Sa crestem fete puternice

Donia spune:

Doua lucruri mi-au venit in minte, legat de ceea ce scrie mai sus.

1. De schimbat nu cred ca poti, in esenta, sa o schimbi. Dar poate sa invete noi strategii care sa o ajute sa functioneze in lume, sa zicem ca invata sa joace un rol, sau ca deprinde abilitati, asa cum ar invata o noua limba straina. Iar cu timpul aceste abilitati vor deveni parte din personalitatea ei, in loc sa fie abilitati innascute, vor fi dobandite.
E la fel ca invatarea bunelor maniere. Ca iti vine sa intri in pamant sau nu, trebuie sa spui "buna ziua", "multumesc", "cu placere", nu? Apoi se poate avansa la "ce zi frumoasa e azi", "ma asteptam sa ploua", "cum a fost in vacanta?" si apoi la scenarii mai avansate, de exemplu cum faci small talk cu casiera la magazin (apropos, cumpara singura la Tim Hortons, comanda mancarea la restaurant? Daca nu, astea sunt exercitii minunate de iesit in intampinarea noului)
Practic inveti sa comunici, sa zambesti, sa asculti, sa iti observi limbajul corpului etc. Si am vazut ca deja ai spus despre cursul de "tinut discursuri", va invata acolo niste lucruri foarte bune! Pentru mine echivalentul a fost un curs de "tinut cursuri". Mi-a dat atat de multa incredere in mine, mai bine zis mi-a dat instrumentele prin care sa fac fata, am ajuns apoi sa predau adultilor, si am supravietuit

2. Ai incercat sa o pui in situatia de a-i invata/supraveghea pe cei mai mici? Banuiesc ca acolo s-ar simti mai putin amenintata, timorata, si si-ar da drumul mai usor. Ma gandesc la voluntariat la gradinite, baby sitting, tutoring, lucruri de genul asta.

3. Si tocmai mi-am adus aminte ca o colega imi spunea ca la YMCA au un fel de curs de leadership, nu mi-a dat multe amanunte, insa era foarte multumita pentru baietii ei.

Iar daca vrea la dansuri, las-o cu amandoua mainile. Chiar daca data trecuta n-a fost bine, cu siguranta experienta aia a imbogatit-o, iar acum e mult mai pregatita.


nelia, mi-a placut mult ce ai spus despre relatia dintre fete si tati, cu oglinda, e de bagat la cutiuta


P.S. mQQm, ceva tips de ultim moment pentru tinut discursuri? R. candideaza pentru class representative miercuri si cred ca i-ar prinde bine vreo doua sfaturi. Multumim!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

xiri spune:

Imi plac ideile voastre, am sa le tin minte si o sa le pun in aplicare cand fata mea va creste.
Da pare greu de tot! Invatat discursuri, mers la sporturi, dansuri, epilat, cognitiv behavioral therapy, convins barbatul sa o laude...
Valeu ce ma asteapta!

Cu mine a fost mai simplu, nu prea erau oportunitati din astea pe vremea mea, si nici ai mei nu citeau forumuri.
M-am "vindecat" in stilul clasic, am plecat de acasa la facultate in alt oras, am stat la camin, am avut interviuri pentru joburi si reusite (si nereusite) si asa am mai capatat incredere in mine si sa imi cunosc mai bine si calitatile si defectele.

Mi-am adus aminte ca ai spus ceva de un deadline, ca mai ai cativa ani pana pleaca de acasa. Nu e chiar asa, fetele au o relatie buna cu parintii si dupa ce pleaca de acasa, si sigur ai sa ai o influenta mare in viata ei si dupa ce pleaca.
Ba chiar s-ar putea sa te asculte mai mult atunci.

CriPOD spune:

Multumim, da, da, grozava discutia, iau notite de zor si fac planuri.

Ca nu reiesea din postarea mea anterioara, speechul pregatit si l-a uitat acasa in printer, de-asta spun ca a improvizat. Eu toata m-am intristat cand l-am gasit, era asa de fain si funny si clever.

Ceea ce ma duce cu gandul la o alta problema de fond de care am mentionat in treacat. Mereu e in intarziere, mereu ii ia mult mai mult timp decat e asteptat sa faca ceva, mereu uita si pierde ceva important si care a necesitat ceva efort. A avut probleme enorme sa tina pasul cu colegii, sa termine in timp. Uita de ea, cum se exprima aici, she was overdoing things. Acum e mai bine... un pic cu asta, dar mai e de lucru. E greu sa te simti bine despre tine in conditiile astea. Sper la sfaturi pe tema asta. Sunt ceva programe, cursuri, activitati care sa o ajute? Poate un psiholog sa o ajute cu asa ceva?

Nelia, pe cuvant ca m-am gandit la Tudora ta, mai ales prin prisma chimiei intre copila mea si frac-su mai mare. Problema intre ai mei insa este ca al mare a cam pus-o jos si nu am putut tot timpul sa fiu acolo s-o protejez sau sa-l corectez pe el. Pur si simplu asa a functionat relatia lor, el e o personalitate foarte competitiva si nu isi alege tot timpul cele mai bune mijloace. Nu i-a facut ei foarte bine stilul lui. Asa ca pentru noi va fi un "big deal" daca voi reusi sa-i transmit ideea asta si el sa accepte sa adere.

Cred ca asta este un alt aspect, insa este de fapt generic, nu se aplica numai fetelor. Este efectul reciproc pe care il au fratii unii asupra ceilorlalti. Si asta face treaba noastra, a parintilor muuuuult mai dificila.

viviana, super ca vrea pian, minunat! Si a mea canta si e unul din modurile ei favorite de a-si manifesta sentimentele. Ca e happy, necajita, obosita sau stresata, trece pe langa pian si ii "trage o cantare", dupa care e mai bine.

nelia, jazz i-ar place. Insa e prea tehnic pentru varsta ei, restul fetelor au multa experienta, multe vin din balet, asa ca a zis pas. E inebunita dupa muzica si dansul latino, acolo iti trebuie partener, salsa ar fi vrut. Asa ca ii ramane hip-hop-ul, care l-a facut si anul trecut. Insa ma pregatesc iar cu nervii: ba vrea ca-i fun, ba nu mai vrea ca nu-i iese ceva, ba ca nu-i destul de buna, ba nu mai vrea sa mearga saptamana asta, culmineaza la sfarsitul anului cu naduf, apoi la anul iar vrea. Roller-coaster. La balet nici vorba. Am dus-o pe la 5 ani la o rusoaica, a pans c-o doare sa danseze, haha, le-a pus sa exerseze sfoara (spagat ori cum ii zice).

mimitete, n-ai idee ce bine imi pare ca mi-ai spus. Adevarul e ca eu cred ca ai nostrii copii nu sunt cum ii vedem noi acasa, ci cum se comporta in afara casei. Ai vazut ce usor e sa se intample schimbari cand se potrivesc "astrele". Mie imi plac foarte mult aceste intamplari si cred in puterea lor de a schimba, de a afecta copilul. Hai mey, esti una din cele mai faine lady pe care le cunosc, in plus vad ca a functionat terapia la tine, trebuie sa ajungi sa te amuze aceste lucruri care odata te deranjau. Accept sfaturi de home-made CBT!
Haha, caut persoana serioasa pentru laude sincere la adresa fetelor cu incredere in sine scazuta... Dar stiu ca ar functiona!

Donia, 1. excelenta paralela, acum sa ma gandesc la idei de implementare. La 14 ani e mai greu.
2. exact asta vrea acum, sa voluntarieze ca "tutor" la biblioteca sau la scoala. Chiar sa o intreb sa vad daca a aplicat.
Cursul de toastmaster public speaking e la biblioteca, urmatorul modul e cel de leadership, cred ca acelasi de care spui, mersi. Eu sunt papuc la public speaking si ea a fost doar de doo ori , dar o intreb maine. Eu sunt strong and resilient on the inside, nu-s vorbareata, nici outgoing.

xiri, fata mea este cea mai buna prietena a mea. Din ce zice si eu a ei. Stiu ca pare un stereotip, dar suntem foarte apropiate. Ziceam de cei 2 ani (ok, sunt 3, ca a 10-a abia a inceput), pentru ca apoi va pleca si va avea nevoie de o baza buna de self-esteem. In plus, uite si tu cum sta treaba cu universitatile astea... le trebuie copii puternici, leaders, etc, pe langa academic. E pacat de ea sa rateze oportunitati, desi academic ar putea fi considerata. De asta ziceam de cei 3 ani, strict.

Si ca sa nu uit... nasul, hm, treaca mearga, dar ce ne facem cu degetele mari de la picioare? Ca nici cu alea nu e multumita!

---

pepit

nelia spune:

Mititica! Pup-o din partea mea. Eu is de 42 de ani asa... si nu ma crede nimeni. Tot ce fac este extraordinar, mult, din suflet si, eu personal, ma simt in regula cu mine insami (dupa ani si ani de zile in care mereu lipsea ceva - mi-am revenit dupa ce m-am indragostit si am trait marea mea iubire. Atunci, in ea, mi-am aratat ce pot si atit de sublim si de greu mi-a fost, incit a trebuit, in sfirsit, sa trec de partea mea, sa ma iau in brate si sa lupt pentru mine impotriva tuturor ca sa spun asa... Am lasat garda jos abia cu copiii mei. ). Dar nu e niciodata suficient daca ma pun in raport cu ceilalti. Si eu intirzii, si desi stiu sigur ca motivele pentru care am intirziat sint temeinice, in ochii mei ramin asa, in ochii celorlalti, pe buna dreptate, ramin doar minutele intirziate... M-am 'autodisciplinat' de cind am copii, apoi, crescindu-i pe ei, am inceput sa ma organizez in jurul lor. M-au ajutat mult cartile despre disciplinarea pozitiva, in fata studiului mai ales, dar si in casa, cu treburile... Dar pe linga un om organizat, eficient, care stie exact ce are de facut in orice moment, desi stiu sigur ca fac multe si bine, si am atitia oameni in viata mea carora le-am schimbat efectiv viata cu idei sau chiar cu ajutor concret, sint varza... pur si simplu asta sint. Si ma vad, citeodata ma apuca plinsul, mi se pare ca mi se potriveste perfect vorba aceea 'brinza buna in burduf de ciine', dar asta sint... si zau ca nu sint 'rea', doar ca sint altfel si am ritmul si stilul meu sa le fac pe toate. Sotul meu imi spune ca degeaba le fac, daca nu sint gata atunci cind trebuie! Si asa si este, in general sint privite rezultatele, nu si munca de pina atunci, nu si calitatea muncii depuse. Atit doar ca acum ma am aliata, stiu sa ma apar la nevoie, nu mai sar si eu cu gura pe mine ca pina acum... citiva ani. Dar am realizat ca nu am masuri moderne si obisnuite... mai ales a timpului.



Sint de acord cu tine. Si cred ca situatia ei s-a 'inrautatit' de cind a ajuns la mijloc. Si fata ta are un avantaj pe care Tudora nu-l are si acela ca e singura fata, chiar daca e la mijloc. E musai sa lucrezi la sensibilizarea fratelui, acum e mare, nu mai are nimic de pierdut, e de asteptat sa inteleaga ca nu e in competitie cu sora lui, asa ca ar trebui sa se gindeasca la situatia ei si sa-i fie aliat. Asta incerc eu cu Agata, dar ele sint in competitie, cea mare cu cea mica, din care Tudora iese mai mereu in pierdere, Agatei i se pare ca ea iese si intinde coarda mai departe... cel mic are locul lui, ca asa si l-a luat de la inceput, pentru Tudora lupt cu toti din casa daca e nevoie. Si nu pentru ca o iubesc mai mult, ci pentru ca ea are nevoie cel mai mult de ajutorul meu, al nostru, al tuturor... inclusiv al pisicii (pentru ea am si luat-o in primul rind, daca ma aude Agata, plinge o saptamina - si mitza si-a ales locul, tot in defavoarea Tudorei: doarme linga capul Agatei).



Da, inteleg. Asa este cu jazz-ul, asa e si la noi. La muzica latina in general partenerul poate fi o problema, adica sari din lac in put... dar spune-i ca hip-hop-ul se danseaza pur si simplu, in stilul ei, nu are cum sa nu-i iasa ceva, tot ce iese e foarte bine, tocmai pentru ca e stilul ei, doar ritmul e de hip-hop si ea trebuie sa-l tina. In rest, imaginatie, creativitate si... voie buna.

Sa invete sa danseze ca Michael Jackson. Nu glumesc, stilul lui e unul organizat, foarte as putea spune, ceea ce ii va ajuta creierul sa se organizeze mai bine... poate invata singura, acasa. Sint miscari ritmice, care se repeta la timpi previzibili... e fantastic cind prinzi miscarea.

Si sa asculte mult Bach... daca ea cinta, sa incerce si sa-l cinte la pian. Pe mine m-ar fi ajutat, mult, dar mi-am dat seama tirziu. Dansul african este iar o solutie, te ajuta sa-ti relaxezi trupul, sa ti-l simti, sa ti-l iubesti cu toata imperfectiunea lui.

Si sa-si propuna teluri realiste. Sa ia asupra ei atit cit poate duce sau chiar mai putin... nu cit crede ea ca poate sau cit cred altii ca poate ea. Aici poti tu sa o ajuti mult. De exemplu, daca trebuie sa fie la 6 undeva, sa nu-si propuna niciodata sa fie la sase, sa se gindeasca asa, in treacat, ca in jur de 6.15-6.30 trebuie sa fie acolo... daca se relaxeaza si nu va mai fi o presiune pe umerii ei din partea ei, a voastra si a celor care o asteapta, garantez ca ajunge la 6... daca nu, exista riscul sa ajunga la 7 si cu totul uitat acasa. Si cred ca ar trebui sa tina un pic si la stilul ei boem, e o raritate in ziua de astazi!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

arminad spune:

In America de Nord exista orice, daca ai bani
Exista inclusiv meseria de professional organizer care face un fel de coaching cu cei dezorganizati din fire.
http://www.additudemag.com/q&a/ask_the_organizer/1377.html

Eu n-am bani asa ca m-am multumit cu cartile.
Mi-a ajutat asta
http://www.amazon.com/Late-Lost-Unprepared-Executive-Functioning/dp/1890627844

si daca poti sa treci cu gratie peste label, aici sunt sfaturi si resurse de nepretuit pentru mine.
http://www.additudemag.com/search/keyword/Organization%20Tips%20for%20ADD%20Kids.html

Si fiica-mea e cam 90% ca a ta. Am zimbit cind ai povestit de serbarile de la gradi, era la fel si la noi.
In rest a cazut rau de tot in clasa a 9a si dupa ce s-a ridicat de acolo a capatat muult mai multa incredere in fortele proprii.
Copiii astia ca ei au stofa de alergatori de cursa lunga, crede-ma ca stiu ce spun Ei cad mai des dar invata mai temeinic din esecuri tocmai pentru ca au o anumita doza de onestitate fata de ei insisi pe care 'the popular ones" n-o au.

CriPOD spune:

nelia,

arminad, ce clasa e acum fiica ta? Asa cred si eu, de fapt o vad ca are o diligenta fantastica, comparatia cu maratonistii e perfecta. Iti multumesc pentru resurse, le frunzaresc maine. Speram la ceva de genul cum am gasit toastmaster public speaking asta, adica de calitate si gratis pe undeva. Sunt cheap tare.

---

pepit

CriPOD spune:

Tot eu, peste-o luna.
Vad ca nu mai are nimeni dileme. :P

Donia, cum a fost Roxana cu speachul?

M-am gandit sa va povestesc ceva... interesant. Am avut o revelatie.

Proiect foarte important, lucru de echipa, 2 fete. Data de predare, o duminica. Fetele au lucrat pana pe la 2 noaptea sambata, am adunat-o de la colega ei cand ne-am intors de la halloween party. Duminica dimineata a primit email de la profesoara s-o lase balta ca nu vor termina. Asa, pe un ton plictisit si dezinteresat, fara nici o baza, insa. Eu am vazut negru in fata ochilor de ciuda ca au muncit bietele atata si aceea nu a fost mai supportive, ba mi s-a parut ca dupa ce a bagat cutitul l-a mai si rasucit cu satisfactie. Dupa ce in loc sa mearga la halloween sau la un party ele au stat si-au muncit ca fraierele, putea sa le spuna duminica seara ca nu s-au calificat sau putea sa le spuna vineri s-o lase balta, insa au muncit tot weekendul, mai aveau un pic si fssss. Insa n-am zis nimic, decat ca in scoala ca si la joburi "shit happens", sunt tot felul de chestii si oameni care nu-s fair.

Ei, si ce a facut m-a surprins, prima data a tras aer in piept (de fapt prima data a scapat ceva urat), apoi m-a trimis la plimbare ca o stresez si pe langa ca a linistit-o si pe colega ei si s-au pus inapoi pe treaba cu ambitie, i-a raspuns profesoarei la email pe un ton ferm si politicos: ca e dreptul lor sa submita munca, ca sunt prea inaintate sa renunte si nu e corect, ca au investit prea mult timp ca sa nu termine si ca vor fi gata pana la deadline, cand ea va putea sa le judece asa cum trebuie munca. Sincer, m-a impresionat, am vazut-o asa luptatoare, dintr-o data, in mintea mea deja imi era o milaaa, eram convinsa ca o va darama. Pana la urma au terminat si trimis la 11:15 seara, la 12:00 era deadline. Proiectul nu le-a fost submis pentru ca profesoara s-a... culcat (convinsa ca a avut dreptate si nu vor termina). Iar ele au invatat ca depind si de oameni, nu numai de reguli. Proiectul poate va merge la editia de anul viitor, ori a fost doar o lectie de viata. Mi-a placut mult ca nu a mieunat si ca nu s-a victimizat, ca a infruntat autoritatea pentru ce a crezut ca e corect si ca a gasit resurse in ea sa se replieze si sa termine ce a crezut ca merita terminat.

Ceea ce nu inteleg atunci: de ce atunci cand primeste ceva de facut incepe cu "nu pot"... Asta inca mai cercetez.

---

pepit

maru spune:

ma invart de mult in jurul subiectului, nu am scris ca de, era vorba de fete si al meu e baiat.
Dar in multe il descrii pe al meu prunc.
Noi stim, l-a evaluat un psiholog dupa ce am luptat cu multe diagnostice de la asperger la cine stie ce idiotenie abia descoperita. Ce a iesit bun e ca tipul de personalitate e de worier, si ca are o dizabilitate organizationala.
Ce e de facut? incurajat mereu, pus accent numai pe pozitiv, vazut numai rozul, explicat petele din soare ca fiind firesti si in puterea lui de muncit mai mult si evitat.
Da rezultate fantastice (si imi aduce aminte de postarea Simonnei, tatal tau e un geniu, sa ii dea si sa va dea Dzeu sanatate), noi il incurajam in toate ce le face.
Ii spuneam zilele trecute cat de placut surprinsi au fost cei de acasa de cum s-a implinit de la sport, si cat de bine considera ei ca arata, lucru ce noi il zicem zi de zi. Acu a cerut sa faca mai mult inot din sesiunea urmatoare, si sa il ajutam sa termine toate cursurile de lifeguard. Tot la biblioteca vrea si el sa isi faca voluntariatul.
Partea organizatorica: profesorii stiu si e ca un game between them: Andrei trebuie sa ii tina pe ei organizati, sa nu uite stuff, sa isi puna ordine in teste, iar ei la randul lor il tin pe el in line.

Dar vad ca nu are incredere in el, si daca la voi mQQm e fratele poate overpowering, la noi sunt eu

LauraNicole spune:

Buna ziua tuturor! Nu am citit toate mesajele din urma pentru ca nu am avut timp inca dar o voi face si voi raspunde din modul de privi lucrurile a unui parinte a carui copil a fost pana acum doi ani cu increderea in sine la pamant. Ce s-a schimbat? In primul rand cred ca mediul.
Fetita mea merge pe 14 ani si e pe zi ce trece mai independenta, mai sigura pe sine. Inainte era un copil mai mult tacut care doar spunea ce are de spus din an in paste, mult mai copilaroasa decat alte fete de varsta ei. Pe zi ce trece am incercat sa o incurajez cat mai mult, i-am luat apararea cand a trebuit ca sa o fac sa se simta in siguranta si sa stie ca nu trebuie sa se lupte cu morile de vant de una singura, i-am pretuit fiecare victorie si premiat fiecare in felul ei( nu numai prin obiecte,bani,dulciuri ci si activitati care stiam ca-i plac).Cand nu intelegea ceva am incercat sa-i explic pe intelesul ei sau sa caut explicatii in alta parte, am incercat sa nu ma arat ca o zeita in ochii ei ci ca un om cu greseli si izbande dar pe care stie ca se poate baza.
Intotdeauna i-am spus ca este frumoasa si ca are multe lucruri frumoase. Este foarte buna. Este o persoana sensibila si cu foarte mult bun simt nu numai datorita educatiei pe care i-am dat-o ci de multe ori cred ca s-a nascut cu acel bun simt. Cand o prietena i-a imputat ca inainte de a se gandi cum sa ajute pe altii si sa se gandeasca la ei ar trebui sa se gandeasca mai mult la ea, sa fie mai egoista, ea a raspuns ca unii asa se nasc si ea asa simte. Daca ar incerca sa fie egoista nu ar mai fi ea insasi si ar insemna sa se minta singura.
Face greseli ca orice om dar am invatat-o sa si le asume si intotdeauna vine si discuta cu mine. Normal ca uneori m-a dezamagit cu cate ceva dar stiu si cat a lucrat pe urma ca sa remedieze asta si niciodata nu i-am dat de inteles ca o iubesc mai putin. Si nu am mintit-o.
Treptat cred ca a inteles ca ceea ce e vine din ea insasi si a invatat sa se cunoasca mai bine. Si asta a facut-o mai puternica.
Acum cativa ani plangea pentru orice cuvant rau spus impotriva ei. Acum stie cum sa se descurce si o face admirabil. Anul trecut, o fata din scoala unde invata Alexa a venit la ea in pauza si i-a spus ca e ciudata. Ca e "strange" si nu se compara cu ele. Fiica mea s-a intors catre aceasta fata si a intrebat-o "Chiar crezi ca sunt ciudata doar pentru ca nu seman si nu ma comport ca tine? Wow! Inseamna ca sunt o persoana foarte importanta daca tu te-ai obosit sa vii si sa-mi spui personal asta. Eu nu vreau sa fiu ca tine. Nu vreau sa fiu copycat ci vreau sa fiu ca mine asa cum sunt eu. Multumesc! Mi-ai facut un compliment si nici macar nu ai realizat asta! ". Scena mi-a fost povestita de o profesoara aflata in apropiere si care a ramas uimita de logica ei.
Copilul meu va ramane intotdeauna fetita mea dulce, angelica dar asta nu ma opreste sa o vad crescand si sa inteleg ca e o adolescenta si in curand un om adult si, deocamdata, sunt mandra de ea asa cum e. Cred ca e mai puternica decat mine.

----------------------------------------------
Povestile Alexei: http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=148914


O palma nu inseamna educatie!O palma inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC !

PUTETI AJUTA CU O JUCARIE,O HAINUTA,UN BANUT AICI:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=152788&whichpage=11

CRIXIA spune:

mQQm, am o carte pentru tine si "suporterii' tai! Se numeste Preadolescenta si Adolescenta -Ghid pentru pãrinti

Cine o doreste o pot trimite pe email. Astept PM sau email.
Eu am dat peste ea in urma cu cativa ani si am zis ca e bine s-o pastrez, curand ajungem si noi la aceasta etapa. Impart cu voi ceea ce am, sper sa va ajute in actiunile voastre.



www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe de vara 2010&page=9" target="_blank"> Astept un vot AICI pentru Clipele de vara alaturi de Alexia (cri.jpeg)
Cris mami de Alexia & Ana