Copil cuminte = copil timid = copil nestiutor ?
Raspunsuri - Pagina 7
sorana spune:
Daria eu cred ca Giulia se va descurca foarte bine la scoala. Ai totusi grija sa aiba o invatatoare blanda si draguta. Probabil una isterica nu i-ar prii (si asta probabil e valabil pentru orice copil).
Fi-mea este foarte timida si emotiva. Ea vorbeste mult cu noi, cu familia extinsa. cu prietenii ei.
Dar cu strainii si mai ales cu figurile cu autoritate (invatator, director de scoala, antrenor) este extrem de timida.
Dupa primele zile de scoala am intrebat invatatoarea cum se descurca Monica. Mi s-a zis ca nu ridica niciodata mana iar daca e intrebata ceva raspunde foarte incet si doar dupa ce gafaie un pic, ca si cum tocmai ar fi alergat. In plus in pauze nu iese din banca, nu vorbeste cu nimeni.
Dupa 2 luni de scoala avea deja o prietena foarte buna plus se formase un grup de 5 fete prietene. Bantuise prin toata scoala, cerea bani de mingiute (ba chiar i-a fost confiscata una case juca in timpul orei) , a fost in cursul clasei I mutata din banca de vreo 2 ori ca vorbea mereu cu colegul, etc. Deja ridica mana si iesea la tabla de buna voie. A avut numai fb-uri pe tot parcursul anului.
Si acasa am vazut ca s-a mai vindecat de timiditate. De ex. ea saluta vecinii atat de incet si cu capul in pamant incat ma indoi ca o auzea cineva. Acum macar se uita la ei si zice un "buna ziua" mai clar si mai tare 
.
Cu alte cuvinte scoala i-a facut bine la timiditate.
Iar faptul ca nu alearga si nu se bate si e in general linistita e un plus si nu un minus la scoala.
szivarvany spune:
Nu stiu cate stiti cum e sa ai un copil mai altfel.
Fie`mea de la varsta de 3 ani de cand a cerut si am dus-o la un concert simfonic, viseaza sa puna mana pe o vioara, sa o vada, sa o asculte, sa vada efectiv cum e.
Azi i-am indeplinit dorinta. Daca ati vazut ochi sclipitori, ea i-a avut.
Nu cred ca mai trebuie sa adaug nimic.
Copilul asta nu a reusit sa scoata doua vorbe in fata mea si a doamnei profesoare, o doamna dulce si blanda, voi nu vreti sa stiti cum e sa fii intrebata daca am fost cu ea la psiholog 
Voi efectiv nu cred ca stiti.
La iesire evident ca nu m-am putut abtine si i-am spus cateva.
Nu inteleg unde naiba gresesc, nu sunt genul de parinte care sa zica nu comenta, nu ma-ntrerupe, etc. Normal, cand naiba as spune asta cand nu vorbeste
O rog pe Gheorghita sau oricine are vreo idee - sa ma ajute cu un contact de la cineva din Oradea daca se poate, imi puteti scrie pm sau pe mail la mamagiuliei@yahoo.com, multumesc.
A, da. La intrebarea dc nu ai reusit sa scoti macar un sunet, a raspuns sec: mi-a fost rusine.
Deci i s-a cerut sa zica un "laaa", asta ca sa va faceti o idee, apoi doamna a spus ca poate sa si bata din palme. Lucruri pe care le stie, da ? I s-a prezentat vioara, fiul dansei a cantat, Giulik zambea muta 
Atat.
In acest moment consider ca are doar de pierdut cu aceasta mutenie si sunt depasita de situatie.
Scuze celor care considera ca exagerez, au tot dreptul, cum si eu am sa ma simt asa cum ma simt acum ca mama.
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
monica70 spune:
DARIA imi pare rau ca esti asa necajita.Daca tu crezi ca trebuie dusa la psiholog,du-o si acolo ca sa fi linistita.Dar din ce povestesti probabil ca e ... doar timida.Imi imaginez ce emotionata a fost ca a reusit sa puna mana pe vioara aia! Uite pana si palavragioaicai de Diana i s-a intamplat de multe ori mai ales de cand a mai crescut, sa ne intalnim cu persoane chiar cunoscute si sa nu vrea sa scoata o vorba ,nici macar sa le salute 
oricat am insistat.Si asta chiar cu copii cu care s-a mai jucat mai demult. Si dupa aceea daca am luat-o la intrebari ca ce si cum, mi-a declarat ca i-a fost rusine ! 
MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009)
www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla
ARADENCELE ALATURI DE MARIA_RUBI
viviana spune:
Mamagiuliei nu exagerezi deloc. Esti o mama ingrijorata. Foarte.
Of, ce mi-as dori sa te ajut!
Vrei sa o duci la psiholog?
Nu am fost niciodata prea timida sau prea emotiva, dar am avut o perioada in copilarie cand am suferit de o forma de inhibitie. Se manifesta la scoala. Ma asculta si nu puteam sa scot o vorba. Ceva in mine imi spunea sa vorbesc si altceva sa tac. Acel "altceva" era mereu invingator.
Mi-a trecut in clasa a IV cand am schimbat scoala si invatatoarea.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
szivarvany spune:
Plang de draci de draci pe mine.
Nu stiu ce naiba sa fac, nu stiu dc nu vorbeste copilul asta, nu stiu dc e timida, inhibata, retrasa, introvertita sau cum mai e cand mereu o incurajez, mereu.
Viviana, da, de asta mi-e si mie teama, la scoala va sta muta, lovita de mutenie. Si ce sa crezi despre asta ? Oare ?
La scoala si in general. Pt ca asa cum degeaba ii spun sa nu lase pe nimeni sa o loveasca sau macar daca se intampla sa urle, nu o face. Tace
Monica, sunt asa fara de cuvinte.
In aceste momente zau ca nu ma bucur deloc ca am un copil cuminte. Vai, cel mai cuminte copil, educat, blabla, cu ce sa ma incalzeasca, atunci cand sunt intrebata daca o duc la medic
Da, e extraordinara. Azi a avut poate o zi de kk, de dimineata nu avea mare chef de nimic, apoi spre pranz si-a mai revenit, la gradi a vrut neaparat sa mearga ca aveam nu stiu ce lectie de terminat.
Am sa merg si la psiholog. Sa-si dea cu parerea. Sa-mi spuna si mie dc.
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
sorana spune:
Daria nu stiu (nu am cum) daca exagerezi sau nu.
Fi-mea este (zic altii, ca eu n-am cum fiind afoana) foarte talentata la muzica.
Acum face chitara. Tipul cu care face e super dragut, tanar, aceleasi preferinte muzicale cu fi-mea, etc. Face chitara cu el din februarie. Suntem in octombrie si fi-mea nu vrea sa-i cante cu vocea!. Adica ii zice omu' la fiecare lectie "hai sa cantam". El canta si fi-mea tace.
La chitara canta o data cu el. Singura nu. Dar nici asta n-a fost din prima.
Si eu (ca si tine probabil) ma dau cu capul de pereti ca platesc niste lectii de nebuna ce sunt pentru ca zice copilul ca vrea ... dar acolo nu vrea sa cante deloc cu vocea, la chitara doar cu el, niciodata singura, de repetat acasa nu vrea.
Inainte de chitara a facut pian. Cu o doamna draguta, mai in varsta, foarte blanda. Parea ok, adica ei i-a cantat cu vocea ( doar note, nu cantece) pana intr-o zi cand brusc fi-mea a zis "mie nu-mi place muzica asta, eu nu mai vreau la pian, vreau la chitara sa cant muzica rock". Asta dupa aproape un an de lectii platite, cumparat orga electronica care zace nefolosita, etc.
Daca vrei la psiholog du-te. Nu are cum sa strice, poate sa faca doar bine. Chestia este ca trebuie sa te astepti la multe sedinte. Pentru ca in mod sigur nu va vrea sa vorbeasca cu o persoana necunoscuta din prima.
Eu am fost cu fi-mea la psiholog acum vreo 3 ani. Pentru ca diserasem.
Fi-mea vomita de emotie si stres. La 5 ani! Zicea ca are "fluturi in burtica" si ii vine sa vomite cand o intreaba cineva ceva. Mai zicea ca ea e proasta si nu stie. Educatoarea zicea ca refuza orice. Adica se uita non-stop pe geam, nu e atenta la nimic, nu raspunde niciodata nimic cand e intrebata.
Daca insista educatoarea sa raspunda incepea sa vomite!. Dupa ce am fost la toti doctorii si am fost sigura ca n-are nimic fizic am ajuns la psiholog.
Tot ce am aflat este ca n-are incredere in ea. Si ce sa fac eu pentru a-i creste increderea in ea. Si ca nu se rezolva repede ca n-are cum.
Atunci am schimbat gradinita pentru ca se intrase deja intr-un cerc vicios din care nu se putea iesi altfel.
In clasa I fi-mea a vomitat de 2 ori la scoala. O data a cazut la ora de sport, s-a julit un pic la genunchi si proful i-a zis sa continuie ora ca n-are nimic - fi-mea n-a fost in stare sa-i zica ca o doare ca nu poate, ma rog -nu i-a zis nimic si a vomitat!
Alta data tot la sport era o alta profa (adica la o alta clasa, doar ca era in aceeasi sala de sport) care fluiera si batea cu un bat in pamant si fi-mea s-a speriat si a vomitat.
Solutia mea a fost sa reclam la directoare in al doilea caz, in primul sa-i zic profului sa n-o mai streseze si sa caste okii bine daca s-a lovit copilul si in plus i-am dat fiica-mii telefon mobil si i-am zis ca oricand i se pare ca ceva nu e ok la o ora sa se scuze, sa iasa afara si sa ma sune ca vin sa o iau de acolo.
Nu s-a intamplat sa ma sune dar i-a dat o siguranta chestia asta. Acum are ideea ca daca e cazul ma poate suna s-o salvez si e ok.
Imi pare rau pentru fi-mea ca e asa de emotiva, probabil va avea de pierdut in viata, incerc sa o ajut in sensul de a o incuraja, lauda, etc.
Si stiu de unde a luat chestia asta - maica-mea era asa. Imi povestea ca ea vomita in facultate inaintea fiecarui examen. Si ii era fizic rau toata ziua.
Scuze ca am scris un roman intreg.
Vroiam doar sa-ti spun ca eu consider ca am un copil super. Inteligenta, frumoasa, dragastoasa si cuminte
Si ca mie atunci cand mi-au zis si directoarea si educatoarea ca ar trebui sa ma duc cu fi-mea la psiholog am tipat la ele si le-am zis sa se duca ele.
Dar am fost cu fi-mea la psiholog . Doar ca sa fiu eu sigura ca e ok copilul.
szivarvany spune:
Sorana, daca fi`mea spunea macar un hai afara, vreau sa plec, sa iesim, orice, orice sunet pe gura aia zau ca as fi acum fericita.
Dar ea sta muta.
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
sinzi_ana spune:
Daria, du-o la un psiholog BUN, si incearca un curs de teatru...actorie ....ceva...
...
Si nu te grabi sa tragi concluzii dupa prima lectie 
! Ai putina rabdare .... :) (putin mai multa)
sorana spune:
Probabil ai ajuns la concluzia corecta - du-te la psiholog.
Si gaseste-i o invatatoare ok, cu care sa poti comunica.
La gradi ii raspunde educatoarei la intrebari? Chiar daca abia auzit si cu capul in pamant? Daca da eu zic ca n-ai de ce sa-ti faci griji cu scoala.
La inceputul scolii ii ziceam invatatoarei ca este timida si sa n-o catalogheze dupa cat de incet sau putin vorbeste. Si imi povestea doamna ca a avut seria trecuta un baietel care nu izbutea sa raspunda nimic daca era ridicat in picioare sau scos la tabla. Asa ca daca vroia ceva de la baietelul respectiv se aseza langa el in banca si stateau de vorba. In 4 ani nu l-a scos niciodata la tabla si nu l-a ridicat in picioare niciodata. Dar baietelul era foarte ok, stia materia, era doar timid.
adinag spune:
Daria, anul trecut pe vremea asta a inceput fiica-mea cu ianul, parca la inceputul lui octombrie a avut prima lectie. Din euforie eu am facut contract pe tot anul doar ptr ca ea a zis ca vrea, dar fara sa mergem la o lectie de incercat, asa. Mi-era si ca proful asta de piannu mai avea cam deloc alte ore libere si sa nu ne mai poata lua.
OK. Ea, taaare incantata. Prima ora. Nu vorbeste cu el (decat l-a salutat timid, a zis inceeetul cum o cheama, si... camatat). El i-a zis ca poate incerca asa, ca sa se simta bine, orice instrument muzical din incapere (erau o multime, fiind o sala dintr-o scoala de muzica). A ridicat din umeri si atat. A incercat apoiproful s-o determine cumva sa apese macar de cateva ori pe claüele pianului. Nuuuu.... I-a zis ca poate sa le bata de-a adevaratul, nu conteaza cum, sa faca harmalaie multe. Ea si-a pus tacticos mainile pe pian, inceeeeetul, incat nun a scos nici un sunet, si s-a oprit si ramas asa o groaza de timp.
I-a zis sa bata din palme, sa-i fredoneze un camntec... NIMIC!!!
Eu nu prea am rabdare de felul meu, acuma ii vorbeam si eu sa faca,sa dreaga... Nimic.
La sfarsitul orei eu eram transpirata, terminata, nu stiam ce-i cu fiica-mea. Dar proful mi-a zis sa stau linistita si sa-i acord incredere ei, sa am rabdare si mai vorbim peste cateva saptamani. Ea face cate o ora pe saptamana.
In urmatoarele 2-3 ore aveam impresia ca parca ii erau degetele lipite unul de altul, nu pricepeam ce se intampla si cum am putut fi asa de tampita incat sa o inscriu asa, pur si simplu.
Intre timp i s-a urcat profesorului in cap, sa zic asa, ea ii cam dicteaza ce si cum fac, ei ii face maaare placere, si in iunie la o prezentare a elevilor lui ea a cantat asa (deci dupa cam 8 luni de pian,o data pe saptamana, ea nu prea exerseaza deloc acasa).
http://picasaweb.google.at/adinasv/KlavierKlassenabend#5490801758078910402
Astanu e de lauda, ca sigur nu e ea stiu eu ce talent, pe minema intereseaza sa ii placa, sa mearga cu placere, si stiu ca e tare buna pentru copii muzica.
Deci vreau sa zic doar ca trebuie ceva rabdare, te inteleg ca iti faci griji, ca imi aduc aminte cum ma simteam si eu atunci.
Fiica-mea nu pot sa zic ca e musai timida, e mai degraba ambivalenta. Cand era mai mica, pana la 4-5 ani, refuza sa salute oamenii necunoscuti ei. Chiar daca vorbeam eu cu ei mult si bine, nu vroia si pace. Dar si cand ii place de cineva, il termina cu povestile ei si devine de-a dreptul exagerat de extrovertita.
Insa nu suporta deloc sa faca ceva atunci cand se asteapta de la ea. Mi se pare dificil, ca de multe ori fac planuri de activitati surpriza, si cu toate ca ea mereu zice ca i-ar place, cand o duc acolo, e stana de piatra. Nu ii place cand ea nu este pregatita, nu controleaza deloc situatia si toti ochii sunt atintiti asupra ei.
Insa nu e mereu asa, cateodata parca vrea sa braveze... E ambivalenta, cum ziceam.
Giulia e mereu asa, si cu oamenii pe care ii cunoaste?
Fa ce crezi ca te face sa te simti mai bine. Eu cred insa ca Giulia este o fetita sensibila si ca nici ei nu ii place sa fie altfel decat cum ai crescut-o: sa actioneze si reactioneze liber, nu la comanda... Ca la doamnacu vioara. atunci trebuie sa faca ceva. Cu timpul sigur accepta ideea si situatia si se poate desfasura aratandu-si potentialul.
Of, am scris aiurea si dezordonat, dar trage fiul meu de mine sa ne jucam cu domino :)