cine are dreptate?
Raspunsuri - Pagina 4
MIRCLAU spune:
MEDIAJUST daca tu poti reactiona normal cand copilul tau este bruscat de catre un adult(si nu as vrea sa vezi adultul)atunci nu pot decat sa spun ca stai ff bine cu nervii si esti fff calma,eu recunosc sunt un pic mai impulsiva si mai ales cand este vorba de copii,daca este un adult la mijloc nu rabufnesc,sincer....dar daca este un copil...asa sunt eu croita...imi pare rau...si nu vreau sa ne certam
Mediajust spune:
Departe de mine gandul de a ne certa!!
Nu, nu sunt calma, din contra. Dar nu tip, nu ridic tonul sub niciun motiv, la/in fata/in apropierea copilului. De fapt, nu prea mai tip deloc - tocmai pentru ca de 14 ani ma controlez in acest sens.
Eu consider ca si tipatul in jurul copilului este o forma de agresiune - aproape la fel de traumatizanta ca si jignirea sau lovirea. Am furii ingrozitoare, mi-e ciuda ca uneori imi tremura vocea de nervi - dar nu ridic tonul, ci spun clar, raspicat, apasat si ferm ce am de spus. Crede-ma, poti sa spui lucruri foarte grele pe ton normal. La randul meu, daca cineva ridica glasul parasesc discutia - "eu pe tonul asta nu aud nimic".
Sunt multumita ca am un copil care, la randul lui, n-a tipat aiurea, si a invatat ca nu vocea stridenta si ridicata face dreptatea, ci continutul comunicarii. Acum, adolescent fiind, la fel isi rezolva problemele - pe ton hotarat, dar la "nivel" normal.
Conceptul asta de "mama leoaica" functioneaza foarte bine, crede-ma, si fara tipat.
Asa am inteles eu sa fac, nu inseamna ca-i si bine (deocamdata n-am niciun semn ca n-ar fi) - si nu-ti imagina ca in atatia ani nu am avut tot felul de secvente de tipul asta (ba, spre rusinea mea, am si impins un adult de langa copil - fara sa urlu, chiar daca imi venea, iar micutul a continuat sa zambeasca fara sa se prinda ca ma-sa se bate cu unu').
MihaelaV spune:
Voi cum ati reactiona daca sunteti intr-un parculet si vedeti cam de la 10 m distanta niste copii de 5-6 ani nesupravegheati care dau cu pietre in masina voastra(care e noua) si in alte masini parcate si se amuza teribil? Am fost impreuna cu sotul meu ca sa vorbim cu fetita care a dat cu pietre si ne-a facut ditamai zgarietura pe masina si sa ne spuna cine sunt parintii. Am intrebat-o de la distanta de cel putin 1 m cine sunt parintii ei si a inceput sa planga spunand ca am batut-o, desi noi nici nu ne-am apropiat de ea. Mama ei a sarit ca arsa si in timp ce tipa la noi, noi nefiind pe faza fetita s-a indepartat putin si s-a urcat pe un gard si a aruncat iar cu o piatra fix in luneta, luneta care a pleznit
Mama ei tipa la noi ca i-am batut copilul si ca noi am provocat-o sa ia inca o piatra sa ne sparga luneta.Culmea e ca mama in loc sa-si calmeze copilul si sa-i spuna ca nu e bine ce a facut sau macar sa plece cu copilul acasa sau sa-si ceara scuze pt incident si sa facem schimb de date personale si sa ne contacteze dupa ce se calmeaza sa vada cum rezolvam cu dauna a inceput sa ma imbranceasca si sa ma loveasca si urla isteric ca i-am batut fetita. Bineinteles ca nici eu nu am mai rezistat
si i-am raspuns si eu la atacuri de au chemat ceilalti politia.
Desi a trecut aproape o luna de la incident si tatal copilului si-a cerut de multe ori scuze si ne-a inapoiat o parte din banii pt reparatia masinii, eu inca sunt socata de reactia mamei.
elaga spune:
Mihaela, oricine ar fi socat la o asemenea reactie. Acum stii de ce s-a purtat fetita asa. Ai vazut cine si cum o educa.
a_alinta spune:
mirclau , consider ca nu ai procedat bine. in primul rand tu trebuia sa ai grija de copilul tau si sa prevezi ce se va intampla ( asta presupune sa stai cu ochii pe el in permanenta, nu sa fii doar in apropiere, cu atat mai mult cu cat era un copil prin preajma lui care busilea pe jos.
faptul ca s-a intamplat nu este o tragedie, bineinteles , ca ne scapa si noua momente, dar iesirea ta fata de bunic mie mi se pare exagerata. iti inteleg "furia" dar nu si "iesirea".
este adevarat ca sta in noi instictul sa ne aparam copiii ca niste leoice, dar nu cred ca trebuie sa o si facem ad literam, adica nu urlam , sfasiem , atacam verbal sau fizic persoana care ii perecliteaza copilului nostru siguranta. pentru oameni exista comunicare verbala si puterea exemplului.
cu ocazia subiectului tau, mi-am amintit cate mamici exemplifica rabdarea si intelegerea fata de propriul copil si in acelasi timp, in alte subiecte, exemplifica "puterea" lor in fata altor copii sau adulti , genul : sa vezi ce i-am facut lui aia, ala s.a.m.d.
ali spune:
Da, teoria e buna.Nu ar fi trebuit poate....sau ar fi fost bine sa....
Dar cand vezi ca e agresat copilul tau cred ca uiti toata teoria si nici macar nu-ti mai pasa daca esti o lady sau nu si vrei doar sa-l aperi pe pui.
Inca nu am fost in situatia ta, Miraclau, dar si eu sunt o mama leoaica si probabil ca a fi reactionat la fel.
ali
Mama fericita de Andrei
a_alinta spune:
din pacate nu e vorba de teorie, este un cerc vicios.
la intrebarea pusa de mirclau "cine are dreptate"?, eu consider ca nici unul dintre ei nu are dreptate: nici ea, nici bunicu. de fapt ea a facut acelasi lucru ca si bunicu, cu singura deosebire ca fiind mai mica ca varsta decat bunicu nu a putut sa-l ridice de o aripa ( asa cum a facut acesta cu copilul ei ) asa ca l-a "altoit" asa cum a putut ea , adica atacandu-l verbal.
mirclau , tu nu esti "sisi" iar acel bunic nu este rau, dar amandoi ati dat un exemplu prost copiilor. parerea mea, ca de obicei