusi c-am invatat destule si sunt extrem de multumita ca predau multiple subjects, oarecum conexe. 
Daca era mate sau science, mai ziceam pas. In plus, feedbackul constant ce-l primesc de la sefii mei imi spune ca n-am sanse sa esuez lamentabil in materiile respective. 
Referitor la cazul meu de bullying, am demarat actiunea de combatere discutand separat cu fiecare dintre implicati si spre surpriza mea am aflat ca cele 2 fete din clasa mea (the bullies) si victima (tot din clasa mea) sunt din nou prietene. Le-am trimis si la guidance counsellor, iar victima parea din nou vesela si worry-free. Raman cu ochii pe ele. In cazul meu, amenintarile cu aplicarea regulamentului par sa functioneze, fiind vorba de eleve de A si A+, care se tem pentru reputatia lor, in caz ca ar merge prea departe.
Ca educatori, suntem responsabili de instructie si in egala masura de formarea caracterelor. Desi admit ca scoala are limite in interventii, eu una ma stradui sa ma apropii de elevii mei, si sa le reamintesc continuu valorile promovate in scoala si pe care ar trebuie sa le urmeze oriunde. Multi elevi nu-si pot purta singuri de grija, si eu cred ca scoala poate face destule in privinta asta.
O ureche dispusa sa asculte, observatia, o vorba buna, ajuta oricand. Am elevi in clasa cu probleme grave in familie, situatii tensionate, ei vin obositi la scoala, sunt neatenti, tacuti, ori dimpotriva, restless si le sare tandara din orice. Sunt si la varsta exploziei hormonale, cu toate astea eu am remarcat ca simplul fapt de a-i asculta, incurajarile,le readuc zambetul pe fata.
Mi-a fost destul de usor sa reperez probleme de comportament in clasa mea, observandu-i indeaproape, si avand si ajutorul unei colege, ce preda engleza la clasa mea.Ea m-a pus la curent cu situatia dintre Priscilla (the bullied) si colegele ei, carora li s-a alaturat si un baiat.
Maru, imi pare rau sa aflu prin ce trece Andrei. Ii doresc tot binele.
Mona
nelia spune:
Of, Maru, imi pare rau, ca nu stiu ce sa-ti spun altceva.
Sa stiti ca Khristin a spus si multe lucruri reale, din pacate, in postarea ei. Pentru care este nevoie de munca aia de pompier despre care spuneam, ceea ce face Mona. Sa observi, sa vezi imediat pericolul existent sau potential si sa iei masuri... macar alea umane, care se pot lua, pina afli ce si cum scrie in regulament. Care, de multe ori, prevede ceea ce trebuie sa faci doar in cazuri cunoscute, dar situatii noi pot aparea tot timpul, sub ochii tai... ca profesor sau persoana care lucreaza cu copii si tineri.
Dar ea se axeaza mult pe rasism, ori motivele pentru care se intimpla aceste lucruri, mai ales in rindul copiilor, nu e intotdeauna rasa... as putea spune chiar ca rasa la noua generatie conteaza chiar putin fata de generatiile vechi - uitati-va la noi!
Nu ai cum sa prevezi ca parinte pentru ce ai putea sa fie copilul tau victima altor copii. Eu, de exemplu, am fost toata copilaria hartuita si oarecum marginalizata cu glume rautacioase din cauza... dintilor. Da, sint dintoasa, acum stiu ca e timpenie sa te superi ca-ti spune cineva botoasa sau dintoasa, dar cind eram copil nu stiam, sufeream. Mi se parea nedrept... si asa si era! Putea mama mea sa prevada? Si daca da, ce putea sa faca? Sa vina la scoala sa le atraga atentia: stiti, fata mea e botoasa si dintoasa, dar ar fi bine sa nu-i mai spuneti asa, pentru ca sufera! Abia asta e idealism curat, sa crezi ca vine parintele la scoala si rezolva problema sau ca, daca imi spune ea ca nu sint, eu cred si nu mai sufar.
In schimb scoala, diriginta, profesorii... erau obligati sa observe asta si sa ia masuri. N-au facut-o nici cei de atunci si o fac putini si dintre cei de astazi... iar eu cred ca ei sint responsabili in egala masura cu parintii de formarea caracterului, au lutul in miinile lor! De multe ori, muult mai mult timp decit parintii... si nu ma refer la un profesor, ci la corpul profesoral, la scoala ca institutie... etc., cunoasteti sirul. Parintele, familia este doar una dintre rotite in acest mecanism.
Mona, m-am bucurat citind ce ai scris. Exact la genul asta de interventie ma gindeam... parerea mea este ca orice copil, orice tinar daca este ascultat se deschide. Sint prea vulnerabili sau fragili ca sa refuze chiar toate miinile de ajutor oferite, oricit de incapatinati ar fi. Macar una o accepta si nu ai de unde sa stii ca nu va fi a ta pina cind nu incerci.
Iar cu rasismul... nu e bine sa ne lasam prada lui, e usor sa o faci, dar nu cred ca e bine pentru linistea noastra sufleteasca. Sint lucruri negative care le simti sau le gindesti, care atrag altele si mai negative... si te inraiesc si inversuneaza inutil. Sint multe lucruri reale, cu adevarat grele de dus, in viata asta a noastra, nu e nevoie sa mai aducem noi si altele.
De exemplu eu... stiu ca am ceva cu ideile, conceptiile chinezesti si rusesti. Nu-mi plac, au un mod expansiv, invadator de a gindi si chiar de a trai... care pe mine ma agreseaza. Dar stiu ca nu e bine sa rasfring generalul asupra individualului, nu-mi gasesc justificari pentru ceea ce simt si gindesc, ci incerc sa combat idei, nu persoane - va suna cunoscut, nu?
Incerc, nu am zis ca-mi si iese intotdeauna, dar stiu ca nu-mi place cind simt in mine asa ceva si incerc sa ma educ. Nu ma pot obliga sa-i iubesc, dar macar sa-mi las ideile sa se razboiasca cu ideile lor... si sa las oamenii in pace. Care-s oameni sau neoameni ca in fiecare natie! Deci, nu apar si nici nu confirm atunci cind simt urme de rasism, pot cel mult sa ascult, sa incerc sa inteleg si sa demonstrez, fara sa atac, ca mult tine de pre-conceptie, de pre-judecata, de stereotip, si nu de omul in sine.
Asa e si in cazul bullying-ului, mai ales cel din rindul copiilor. Sint 80% convinsa ca cel care o face, nu intelege exact de ce si nici nu stie cum sa se opreasca. Nu stie de unde-i vine si nici ce rau poate sa faca (si aici are dreptate Khristin cind spune despre familie si formarea daca nu a caracterului in intregime, macar a unor trasaturi din acesta in familie... multe le purtam in noi si nu stim de unde ne vin, cind au fost sadite.
Sint curioasa ce ar raspunde fetele care au ris la inmormintarea colegei lor... daca ar fi cu adevarat ascultate, si nu judecate. Iti vine sa rizi doar daca nu ai constientizat inca impactul gesturilor tale sau daca ai probleme psihice. Normalul este sa suferi cind dai peste suferinta altuia, mai ales daca e vorba de actul final... Dar ele nu stiu nimic despre acest normal sau, chiar daca stiu, sint atit de tinere si fragile, incit, odata ajunse atit de departe, singure nu mai pot da inapoi... au nevoie de ajutor! La fel cum avea si copila moarta... si ceilalti trei care s-au sinucis.
Eu am trei copii, doi sint mai tari, una mai fragila, dar plec de la premiza ca oricare dintre ei, in anumite conditii, poate fi, in egala masura, si victima si agresor. Totul este sa nu fie indeplinite aceste conditii... si pentru asta trebuie sa observi, sa asculti, sa fii atenta la detalii... Nu-ti garanteaza nimeni ca vei prinde esenta, dar macar iti maresti sansele de a evita dramele!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU