Un nou inceput sau esec in meseria de "parinte"

accept92 spune:

Ah, deci faptul este consumat. Pacat...Ai gresit foarte tare. Da, as fi avut curaj, dar da, mi-as fi facut griji. Insa in ziua in care am decis sa fiu parinte mi-am asumat si stresul acestui 'job'. Nu este corect sa-mi tin copilul in loc datorita temerilor mele.





Aici gresesti enorm! Fiecare copil trebuie sa aiba privilegiile varstei sale. Nici nu-i poti ridica pe toti la nivelul celei mari, nici sa-i ti pe toti la nivelul celei mici. Excursia nu i-o ofereai tu ca parinte, excursia le-a oferit-o dna educatoare pentru a le da sansa sa se cunoasca si sa lege colectivul. Mijlocia va merge si ea in excursie cu colegii cand va fi clasa I. Asa cum probabil cea mare se va marita prima...sau o sa o pui sa le astepte si pe celelalte?

accept92 spune:

Am vazut ca esti interesata de cum se creste un copil cu incredere in el. Acordandu-i incredere. Atat si nimic mai mult la capitolul ce trebuie sa faci. Plus multe pe care trebuie s anu le faci. Dar prima parte e esentiala.

Donia spune:

Mickyyy, cred ca una dintre problemele pe care o aveti este ca atat tu, cati si fetita ta simtiti ca nu primiti destul respect una din partea celeilalte, de unde si lipsa de incredere una in alta.
Tu simti ca in ciuda dragostei si a rabdarii pe care o ai in majoritatea cazurilor, nu primesti inapoi nici jumatate din ceea ce oferi, ma refer la faptul ca ai astepta ceva mai multa cooperare si intelegere. Iar ea probabil simte ca nu ii recunosti nevoile si nu reusesti sa te comporti ca atare.
Am fost si eu in situatia asta cu fetita mea, si iti spun acum ce a functionat (de minune) la noi. Dar poate ar fi corect ca mai intai sa incep cu ce am gresit eu In anumite momente din timp am esuat in a recunoaste ca fetita mea a crescut, si in timp ce eu o tratam ca pe o fetita mica, ea era deja gata sa mearga mai departe, insa eu eram incremenita in timp. Acum, la 9 ani ai ei, sunt deja mai antrenata sa recunosc fazele astea, si anume momentele in care eu trebuie sa imi reconsider total pozitia fata de ea, pentru ca strategiile care functionau bine, inceteaza la un moment dat sa mai fie potrivite.
Cred ca ea trebuie sa se simta importanta in ochii tai, pretuita, asa ca ia-ti timp ca sa o scalzi in dragoste, in atentie, pentru ca dintre cele 3 fete ale voastre, ea e acum cea care are nevoie de asta cel mai mult. Mergi cu ea la film in week-end, apoi la o inghetata/prajitura, da-i o zi numai a ei in care sa aleaga ea filmul, cofetaria etc. Creeaza un spatiu liber de stres si griji, apoi spune-i cat de mult te bucuri sa petreci timpul ala doar cu ea, povesteste-i cat de mult ati dorit-o, cat de mult ati asteptat-o, cat de mult ai vrut sa ai o fetita si cat te-ai bucurat ca primul tau copil este fetita. La noi deja e o rutina ca noi sa petrecem o zi sau 2-3 ore impreuna (la fel am grija sa ii ofer asta si mezinului, insa el e la o alta varsta si are alte nevoi).
Alt fel in care "conect" cu fetita mea e sa avem asa numitele "crazy nights", in care dormim impreuna, de fapt stam pana tarziu in pat si citim, mancam prostioare, vorbim, ea imi citeste mie ce ii place dintr-o carte, eu ii citesc ei, nu avem reguli, doar petrecem timp amandoua ca fetele
Cateodata ii pun in secret un biletel alaturi de gustarea de la scoala in care ii spun ca e minunata si ii doresc o zi buna, sau ii las un bilet scurt, cu un smiley face, lipit de oglinda din baie cand plec prea devreme la servici si ea inca doarme.
Priveste relatia cu fetita ta ca pe orice alta relatie, investeste in ea, curteaz-o, daca vrei, arata-i doar dragoste, da-i timp, da-i bucurie. Iti promit ca in scurt timp si fetita ta va dori sa iti ofere exact aceleasi lucruri pe care le primeste de la tine.
Desigur ca mai avem si noi conflicte, uneori am impresia ca e o prapastie intre noi! Insa in momentele alea ma regrupez si imi reconsider strategia Las la o parte orice repros si stau de vorba cu ea doar la nivel de sentimente. Asa cum spuneai si tu, imi cer iertare si apoi o intreb cum am facut-o eu sa se simta, o ascult si iau la cunostinta sentimentele ei. Sau ii spun cum m-am simtit eu. "Am fost foarte trista ca ne-am certat" si ii dau timp sa raspunda, sa aiba o reactie. Si continui "Cand ai strigat, eu nu am stiut ce sa fac/am fost furioasa si am tipat si eu, dar asta ma intristeaza. Tu ce ai simtit?"
Incerc in felul asta sa o fac sa inteleaga faptul ca si eu am sentimente si ca pot sa fiu ranita, dar ca si ei ii sta in putere sa evite asta. De exemplu, ca in locul tipetelor si al lovitului usii sa stie ca poate sa vina la tine si sa iti vorbeasca. Dar pentru asa are nevoie sa simta ca poate sa aiba incredere in tine, ca e importanta pentru tine, de unde necesitatea investitiei in relatia cu ea. Si uite asa se inchide cercul
Un alt lucru pe care l-am invatat e sa o intreb mai des de ce vrea un anumit lucru, si sa aflu in felul asta cat de important e pentru ea. De ce vrea o anumita haina, de ce o anumita carte, un film, un joc etc. Cum a fost la voi situatia cu rochita speciala pentru poze Insa uneori motivul poate sa fie foarte frivol, de exemplu ca X are 25 animale de plus si ea are doar 24... dar si in cazul asta e posibil sa fie foarte important pentru ea, deci fiecare situatie o analizam impreuna. Si ii dau alternative, de ex in cazul animalelor de plus as intreba-o daca nu ar dori sa salvam banii aia pentru ceva ce isi doreste cu adevarat... si uneori e posibil sa realizeze singura ca nu vrea un alt animal de plus.
Sper la cat mai putine crize, atat la voi cat si la noi!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Donia spune:

Nici eu nu mi-as fi lasat copilul de 6 ani singur intr-o excursie de 3 zile.
Si nu e vorba de curaj, ci de a decide ce e mai bine pentru copil, punand in balanta toti factorii pe care parintele ii crede pertinenti.


La partea cu privilegiile specifice fiecarei varste sunt de acord. Pe cat sunt de parere ca vreau sa imi tratez copiii egal, pe atat de mult am invatat ca ei nu sunt totuna, deci o oarecare diferentiere trebuie facuta. Le dau egal de multa dragsote, oportunitati, timp, insa nevoile si abilitatile lor sunt diferite, deci intr-o oarecare masura nu sunt egali.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

accept92 spune:

Si cel mai bine pentru copil este sa stea acasa, sa scuteasca parintele de griji...

inaioana spune:

Accept, uite: eu nu mi-as lasa copiii sub nici o forma in astfel de excursii in care nu mergi si cu mine, desi am incredere maxima in copiii mei si ei stiu asta. Nu am incredere in ceilalti adulti insa, absolut deloc si chiar daca eliminam cu totul ideea ca ar putea fi abuzatori, nu pot elimina ideea ca pot fi neglijenti, ca nu au notiuni elementare de safety, ca locul unde merg nu este asigurat in privinta accidentelor, patrunderii unor infractori etc. Better safe than sorry. Daca nu pot merge si eu ca sa asigur aceste chestiuni (inclusiv problema transportului daca se merge cu vreo masina) atunci copiii mei nu merg , iar eu cred nu numai ca este bine ce fac dar si ca este un lucru pe care il pot explica rational si cu capul sus copiilor mei si ei il pot pricepe integral.

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

inaioana spune:

Donia superb mesaj.
Cam aceeasi idee incercam si eu sa o introduc cateva pagini in urma, dar tu ai explicat mult mai frumos si pe larg.

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

Donia spune:

Grijile vin la pachet cu responsabilitatea. Nu cred ca poti sa fii scutit de griji atunci cand ai un copil. Dar fiecare parinte are dreptul de a fi confortabil cu cantitatea de griji pe care o poate duce. Chiar si parintele are drepturi intr-o familie...
Iar in exemplul cu excursia, argumentele aduse de Mickyyy mi se par foarte valide. Cand nu cunosti deloc adultul care supravegheaza, cand nu cunosti anturajul, a lasa copilul de 6 ani sa plece 3 zile de acasa mi se pare mai degraba o lipsa de responsabilitate.



Tot editez greseli de scriere

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

accept92 spune:

Dar excursiile astea se tin totusi, nu? Adica exista niste parinti iresponsabili care isi asuma riscul si exista copii care se intorc fericiti din aceste excursii, nu?

Adultul care ii supravegheaza in excursie e acelasi pe mana caruia te-ai riscat sa-l lasi la scoala, anturajul e acelasi (nu sunt deacord cu participarea parintilor, e adevarat). Si acolo se pot intampla multe sa stii. Nu e nevoie de 3 zile sa se intample o nenorocire. Dar banuiesc ca pentru 'carte' merita riscul...pentru distractie...sa-si mai puna pofta in cui.

Donia spune:

Inaioana, multumesc, si mie mi-a placut mesajul tau
Si am apreciat sugestia asta:

Da, si eu fac asa. Unu la mana, ca ma intereseaza cu adevarat sa vad cum gandeste ea, ce solutii gaseste ea.
Doi la mana ca o si responsabilizez, ea vede ca am incredere in capacitatea ei de a rezolva conflicte, plus ii arat ca nu imi e frica sa ma las si eu in puterea ei, ca sa spun asa. Ca suntem egale in relatie, deci eu ii transfer si ei puterea de a gasi rezolvari.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.