Opinia publica dezavueaza alaptarea

Dorsilia spune:

In sfarsit, dupa 14 pagini iesim la un numitor comun vad tuturor!

CriPOD spune:

N-am avut timp sa citesc prea mult, nici nu mi-a placut cum a plecat discutia. In cazul in care repet ce s-a spus, ignore.

Aceasta actiune a fost parte din www.babyfriendly.ca/Challenge/results-home.aspx" target="_blank">global breastfeeding challenge, in care 3500 de bebelusi, in 16 tari au fost pusi la san simultan. Poze de la alte "vaci" www.babyfriendly.ca/gallery/" target="_blank">aici.
Asa de exhibitionist s-a desfasurat peste tot. A fost foarte cool. Ce atitudini, brrrrrr...

Maru, vuava, .

---

pepit

XIO spune:

Laura, nu ma refeream la mine, pana acum am spus parerea mea, ma refeream la cei care se uita "chioras" si la motivele pt. care alaptarea la san in public nu se compara cu decolteul unei bluze sau cu topless-ul pe plaja.



LadyJ , as always

***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com

raluk16 spune:

Fetelor, multe scrieti minunat, Nelia, Accept, Luna, .

E clar ca sunt mamici care alapteaza usor. Si noi am avut in odiseea noastra. Am mai avut si mamici care au renuntat usor, la primul impas, la prima seara in care copilul parca plangea de foame, la prima ragada. Am avut si care nu au vrut sa alapteze. Cred ca manifestarea aceasta se adreseaza in primul rand celor care renunta din motive de genul "nu pot alapta in public, e rusinos, imi duc sticla de lp", "barbatul nu ma lasa sa alaptez deloc ca e rusinos", "dupa ce bebe are mai mult de o luna nu mai trebuie alaptat, ca e rusinos", etc. Asa cum am mai spus-o, trebuie sa vedem mai multe mame alaptand in public ca sa stim ca e normal sa alaptezi un copil, chiar si de 2 ani! Sunt sigura ca daca s-ar vedea mai des, nu s-ar mai oripila lumea. Pentru ca este normal sa alaptezi un copil de 2 ani. Cu cat vom vedea mai multe mamici alaptand, cu atat ni se va parea mai normal acest lucru. Si ma refer aici si la alaptatul in intimitate. Pentru ca "vecina de la 2" va considera normal sa auda ca am eu un copil alaptat, si daca nu-l alaptez in public, daca va vedea destule mamici care alapteaza. Cum sa le vada altfel decat daca ele alapteaza in public?

Pe mine cand ma intreaba lumea daca mai alaptez si le raspund "da", toti se oripileaza. De asta e nevoie de asa ceva, sa ajunga sa ni se para normal. Doctorita de familie a zis ca numai tigancile mai alapteaza atat. Asa ca daca o tanara a vazut evenimentul acesta si a gandit "uite, eu credeam ca doar tigancile alapteaza, dar uite-o si pe tipa aia cool cum sta cu copilul la san, eu credeam ca poti fi cool numai cu biberonul", atunci s-a obtinut ceva.

Nimeni nu ataca pe nimeni. Desi recunosc ca in sinea mea nu le inteleg pe cele care au lapte si nu vor. Cum a zis Nelia, e de fapt dreptul copilului, care nu si-l poate sustine.

Dorsilia, nici nu poti generaliza ca toate care alapteaza au facut-o fara probleme. Si eu sunt vegetariana, cum spunea cineva mai sus. Am hipotiroidism. Doctorita a spus in primul rand ca nu voi avea lapte, in al doilea rand ca nu ma lasa sa alaptez mai mult de 4 luni pentru ca imi voi inrautati boala (prin faptul ca nu pot lua un tratament soc prescris). Am avut ragade, furia laptelui, angorjarea sanilor, puiul a facut reflux. Am alaptat in prima luna aproape non-stop, chiar daca eram terminata de oboseala. Din cauza refluxului, nu il puteam inclina, asa ca la san mi-l tineam la verticala, il tineam de sub brat si-i tineam capul cu degetele. In prima luna de fiecare data cand alaptam simteam ca niste cutite care se invartesc inauntru sanilor mei. Si cand se mufa aveam impresia ca ma musca un animal. Nu mai zic ca refluxul ne dadea urmatoarele neajunsuri: nu putea sta deloc inclinat de la verticala pe spate, asa ca nu carucior, nu patut, nu tinut leganat in brate, nu leagan. Toata ziua in brate la verticala, ziua dormea pe mine pe fotoliu, si noaptea pe sotul meu, care ma trezea de cate ori se trezea puiul pentru papi. Toata lumea imi spunea sa il pun pe lapte praf, ca nu va mai voma si nu va mai plange toata ziua din cauza refluxului. A tinut pana la 5 luni in acest mod de hranire si dormit.

Am avut multe seri in care sanii imi erau carpe si copilul trebuia sa suga. Ei au puseele de crestere si trebuie sa ai nervii tari sa scapi fara formula din ele. Si sa ai in jur oameni care sa te sustina.

A, am uitat sa mentionez inca o greutate a vietii mele de "alaptareasa". El suge doar plimbat in brate. Si are peste 10 kilograme. Si suge inca foarte mult, de multe ori pe zi, si pe noapte. Solide de-abia daca vrea cam o lingurita pe zi. Asa ca il plimb cu orele la san.

Nu imi dau seama daca facut ceva special ca sa am lapte. Important e in primele 2 ore sa suga. Asta e cel mai important, si apoi sa fie lasat langa mama sa suga continuu, si daca nu are ce. Si eu, asa cum povesteau mai sus vikinga si luna, am mers setata pe alaptat, nici nu concepeam sa nu am lapte. Le-am spus asistentelor ca nu are voie copilul sa primeasca lp sau glucoza, oricat au insistat ele sa "ma odihnesc", ca va fi de ajuns cat il voi alapta acasa (?). Acasa nu am avut niciodata lapte praf. Biberoane aveam, dar nu sterilizate, pentru ca am sperat sa-i mai pot da cateodata lapte de-al meu muls. Nu stie nici acum sa suga din biberon...

Sunt sigura ca nimeni nu le condamna pe fetele care au incercat si nu au reusit. Dar tot nu inteleg inversunarea Dorsiliei pe subiect. Eu consider ca as putea ajuta o mama care ar trece prin problemele prin care am trecut eu si le-am depasit. In rest, la altele nu ma pricep. Asa ca daca iti vei aminti de mine atunci, poti sa ma abordezi oricand sa te incurajez. E mare nevoie si de asa ceva. Si eu scriam pe forum nedumeririle mele si grijile mele si sareau multe alaptatoare experimentate sa isi dea cu parerea ce ar putea fi. Cat am gugalit eu "copilul plange la san"... cred ca stiu toate motivele, si tot nu l-am putut opri pe al meu pana spre 8 luni sa planga in timp ce suge. Masa lui dura peste o ora, ca trebuia dupa primele guri de lapte sa ii calmez plansul isteric... De asta spun ca e mare nevoie si de sprijin.

---

Mami fericita de minune Alex (16 octombrie 2009)

"As a mother comforts her child, so will I comfort you." - Isaiah 66:13

nelia spune:

Nu vreau sa sap in rani adinci, se simte ca sint inca proaspete si probabil ca nu se vor invechi vreodata... Nu stiu situatia ta, dar stiu sigur ca mama este vulnerabila in aceasta perioada. Are nevoie de intelegerea tuturor din jur, in special al partenerului, pentru ca ea sa poate fi suta la suta la dispozitia micutului pe care tocmai l-a adus pe lume.

As putea sa vin aici cu un intreg discurs in acest sens, riscind sa le plictisesc pe fetele care adora mesaje scurte, dar nu are rost pentru ca toata lumea intelege, fie si macar teoretic, ca situatia asta este. Psihicul omului este in general fragil, trebuie sa fii mult prea tare sa supravietuiesti neatins de nimic intr-o lume plina de rautati si egoism, intr-o lume in care presiunea care se pune pe umerii femeii este foarte mare, in care ea este in continuare cea care 'se sacrifica' pentru perpetuarea speciei.

Iar eu nu vad deloc lucrurile asa. Primul lucru pe care i l-am spus sotului meu cind am hotarit sa ne casatorim a fost sa-l rog sa fie domn, daca vrea sa ma insele sau sa ma paraseasca sa nu o faca in momente in care sint mai slaba decit el. Sa ma lase sa-mi revin, ca sa o pot incasa asa cum trebuie, in rest sa taca si sa-mi fie alaturi, macar uman, daca altfel nu se poate.

Psihicul unei femei gravide si a uneia care abia a nascut si se lupta cu tot ce inseamna primele luni din viata unui copilas, este la pamint. Totul ia proportii, perceptia a ceea ce se intimpla in jur se deformeaza, reactiile ei sint distorsionate si nu reflecta realitatea, ci starea psihica in care se afla.

Numai pentru simplul fapt ca de felul in care isi percepe mama si ce vine de la ea in primele luni de viata, depinde poate dezvoltarea per ansamblu a micutei fiinte care abia a vazut lumina zilei, eu las totul jos daca viata ma aduce linga o gravida sau o mamica de copil mic, mai ales daca are unul sau doi un pic mai maricei, dar tot mici pe linga ea. Ea trebuie sa fie acolo, suta la suta, linga copilasul sau copilasul ei. Nu dureaza o vesnicie, nu-s decit 2-3 ani, ce inseamna asta fata de media de viata.

De aceea, pentru sotii care le fac viata amara in loc sa fie linga ele si linga copilul care ii poarta numele, este tot ceea ce poate face in acest proces dupa concepere, care le umilesc, care le agreseaza (verbal, psihic, fizic) sau pentru tatii si mamele gravidelor si ale proaspetelor mamici, mai ales daca sint tinere si neexperimentate, pentru societatea si opinia publica care nu le sustine... nu am prea multa intelegere.

Si nu pentru ca am fost eu de trei ori pe acolo, ci pentru ca nu intelegem odata pentru totdeauna ca pe linga acest proces uimitor de minunat care se numeste 'a da viata', toata lumea de pe acest pamint ar trebui sa umble in virful picioarelor, sa stea cu inima linga el, cu tot ce au ei mai bun in ei, nu cu fundul si cu picioarele. Sint ferm convinsa ca omenirea ar avea mai putine probleme si oamenii in general ar avea mai putine traume si dureri interne, poate chiar si mai putine boli, daca s-ar proceda asa.

Sensibilizarea trebuie pornita inainte de fasa, de la perioada de dinainte de concepere, chiar de dinainte de a incepe viata sexuala. Trupurile si mintile celor care concep un copil ar trebui sa fie curate din toate punctele de vedere. E multa munca de dus aici, pe toate planurile (vezi tigari, alcool, mincare nesanatoasa, certuri, tensiuni, bani si iar bani etc., energii consumate inutil pentru cauze neinsemnate.

Se ia mult prea simplu aceasta concepere a unei alte vieti, da, natura are cursul ei, cu conditia sa nu-i punem bete in roate. Si asa, ea mai da si gres citeodata, din nefericire tragedii se intimpla oricum, nu mai cred in totala ei perfectiune... dar cind mai vine si omul si o deturneaza, atunci acestea sint ireparabile.

Apoi urmeaza perioada de formare a copilului, cind semintele s-au pus deja... si acolo e mult de munca, si acolo e mult de lucrat. Dupa primele 4-5 luni de sarcina, oamenii trateaza in continuare burta drept o burta, cind de fapt acolo salasluieste deja o fiinta, aceeasi care se va naste, dar din pacate nu aceeasi care a fost conceputa daca oamenii umbla cu bocancii in jurul ei si in psihicul sau trupul celei care zamisleste.

Se naste, cred ca e clar ca totul ar trebui sa se invirta in jurul fiintei mici, firave si total, dar absolut nevinovate, depedenta suta la suta de cei care au dorit-o, conceput-o si au adus-o pe lume. Rolul mamei aici, cu tot ce poate aceasta veni in intimpinarea acestui dar minunat nu cred trebuie explicat.

Alaptarea este unul din instrumente, daca il ai il folosesti, daca nu-l ai, il inlocuiesti... din fericire se poate, e pacat cind se face prea repede si fara lupta. Dar ceea ce vine de la mama spre copil, nu se poate inlocui. Ceea ce vine de la tata nici asta nu ar trebui sa se poate inlocui... Din pacate, oamenii inteleg prea putin ce rau fac gasind mereu surogate si ce minunat este ceea ce vine dinspre copil spre ei, cind acesta este pregatit sa ofere!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Conceptul baby led weaning eu il inteleg ca trecerea treptata de la lapte la mincare, dar nu piuré, ci bucatele mici, pe care copilul sa le ia cu mina.

De fapt, daca stau si ma gindesc bine, cred ca 300 se refera la faptul ca, prin laptele mamei, copilul este deja expus la toate gusturile mincarurilor cu care se hraneste o fiinta umana. Si ca, trecid treptat de la laptele matern la mincarea solida, el fiind deja obisnuit, diversificarea se face mai usor pentru ca pruncul este deja obisnuit cu gusturile (si alergiile pot fi mai rare si mai putine tot din acest motiv). Ceea ce nu se intimpla in cazul laptelui praf, desi, in ultima perioada, cei care il produc incearca sa faca exact acelasi lucru: produsul obtinut sa imite cit mai bine laptele de mama, facilitind astefel trecerea spre alimentatia solida.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

vikinga spune:

Una peste alta, concluzia mea e ca mamicile ar trebui sa fie mai unite. ca-i vorba de copii care beau biberon(sa stiti ca si biberonarii is tare haiosi, dulci, destepti, mamosi si ce mai vreti voi, mai incetati cu mila), ori la tzitza, ori au nevoie de pampers nu stiu unde, ori de fac pipi in iarba, de fac galagie ori de-s murdari din calciie pina-n crestet, nu conteaza, copiii trebuie sa aiba mai multe drepturi si mai multa intelegere.Am citit mesajele din evz si tare ma tem ca multe din cele negative vin de la femei, noi suntem cei mai mari critici ori circotasi fie ca e vb de alaptat, biberoane, kg in plus ori in minus.(kg la noi femeile).dupa trei incercari, totusi am si eu un mic sfat, ca nu-mi permit asa multe ca cele care au alaptat:)). acum la bb3 o moasa elvetianca mi-a dat niste tablete cu hormoni naturali. ceaiul prea mult face mai mult rau, 1l pe zi maxim ar ajunge. dormitul cu bb noaptea iar e sfint in situatii din astea. cu toate ca tot degeaba e daca tot e sa nu fie lapte. dar macar pt apropiere si starea de bine a bebelui.probabil eu si dorsilia suntem pe jumatate barbate, cu toate ca pe deasupra nu s-ar vedea una ca asta. tre sa fi fost o treaba hormonala, tocmai pt ca acele tablete parca parca au schimbat ceva, nu mult, dar parca ceva ceva.trebuia sa iau 8-9 pe zi si pacat ca le-am descoperit cam tirzior.chiar vroiam sa-i zic sabinei numele exact, ca ea intra mai des in contact cu mame care au nevoie de sfaturi in alaptare.scuze ca nu pot raspunde punctual, nealaptata cea mica, fortoasa si sanatoasa tun pina acum in cele 9 luni e in miscare continua.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

alice2004 spune:

Vikinga, si !!

Alice si Andrei

"Seen it all. Done it all. Can't remember most of it"

nelia spune:

Vikinga, da, asa este. In tot acest proces de crestere a copiilor, ar trebui sa existe mai multa solidaritate intre femei. Si nu numai, si tatii ar trebui sa intre in acest cerc, respingind cu fermitate tot ce vine impotriva copilului si ceea ce ii impiedica o dezvoltare sanatoasa.

Numai ca oamenii nu sint pregatiti sa devina parinti, nu sint pregatiti sa se lase pe ei si sa se concentreze pe copil. O fac, cu greu, cu eforturi, tocmai pentru ca e foarte greu sa fii atit de altruist. Dar si pentru ca trebuie multa munca cu psihicul asta uman, este o gaura neagra inca, nu prea se stiu multe despre el.

Stai linistita, ca si cei alaptati sint... hm, sa vedem daca imi aduc aminte: dependenti afectiv, debili, nesociabili... mai vrei?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Selene_Bunny spune:

raluk16, in primele 2 ore de la nastere, zici? La spitalul unde am nascut eu nu asta era politica, nici nu aveai cum sa il pui la san in primele 2 ore de la nastere, pentru ca timp de 2 ore trebuia sa ma frec incontinuu pe uter (masaj ferm, circular), sa nu mi se stranga ghem... Prima incercare de alaptat a fost facuta la ora 5 dimineata, a doua zi, cum ar veni, ca eu am nascut la 16:44, joi, 18 decembrie 2008, deci e vorba de vineri, la 5 dimineata...

nelia, eu am fost OK dupa nastere, am inteles ca este posibil sa nu mai formam niciodata un cuplu - ma bucur ca posibilitatea asta nu s-a concretizat, asa, am fost trista, dar OK, stiam ca trebuie sa fiu acolo, prezenta, pentru copil. M-am descurcat cum am putut, am incalcat cele 40 de zile de lauzie, in care, conform conceptiei... nici nu stiu cum sa-i zic, femeia are lohii si nu trebuie sa iasa din casa, ca nu e "curata" sau ce alte idei or mai fi, le-am incalcat pentru ca nu avea cine sa imi cumpere lapte praf, scutece, mancare pentru mine... Matusa mi-a facut observatie pentru iesitul asta din casa si mi-a spus sa ii dau ei lista de cumparaturi, ca mi le rezolva ea, ei, uite ca nu m-am putut baza pe ea pe asta, pe altele, da, dar pe asta, nu, 5 articole de cumparat i-am lasat in grija si, din 5 articole, mi-a adus 3, si asta, la 10 seara... Daca ii dadeam 10, cum era? Odata i-am spus sa imi ia un bax de Pampers, ea mi-a adus un bax de Happy, pe motiv ca sunt bune si astea, ca tot scutece sunt... Pentru mine nu erau bune, ca nu asta cerusem, dar ce sa mai zic... Si am riscat, da, pentru ca plecam cand Daria dormea, si mi-a facut una dintre fetele de pe forum observatie ca, daca eram in alta tzara, mama-mama, ce probleme aveam cu legea, ca am lasat un sugar singur, da, am riscat, pentru ca, daca as fi ramas in pana de lapte sau de scutece sau de crema sau de orice lucru necesar, nu s-ar fi prezentat nimeni in 5 minute cu produsul "in dinti", la usa... Stiu de moartea nou-nascutului in somn, stiu, si totusi, nici fara acele lucruri nu puteam sta... Mi-au ferit-o ingerii, se pare, ca e bine, sanatoasa...

Referitor la pregatirea trupeasca si nu numai pentru un bebe, eu zic ca am facut-o.

vikinga, citind ce scrii, ma apuca asa, o furie muta... Ca eu numai "n-o lua cu tine in pat, ca se invata asa si nu mai accepta sa stea in patutul ei" am auzit... Si "n-o tine nu stiu cat in brate, ca se invata rasfatata, de-o sa ajungi sa gatesti cu ea in brate, cum a patit nush ce cunostinta"... Si toate astea spuse de o persoana care nu admite sa fie contrazisa, pentru care parerile voastre, de pe un forum de proportiile DC, sunt nule, pentru ca sunteti tinere, pentru care parerile doctorilor tineri, care incearca si alte variante decat cele arhicunoscute, sunt nule, pentru ca nimic nu s-a schimbat in corpul uman de 20 de ani incoace...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Pantofiori de vanzare - noi, frumosi!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii