Nu mai stiu ce sa fac...

ladyJ spune:

Nu oscilam deloc, ma intorsesem (cu permisiunea ta) la copilaria mica si apoi am prezentat situatia actuala pe care mi-e clar ca o cunosti, insa am sperat sa ai alta imagine asuopra prezentului daca vezi si constientizezi trecutul. Ai inteles tu foarte bine, dar vrei sa ma enervezi.

Revin sa-ti scriu ce vreau sa spun defapt.

marius spune:

Bine.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Sabina spune:

nu sunt deloc subtila.
Am vrut sa spun doar ca tu ai niste prejudecati inradacinate, anume ca exista copilasi manipulatori (fie si din cauza ca parintii, bona bunica i-au "invatat prost"), manipulare care se transforma de la bebelusenie in siretlic si tertip cand trebuie sa mearga la gradinita.

ori nu e deloc asa.
bebelusii care plang incontinuu au niste nevoi afective care trebuie indeplinite, copiii care nu vor la grainita au si ei nevoie de o adaptare mai atenta .

Pur si simplu sunt cazuri si cazuri, eu am doi copii tinuti in brate cat vor ei...pe prima am crezut ca o sa o invat prost si 3 saptamani din viata ei le-am pierdut aiurea, incercand sa nu ma las "manipulata"...rezultat, un copil mult, mult mai sensibil si dornic de confirmari din exterior, la al doilea m-am lasat manipulata in secunda nr 1 si, supriza....s-a desprins de mine extraorinar e repede, pt ca s-a simtit sigur pe dragostea si protectia mea inca de la inceput. Iar siguranta lui de sine e remarcabila.


Nu pot sa las mentalitatea asta cu bebelusii manipulanti care se transforma in prescolari santajisti nesanctionata, pur si simplu nu pot, si nu ma refer aici la tine, Marius, ci la aceasta conceptie, independenta de persoana care o expune.

si cu asta eu am cam terminat, intr-adevar :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

adica n-am terminat:P

problema cu genul asta de conceptii e cand se dau sfaturi nepotrivite.
asa, acu cred ca e mai clar ce am vrut.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Chuny spune:

SUBSCRIU

ladyJ spune:

Ok, eu vreau sa te fac sa intelegi ca in spatele fiecarei reactii a copilului exista o cauza care daca este ignorata nu va disparea, nu se va evapora.
Cu alte cuvinte vreau sa te conving( sunt modesta, stiu) sa iti schimbi procentajul ala, sa accepti nuantele.

Faptul ca acest copil nu s-a jucat niciodata(imi este extrem de greu sa imi imaginez!!!) sau ca nu a socializat niciodata, nu ne mai permite sa spunem ca azi, acest copil plange pe infundate pentru ca asa fac toti copiii la gradi.
Vina o atribui evident parintilor. Nu stiu ce relatie au ei cu copilul, cum decurge viata lor, si ce doamne iarta-ma facea copilul asta toata ziua daca nu tu joaca, nu tu socializat cu alti copii..ma rog, cu toate aceste necunoscute vina e a lor pentru ca NU au acceptat varianta ajutorului specializat si continua sa o evite!
Copilul introvertit nu este un copil care nu se joaca. este un copil care se joaca singur. dar se joaca! joaca este vitala pentru dezvoltarea oricarui copil.

Deci strict la cazul acesta, ca sa nu ne pierdem in detalii,cu ce argumente vii tu pentru a sustine in continuare ´´normalitatea´´ acestor reactii ale copilului?

Legat de reactiile de respingere, uite, cazul Vikingai, cauza respingerii era limba germana! Defapt nu limba ci faptul ca copilul se simtea strain si abandonat, cu toata deschiderea lui naturala NU se putea integra ca nu stia cuvintele sa socializeze, mititelul.
Cum ar fi fost ca Vikinga sa zica ca-s doar figuri si sa-l forteze(sa-i forteze) sa stea la gradi?Ar fi fost naspa.

Daca parintii ar fi putin mai atenti la nevoile copilului, ma crezi ca numarul celor care fac crize la gradi s-ar reduce considerabil? daca eu am un copil sensibil si bland si mamos, ii fac introducerea in lume treptat, pas cu pas, nu-l duc la 3-4 ani la gradi si-l las acolo in suspine ca doar ´´asa fac toti copiii´´.Asa fac multi, dar de ce sa-l supun si pe-al meu la tristetea si nesiguranta asta? Intelegi ideea?


Marius, imi spui si mie care au fost reactiile fetelor tale cand le-ai dus la gradi? Si..stii de ce au reactionat asa?

marius spune:

Iar o experienta sau doua sau noua dar in cazul tau experienta ta ramane a ta - este de citit , poate de aplicat, poate nu, insa nu poate deveni sambure de adevar.
Desigur pentru tine in mod privat, daca tu doresti o poti ridica la rang de lege, dar de aici la a generaliza este cale lunga. Pentru mine sau pentru oricine ceea ce scrii tu, sau ceea ce scriu eu, pot sa fie cel mult orientative pentru oricine altcineva. Nici eu nici tu nu detinem adevarul, solutia general aplicabila. Tu ai experienta ta, crezul tau, stilul tau, Ok asta e. De aceea exista familii. Eu am stilul meu, crezul meu, experienta mea, Ok de aceea exista familia mea. Tu ai o opinie, eu am o opinie. Ok de aceea existam. Nu esti de acord cu opinia mea, nu sunt de acord (poate) cu opinia ta, Ok de aceea suntem entinati diferite.
Nimic nou sub soare. Cat despre critici mi se pare natural sa putem sa criticma fiecare cu argumentele pe care le consideram valabile. Nu inseamna ca nu citesc criticile, cu nu inseamna neaparat ca subscriu lor. Depinde. Dar nici aceasta nu este o noutate. Insa fiind o discutie in doi raman la opinia si propunerea ca era mai bine sa o fi purtat PM - de aceea exista aceasta facilitate. In fine. Tinem legatura!



Eu pur si simplu / Pagina legislativa

fdoina spune:

fetita mea cea mare a fost intre 6 si 7 ani la grupa mica (pentru ca surioare ei era cu trei ani mai mica)

am avut aceleasi pprobleme (ma rog, poate nu chiar aceleasi, dar timp de trei ani am dus-o din cand in cand, nu vorbea cu copiii, statea ca pe ghimpi, in coltisorul ei, plangea daca dimineata scaunelul ei era ocupat de alt copil etc era ciudata clasei cum ar veni) cand am dus-o pe cea mica, a fost fericita, dar ar fi vrut sa fie impreuna...cum pe cea mica nu o puteam lasa la pregatitoare, am facut invers, desi educatoarele au combatut ideea

rezultatele au fost spectaculoase, cea mare s-a simtit excelent la gradi in anul acela, si in anul urmator la scoala a fost totul ok, si-a facut prieteni etc

emaaimee spune:

subcriu la ceea ce ai scris, Sabina. am economisit timpul, ai scris exact ce vroiam sa spun.
exceptia: eu am doar o fetita. si eu am crezut ca asa e bine, sa nu ma las manipulata cand era ea micutza. si rau am facut, e f sensibila, dar acum sunt cu ea all the way, pana in panzele albe. nu imi dau voie mie si nici celorlalti sa mai facem aceeasi greseala. fata mea este doar un copil care vrea dragoste, nu este un monstru clingy.
ex: am avut rabdare cu ea si nu am certat-o de multa vreme. am rugat-o sa vina la mine un pic. a coborat imediat si a venit nu a trebuit sa o rog de 2 ori. deci poti obtine ceva si purtandu-te frumos, fara sa impui.
ii spunem ca o iubim tot timpul. chiar si cand suntem suparati, chiar si cand plec la munca, chiar si cand a facut o traznaie. fata a inflorit de cand ne purtam asa cu ea. nu o fortez sa faca nimic& eventual o pacalesc sa facem impreuna chestii care nu ii plac doar daca vrea. ea este egalul meu, ma respecta pt ca si eu o respect.
jucam jocuri cu hand/finger puppets despre ceea ce simtim, scoala, o dicutie in contradictoriu, etc. si in joaca imi spune orice, dar cand vrea ea.
sa nu ma intelegeti gresit, avem limite si este un copil deosebit.
cred ca am trecut cu bine si peste un obicei destul de natural- atingerea zoneleor intime.
ceea ce vreau sa subliniez este ca nu le dam copiilor nostrii o sansa atunci cand suntem mici si puri. e mare pacat. tocmai pt ca stiu cat de frustrata&complexata am fost eu si cat de mult ma chinui inca sa imi revin acum, nu imi dau voie sa am un copil asemeni mie.

marius spune:

Sunt de acord cu tot ce ai scris - nu am gasit nimic contrar. In cazul de fata pentru acest copil probabil educatoarea ar fi si ea in masura sa-l analizeze si sa-si spuna opinia. Eu as intreba chiar si asculta cu atentie ce spune.

Cat despre fetele mele pot sa spun ca a fost Ok din prima zi. Si cu Ioana si cu Daria. Nu au plans in sine. La Daria de exemplu pot sa spun ca a avut o reactie de respingere temporara dupa vreo 4-5 zile deci care prima saptamana pentru ca era satula ca sa ma exprim asa de colegii ei care plangeau dupa mamica. Adica era saturata nu satula. Asa incat a aparut o reactie de respingere temporara ce-i drept pentru ca si-au facut rapid prietene si jocurile le-au absorbit mai mult decat plansetul acelor copii.
Vreau insa sa precizez ceva care mie mi se pare destul de important. Atat Ioana cat si Daria au plecat din frageda copilarie mult prin alte zone decat cele de acasa. Adica au fost plimbate in cele mai diverse medii de la bunici la simple cunostinte in tabara mai apoi (la 5 ani doar pe cont propriu adica fara noi parintii) apoi in alte tabere la munte cu echipele de dans sportiv - cantonamente - desigur tot fara noi parintii - asa incat s-au format asa sa existe sa se descurce si sa respire si fara noi doi parintii sau fara patul lor. Cred ca a contat mult - amandoua sunt Ok.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa