Un nou inceput sau esec in meseria de "parinte"

Tonnia spune:

Mie mi se pare ca toate neintelegerile voastre se invart in jurul aceleiasi cauze, perceptia ei ca nu aveti incredere in ea.
Cred ca are mare nevoie s-o investiti cu ceva mai multa incredere si sa nu-i reprosati cand optiunile ei nu sunt OK.
Toate exemplele mi se par nimicuri, nu te incurca in ele, lasa mai mult de la tine la lucrurile astea marunte.
Poate de teama sa nu faci diferentieri intre copii o tratezi egal ca pe surioara mijlocie. Or ea are poate alte nevoi acum.

mirela0521 spune:

cred ca singura metoda de a-i atrage atentia este sa o lasi, macar pt o perioada de 2-3 zile sa zicem, sa faca fix ce vrea si cat vrea si cand vrea ea, fara reprosuri sau pedepse. si probabil din cand in cand dat cu mult "ignore". cand simti ca esti pe punctul de ati iesi din pepeni, in loc sa tipi/urli/lovesti/jignesti o ignori ca si cum nu i-ar cerut niciodata nimic si nu te deranjeaza ca ea nu face. eu una asa as proceda. cand este ceva la care ea nu vrea sa colaboreze i-as zice o singura data, fara sa insist, "pt mine este important ca tu sa ma asculti si sa faci chestia aia", "m-as bucura sa faci treaba aia", "stiu ca ma intelegi ce iti spun, nu iti impun, tu hotarasti ce vrei sa faci", "faci ce vrei si ce consideri ca este bine, la fel voi face si eu". sigur se va gandi de 2 ori daca e bine sau nu sa continue cu nervii ei. si m-as ocupa de celalalte probleme ale casei si as evita-o pe ea. nu i-as adresa nici un cuvant, ca sa nu o provoc cumva, as lasa ziua sa se desfasoare normal. e ora de masa, o chem si pe ea dar nu insist urland sa fie prezenta ca toata lumea, e ora de culcare le culc pe toate ca de obicei (pe cea mica separat, pe celelalte dupa citirea povestii dar fara sa ii adresez ei in mod special un cuvant, ci ma adresez "grupului"). dupa cateva zile o sa cedeze, cred eu, daca vede ca nimeni nu o mai baga in seama si nu mai vb cu ea cand are un comportament neadecvat.

Mirela cu Rares-Mihai (19 aug 2006) si Rebeca-Maria (4 iun 2008)

corap spune:

mickyyy, hai mai ca nu ai esuat niciunde si nu trebuie s-o iei de la 0. trebuie doar s-o iei de unde ai ramas - cu explicatii si rugaminti.
esti doar la un moment "capatul puterilor".

chestiunea e ca ar trebui sa-ti intaresti putin increderea in ea - daca parintii mei mi-ar fi facut "faza" cu excursia in mod sigur m-as fi urcat si eu pe pereti de oftica si as fi trantintit / busit.
las-o un pic si cum vrea ea - liniutele suplimentare si facutul curateniei nu sunt chiar culmea distractiei.

intr-adevar reactioneaza cam ca adolescentii - probabil ca o sa-si revina atunci cand o sa dai drumul putin la "lesa". poti incerca, sa vezi cum merge.
eu cred totusi ca ai adunate un milion de lucruri pe cap, pe care vrei sa le vezi rezolvate odata si ca esti epuizata; si desi nu iti pot da sfaturi cum sa te "dezepuizezi", cred ca trebuie sa te relaxezi si sa-ti refaci prioritatile.

"copii mici - probleme mici; copii mari - probleme mari" (asta a fost vorba bonei cand i-am spus ca jobu' ei o sa fie 2 copii mici si credeam ca o sperii).

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

szivarvany spune:

Eu nu sunt de acord cu ignorarea, din contra.
As adapta ce spune si Tonnia, sa fiu mai lejera, sa o las pe ea sa decida si i-as cauta si mai mult compania. Sa stie ca-mi pasa ! Imi pasa mai mult decat foarte mult.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Lala_D spune:

Si eu cred exact la fel.
Stresul de la problemele voastre gen job-ul sotului, cele 2 surori mai micute, epuizarea ta si noile responsabilitti scolare isi fac simtite prezenta si se transforma in surse de conflict.

E voluntara, stie ce vrea si probabil are o personalitate puternica fetita ta.

Sunteti in plina criza de "mica adolescenta" si ai putea sa-i dai un pic de spatiu de manevra. S-ar putea sa functioneze perfect.
Nici eu nu cred ca ignorarea e o solutie, din contra poate face mult rau.

mirela0521 spune:

nu m-am referit la un ignor lung din care sa inteleaga ca nu o intereseaza de fetita, ca nu e iubita sau mai stiu eu ce, ci la un ignor de genul "decat sa ne certam, sa te pedepsesc sa te jignesc" mai bine te ignor pana se calmeaza situatia si de o parte si de cealalata. mai bine aplanezi o cearta, un conflict decat sa-i dai frau liber. si apoi copilul trebuie sa recunoasca si meritele parintilor si nevoia de parinti. ai au impresia ca se descurca singuri pe lume... trebuie sa realizeze ca nu este asa. sa realizeze ca are nevoie de ajutor si sa lase mandria si orgoliul la o parte si sa ceara acel ajutor. nu doar sa faca scene si sa acuze ca este un monstru de parinte!

Mirela cu Rares-Mihai (19 aug 2006) si Rebeca-Maria (4 iun 2008)

Mickyyy spune:

Ideea cu drepturile si obligatiile explicate foarte clar mi se pare foarte buna. Fie nu vrea, fie nu intelege, dar ea isi vede doar partea de drepturi, totul i se cuvine, si nu trebuie sa ofere nimic in schimb.
Este foarte foarte irascibila, la primul cuvant care nu-i convine, pleca strigand la noi si se inchide la ea in camera, si cu greu te mai intelegi cu ea.

de obicei cand face crize, daca e mai grava o las un pic sa se linisteasca, daca nu, merg dupa ea sa discutam. in primele momnte nu vrea sa ma asculte deloc, o las sa-si epuizeze arsenalul de strigate si tipete, fara sa reactionez in vre-un fel la ele, dupa care incerc sa discut cu ea calm. discutiile le purtam de obicei intr-o camera (la mine sau la ea) cu usa inchisa ca sa nu fim deranjati de ceilalti. Eu una am renuntat la pedepse, nu i-am mai dat de o gramada de vreme, chiar daca stiu ca le merita, pentru a contracara atitudinea ei "si ce daca ma pedepsiti, nu-mi pasa". Incerc sa-i explic ca nu vreau s-o pedepsesc, ci s-o fac sa inteleaga unde a gresit si cum mi-ar place sa procedeze pe viitor. In cazul fericit, zice da, am inteles, si maine face la fel, sau asemanator . Tati isi pierde mai repede rabdarea, el le pedepseste de obicei (dulciurile sau televizorul sunt favoritele) si el o lasa in camera la ea sa se linisteasca si doar daca va vrea ea dupa sa stea de vorba.

Apropos, voi ce ma sfatuiti sa fac diseara cand ajung acasa? Dimineata i-am promis ca diseara o sa vorbim! Ma rog, promisul ala de dimineata era mai mult un fel de "las ca vezi tu diseara", numai ca supararea pe ea mi-a trecut de mult . Nu zic ca ea n-a avut nicio vina, dar principalul vinovat tot eu sunt, ca n-am putut sa gestionez situatia cu calm. Insa faptul ca a pierdut o zi de scoala, dintr-un motiv stupid, trebuie sanctionat! Chiar daca ea atunci cand a vazut ca eu chiar plec la serviciu fara ea, si-o las acasa si n-o sa mearga la scoala, a inceput sa planga s-o iau si pe ea.

mirela0521 spune:

faptul ca ai lasat-o acasa pt ca nu ati cazut la o intelegere eu tot pedeapsa o numesc. ce vei faca data viitoare cand nu cadeti la pace? daca ea va spune din star, ah, nu imi dai rochia aia?!? foarte bine atunci, RAMAN ACASA!!! o vei lasa?

Mirela cu Rares-Mihai (19 aug 2006) si Rebeca-Maria (4 iun 2008)

Lala_D spune:

Eu as face exact ce a sugerat Inaioana pe pagina 2 :

Tonnia spune:

Pai diseara eu mi-as cere scuze, i-as spune ca imi pare rau ca n-am avut incredere in ea, trebuia sa-mi dau seama ca daca insista asa de tare are ea un motiv serios. Si ca ce bine ar fi ca atunci cand nu-mi pica fisa sa-mi explice repede despre ce e vorba.
Nu as sanctiona-o deloc si nici alta discutie mai profunda sau mai lunga n-as avea.