Un nou inceput sau esec in meseria de "parinte"

mirela0521 spune:

si eu simt uneori ca sar calul, ca urlu/tip/cert fara rost, ca sunt prea dura cu ei, ca cer prea mult sa fiu ascultata, sa nu mi se iasa din cuvant si sa se execute ceea ce eu hotarasc. dar asta din prea multa grija si dragoste pt ei. insa ei sunt copii, sunt mici si au nevoie de libertatea lor. "exagerarea" mea de a-i tine mereu de mana este gresit interpretata ca ingradirea libertatii de miscare, ei nu isi dau seama ca o fuga pe marginea unui trotuar poate fi periculoasa, ca poate sa dea masina peste ei, ca urcatul in copaci si pe diverse scari/ziduri sunt periculoase ca pot sa cada si sa isi rupa oasele, ca mancatul de dulciuri fara rost (si de cele mai multe ori inainte de masa sau chiar inlocuid masa pr-zisa) strica dintii si dau dureri de burtica, ca igiena (spalatul pe maini, dinti si fundulet) trebuiesc facute regulat pt ca asa este normal si sunt mai importante decat desenele de la tv sau alte jocuri, ca orele de somn trebuiesc respectate pt ca altfel devin nervosi si ca mersul la camin este in favoarea lor decat prosteala fara rost acasa cu mamaie care ii lasa de capul lor. si ce te faci cand mamaie te contrazice de fata cu ei (gen "lasa copiii, ca sunt mici" sau "haide la mamaie si lasa-i pe ei cu treaba lor" sau "lasa ca ii bate mamaie pe ei") si le tine partea fara rost? cum mai castigi teren/respect in fata lor? cum sa ai atunci o rel buna cu proprii copii cand ti se pun bile negre de la eltii?

Mirela cu Rares-Mihai (19 aug 2006) si Rebeca-Maria (4 iun 2008)

Mickyyy spune:

Luna, da, le-am ascultat atunci cand chiar au avut explicatii pentru refuzurile lor (de multe ori se rezuma la a raspunde obraznic, nu am chef, sau asa vreau eu) si au fost destule cazurile in care le-am dat dreptate, si-am incercat sa gasesc solutii care sa fie pe placul tuturor. Le-am cerut iertare atunci cand am gresit (ba poate ca uneori din dorinta de-a le face sa simta ca si parerea lor conteaza, am facut-o si in cazuri in care dreptatea era mai mult de partea mea), le-am spus ca si noi, oamenii mari putem gresi, fara sa vrem sau fara sa ne dam seama. Aici trebuie sa fac o completare: tati are o problema, in a-si cere scuze, atunci cand chiar o face, in majoritatea cazurilor e ceva de genul: "tati te roaga sa-l ierti dar si tu ai ....", pe un tot care nu-ti creeaza deloc sentimentul ca lui i-ar parea cu adevarat rau si completat si de un "dar" care de obicei include o acuzatie la adresa ei.

Ingeras = cuminte, intelegator, ascultator, nu plange fara rost, nu face scene si mofturi, mananca bine, a/doarme usor, intr-un cuvant ma inteleg cu ea. Si nu doar eu, oricine altcineva se intelege.

ideile dariei - primul exemplu care-mi vine la indemna: hainele - pana ajungem la o intelegere legata de ce va imbraca a doua zi pot trece minute-n sir. Fiecare articol de imbracaminte trebuie "negociat", nu poti pune strampii subtiri ca e frig afara, dar poti sa iei fustita cutare. In general ideile sunt legate de rutina zilnica, mancare, mers la gradi, curatenie la ele in camera, etc.

cat despre fraza ingrosata, cred ca nu i-am spus-o niciodata (sigur nu in forma de acolo). i-am spus in diverse situatii ca e nevoie si de efort sa reuseasca chestia respectiva, pentru ca ea renunta foarte foarte usor daca ceva nu ii iese din prima.

CorinaDani spune:

miki, dar cum s-a adaptat la scoala ? sa fie oare clasa I o provocare prea mare pentru fetita ta ? e ceva la scoala - invatatoarea, colegii, programul - care nu-i este pe plac ? sau, cumva percepe trimiterea la scoala ca pe o pedeapsa, ca o indepartare de casa, parinti si surori ? ati avut recent in familie probleme care ar fi putut s-o afecteze - nu stiu, deces, divort, mutarea in alta casa/cartier, chiar si schimbarea gradinitei cu scoala ar putea fi un factor perturbator, poate se atasase foarte mult de educatoare si colegi...

cand am citit primul tau mesaj am crezut ca povestesti despre o fetita aflata in pragul adolescentei, dar apoi am vazut ca are doar 6 ani si un pic...mica de ea...

ceva o streseaza, o framanta si o apasa, asta e sigur; inclin sa cred ca are legatura, directa sau indirecta, cu scoala; daca nu e asta, poate fi o gelozie fata de surorile mai mici ?

tu iti cunosti cel mai bine copilul, fa-ti timp intr-o zi si mergeti doar voi doua la un film, la o cofetarie, la cumparaturi, la un loc de joaca, etc.; incearca atunci sa o faci sa-si deschida sufletul, poate fiind mai relaxata si scoasa din mediul de acasa, va fi capabila sa-ti spuna ce anume o supara, de ce simte nevoia sa se manifeste asa...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

alma spune:

Micky, o recunosc pe fata mea in fata ta cea mare, la fel de intelegenta, dar dezinteresata. Plus accentele de nervozitate si neintelegerile dintre noi. Numai ca fata mea e adolescenta si problemele mai delicate au inceput de cateva luni. La fel ca si tine, nu sunt "mana de fier", prefer sa discut, sa negociez, sa acord sanse, poate prea multe. Tu ai avantajul ca fata e inca mica si poti aborda altfel problema, poti petrece timp cu ea (doar cu ea), poti impune limite si trasa reguli, nu cu duritate, ci cu blandete, dar sa ramai stapana pe pozitie. La mine e greu, rar reusesc sa mai stau de vorba cu ea cum o faceam odata, are multe accese de independenta, nu mai iesim impreuna decat in concedii sau cand avem de cumparat ceva, "teritoriul" ei e sfant, trebuie sa ciocanesc la usa daca vreau sa intru si multe altele. In cazul nostru a fost si faptul ca o am doar pe ea si sunt mama singura de multi ani, am incercat sa compensez lipsa tatalui prin prea multa toleranta fata de nazbatiile ei si chiar daca am petrecut mult timp cu ea, iubind-o si ascultandu-i problemele, totusi cred ca se simte cumva tradata ca nu i-am implinit nevoia de a avea o familie mare, cu tata si frati, surori. Ei ii place sa fie inconjurata de multa lume, de prieteni, pe cand eu sunt la polul opus, imi place sa fiu singura si ma simt confortabil asa.

Cumva crezi ca te-a auzit vorbind, in diverse imprejurari, despre ele, iar ea era cea care a primit cele mai multe critici? Nu ai idee cat sunt de receptivi si de atenti la tot ce tine de persoana lor!

inaioana spune:

Mickyyy, cum o cunosc pe fetita ta cea mare de cand era in burtica, imi pare rau sa aud ca aveti dificultati. Vestea buna e ca e destul de normal teoretic. Totusi faptul ca ameninta cu suicidul este o chestie care trebuie tratata serios de tot. Katja care e de fix aceeasi varsta ii spunea deunazi mamei mele, sa vorbeasca ea cu mine sa parca sunt mai nervoasa in ultima vreme. Eu am pus asta pe seama sarcinii, e real ca , asa cum spunea si Mamagiuliei, ma apuca mai nou urlatul cand vad ca vorbesc cu peretii. Sigur ca ma repliez imediat, imi cer scuze si o fac cam asa cum zici de sotul tau totusi, ceva de genul: imi pare rau ca tip, dar uite, imi ies din pepeni cand vad ca vorbesc cu peretii de jumatate de ora. Adica...bag si cate un "dar' de justificare. totusi nu gasesc ca e ceva asa ingrozitor de grav.
Ontopic: eu m-as duce diseara acasa, le-as spune fetelor mici ca am de discutat cu cea mare si le rog sa nu ne deranjeze deloc deloc (eventual sa stea tati cu ele) si m-as inchide in camera cu cea mare careia i-as spune ca unui om mare cam ce ne-ai spus si noua. As incepe prin a-i spune ca o iubesc ca pe ochii din cap, ca e comoara mea etc etc si ca sufar extrem de tare ca nu ne intelegem si ca , iata, ajungem sa ne certam asa rau si sa ne spunem lucruri pe care nici una nu le simte. Ca si atunci cand o cert o iubesc la fel de mult si ca e ratiunea mea de a fi si ca nimic pe lume nu ma face mai fericita decat sa stiu ca ea si copiii mei sunt fericiti. as ruga-o sa ma ajute sa ma comport in asa fel incat sa simta si ea lucrurile astea tot timpul, as ruga-o sa incerce sa ma faca si ea sa simt iubirea ei si as amai departe. Daca totul e afectuos si se creeaza intimitate intre voi, cu siguranta se va deschide. Incerca la discutia asta sa nu o critici deloc, incearca sa formulezi orice propozitie intr-un fel care nu poata fi interpretat drept repros, foloseste-te de intrebari si scenarii "tu cum ai face in locul meu?", "cum crezi ca ar fi cel mai bine sa facem impreuna ca sa..." etc etc. De asemenea incearca sa te tii de genul asta de comportament, pe cat de tare iti permit nervii. Poate si scoala e un stress in plus, poate si desenele sunt un exemplu foarte prost. Acum pe canalele pentru copiii vad mai mult adevarate seriale stupide cu actori, deci nici vorba de desene, la care fetele de varsta alor noastre se uita si imita fidel comportamentul acelor pitzipoance adolescente prezentate acolo. DAca stii ca se uita la astea, mai bine le blochezi si lasi ce e realmente pentru copii. Eu am facut asta si i-am explicat Katjei adevarul despre faptul ca le-am blocat si de ce anume.

Nu stiu ce sa mai zic, sper ca ti-m putut fi de ajutor catusi de putin si sunt alaturi de tine.

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

Luna1 spune:

Problema asta o am sau am avut-o si eu. Acum am inlaturat din sertare tot ce nu doresc eu sa mai poarte (fiind sezonul rece) rochite, fustite, bluzite etc, asa ca, in momnetul cand isi alege ce doreste sa poarte e libera sa o faca. Uneori ies cu ea pe strada precum tricolorul, incerc sa ii schimb alegerile, nu doreste, ok, pana la urma e imbracata adecvat sezonului, in rest nu-mi pasa ce zice lumea.

Mancare: ei uite eu din asta nu mai imi fac un stres. Pun masa. Mancam. Incerc sa conving copiii sa manance mai bine. Nu mancam cum trebuie intr-o zi, sistam dulciurile (nu ca pedeapsa, lor nici nu le spun, ci datorita faptului ca le taie pofta de mancare evit sa le mai ofer, le ofer fructe in schimb sau chestii sanatoase gen cascaval, rosii etc), ne tinem de programul de masa, sistam gustarile nesanatoase.

Cred ca cel mai bine vii cu exemple concrete ale celei mari sa vadem daca exista si o alta abordare pe care nu ai incercat-o.

My reason

Mickyyy spune:

Cu putin timp in urma am vorbit cu invatatoarea si am aflat o posibila explicatie pentru comportamentul ei de dimineata. Ca ma intrebati de la ce a pornit: de la haine - voia cu orice pret o rochita de vara, in conditiile in care afara inca mai ploua si era destul de frig! Voia exact acea rochie, nicio alta n-a interesat-o, si oricat am incercat sa-i explic ca nu se poate, n-am avut cu cine sa ma inteleg. Nu vrea sa poarte pantaloni la scoala (aici e problema noastra, a parintilor, ca la sedinta nu am cazut de acord asupra uniformei si a ramas ca fiecare se imbraca asa cum vrea), de fapt in general, e un chin sa o conving sa puna pantaloni pe ea, iar hainele pe care le are, majoritatea nu vrea sa le poarte. In general mergem pe jos la scoala, e destul de aproape (10 minute de mers), o las pe ea si apoi eu iau metroul spre serviciu, insa uneori mai o duc si cu masina. Nu-mi convine sa merg cu masina la munca din cauza ca e foarte aglomerat si cu greu gasesc loc de parcare, plus ca ajung de 2 ori mai repede cu metroul. Ea tot insista sa ia rochia si sa o duc cu masina, ca toti copii vin in rochite, ca nu ii e frig, ca la pranz cand termina mereu ii e cald (desi ieri tati mi-a zis ca dardait de frig la intoarcere spre casa), si ca alta rochie nu vrea. I-am explicat ca azi nu mergem cu masina, si recunosc, eram deja nervoasa, asa ca am facut prima greseala, am fact-o mincinoasa (de obicei nu ii zic chestii de genul asta, o iau pe ocolite, ca poate s-a inselat, niciodata n-o fac mincinoasa in fata). Era clar ca ma minte, si stiam si eu si ea asta, dar incerca sa obtina rochita aia cu orice chip, iar eu deja intrasem in criza de timp.
ce-a urmat...urlee, tipete, refuz de-a se imbraca cu orice alta haine (bluza ei prefrata nici n-a vrut s-o vada), cuvinte jignitoare, tavaleala prin pat, alergat prin camera si tinut cu forta s-o imbrac cu ce voiam eu, fara nicio alta discutie, ca trecuse momentul in care se mai putea intelege cineva cu ea, reprosuri dureroase si inutile din partea mea - alta greseala majora, nejustificata decat de faptul ca imi pierdusem rabdarea (i-am reprosat ca mami isi pierde serviciu daca mai intarziem din cauza ei, si n-o sa mai avem bani sa platim ratele la casa, si-o sa ramanem pe drumuri), ma rog, circ, scandal, plansete, balamuc.
Si am aflat acum de la invatatoare ca azi aveau zi de poze, probabil asta a fost motivul real pentru care ea voia cu orice pret acea rochita, dar daca nu ne-a spus nimic.....eu de unde sa stiu?! Si daca as fi stiut, tot nu i-as fi dat-o, dar as fi abordat poate altfel problema. Sunt rare cazurile in care imi ies din pepeni (e prima oara cand se intampla in ultimele luni), dar si cand imi ies....sa te tii! Imi pare rau dupa de mor....dar pe moment nu mai pot controla, iar raul deja a fost facut

Laura25 spune:

Mikyyy, incearcati sa alegeti hainele de cu seara, astfel chiar daca ajungeti la discutii interminabile, aveti mai mult timp sa negociati, fara presiunea ajunsului la servici/scoala.

---

Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate
Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mickyyy spune:

Stiu, trebuia sa alegem hainele de seara, cum facem de obicei, doar ca am adormit . De obicei o culc repede pe cea mica si apoi merg la ele sa le citesc povestea de noapte buna, dar aseara au vrut si ele sa stea cu mine cat o culc pe lizi, si nu stiu cum s-a intamplat, dar stiu ca ne-a gasit tati pe la 11 dormind toate gramada in acelasi pat, care pe unde apucase, unele de-a latul, altele de-a lungul (eram obosite pentru ca seara dinainte statusem pana tarziu ca fusese ziua noastra).
Insa ea nu face de obicei mofturi la haine, daca nu insist sa-si ia pantaloni, in rest aproape orice fustita, sarafan sau rochita e ok. Se imbraca singura, frumos dimineata.

szivarvany spune:

Of, recunosc ca nu ma confrunt cu asa ceva, Giulia e foarte maleabila si indulgenta cu mine, la haine deschidem dulapul si alegem, propunem, daca alege ceva neadecvat ii mai adaug eu, de xemplu daca vrea o anume rochie, ii spun din start ca eu aleg accesoriile si ca daca nu arata ok, isi va alege alta.
Cred ca e foarte greu daca e atat de decisa are un caracter puternic
Dar, bine macar ca ai aflat de ce era atat de suparata. Bine ca nu e ceva ce nu poti rezolva cu un shopping


Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"