Mami, eu nu am nici un fel de bucurie in viata!
Raspunsuri - Pagina 13
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aneud ladyJ - Nu am la indemana studii care sa confirme afirmatiile mele, ce am spus mai sus e o observatie clinica din experienta mea si a altor fosti colegi |
Ok, am inteles.
viviana spune:
Pe parcurs ce cresc, copiii capata anumite abilitati si experiente personale pe care nu stiu cum sa si le exprime.
Traiesc noi emotii si nu au capacitatea de a le manageria.
Ei doresc sa le comunice si sa le arate, dar, nu stiu cum sa o faca si atunci gasesc diverse alte metode de exprimare: plans, interpretari teatrale, expunerea diverselor temeri, etc.
Ei vor sa atraga atentia parintelui asupra lor insisi ca sa-i impresioneze. (Nu pot spune, ceva gen: "Mami uite ce frumos merg pe bicicleta.)
Pe de alta parte sunt acele abilitati pe care ei le observa la alti copii si si le-ar dori si ei dar habar nu au cum sa le capete. Metodele pe care le au la indemana de a-si exprima frustrarile sunt tot cele descrise mai sus.
Primii cu care incearca sa comunice si pe care incearca sa le foloseasca sunt parintii.
Copiii mai sensibili si cei care vor sa fie in centrul atentiei le folosesc din plin, cei mai apatici sau mai echilibrati aproape deloc.
Dupa cum am mai scris, copila mea a ales ca metoda de exprimare plansul. Niciodata nu a a plans ca sa obtina ceva sau ca sa fie in centrul atentiei.
Acum mai mare fiind persista, totusi, plansul. De ce?
Este un copil vesel, fara probleme de comportament, iubitor, cu multi prieteni, cu prea putin umor, nu lasa nimic netaxat ca e putin afurisita.
Totusi, in societatea ei, sunt copii carora nu le poate tine piept, copii care intr-un conflict in care ea are dreptate o "incaleca" psihic sau emotional. Si atunci plange de "oftica".
Pe parcurs ce continua acest "plans de oftica" se exacerbeaza sentimentele negative de neputinta: eu nu sunt in stare de nimic, pe mine toata lumea ma uraste, nimeni nu ma iubeste.
Si plange de nu se mai termina.
Cand e acasa stiu ce metoda sa aplic pentru a nu lasa ca sentimentele negative sa-i preia gandurile.
Dar la scoala, nu am cum sa intervin.
Cand are un conflict de genul asta, cand vine acasa ce imi transmite mie?
Sentimentul de oftica?
In nici un caz.
Ci ultimul sentimente incrustat in gandurile ei: nu e buna de nimic, toata lumea are ce are cu ea, etc.
Niciodata nu mi-a spus plang ca x m-a facut tampita si eu nu am fost in stare sa-l contrazic..
Poate, poate, la asa ceva s-a referit si Aneud.
S-ar putea sa gresesc.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
viviana spune:
Revin la ce am scris mai sus: mie intotdeauna mi s-a parut o modalitate extrema de exprimare fara sa aiba o cauza extrema.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
giulia71 spune:
Cred ca cele mai multe probleme apar atunci cand ai un copil, cand esti la prima experienta si nu stii cum sa abordezi problema.
Desi copii sunt diferiti, altfel se poate pune problema cand il cresti pe al doilea sau pe al treilea.Capeti ca parinte mai multa experienta, mai multa incredere si poti aborda altfel aceste situatii.
In cazul in care lucrurile sunt imposibil de gestionat,experinta unui profesionist este mai mult decat bine-venita.
lidsta spune:
No offence dar as ruga administratorii sa inchida subiectul. Mi se pare ca imi expun prea mult copilul si dealtfel pe mine insami ... nu ca ne-ar cunoaste cineva dar oricum. Multumiri tuturor pentru replay, am avut ce sa invat chiar daca nu am fost de acord cu cateva dintre voi.
Am si eu un sfat insa: daca nu suspectati un user de rea-vointa credeti-l atunci cand face niste afirmatii.
ladyJ spune:
Vivi, principiul congnitiv comportamental se refera la faptul ca o cognitie(gand) declanseaza sentimentul.
Avem evenimentul - apare cognitia-se declaseaza emotia.
Nu evenimentul declanseaza emotia ci modul in care acest eveniment e interpretat, adica cum il ´´gandim´´ pentru noi insine.
Cand in urma unor evenimente emotiile sunt puternic negative,avem asadar de-a face cu o cognitie irationala pe care fetita a dezvoltat-o(din n motive).
Plansul persista pentru ca congnitia irationala nu a disparut.E un gand automat care se declanseaza de fiecare data.
Exemplu:Eveniment: m-a certat educatoare. Gandul automat: nu sunt buna de nimic. Emotia: deznadejde, tristete
Nu sentimentele negative ii preiau gandurile ci gandurile ii provoaca sentimentele negative.
nemora spune:
Lidsta...imi pare rau, inclusiv ca s-a ajuns la rahatel, la fel ca in majoritatea topicurilor. Oricum, sa fiti sanatoase si sa va reveniti!
Denizel, tu trebuia sa combati cu argumente de argumente, nu "mi se pare aiurea ce spui"; pai fetita e in plin complex oedipian, poate fi si teatru in ceea ce face, de ce nu, noi nu avem de unde sti. Sunt mici, nu stiu sa exprime...
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.
Aneud spune:
Lidsta - Numai bine iti doresc in continuare! Pumnii stransi sa se linisteasca lucrurile si sa nu imi mai dea motive de ingrijorare fetita ta frumoasa.
26+ cu un bebe FIV roz
giulia71 spune:
nemora...ei, unii le stiu pe toate...
uneori gandesc prea mult....
rrox3 spune:
Viviana multumesc pentru multiplele exemple de abordare creativa a copilului "plangacios" 
Imi place foarte mult mamiceala ta. 
Denizel eu sunt de acord cu tine, e periculos sa apari ca profesionist si sa etichetezi copilul ca fiind "drama queen". Si eu cred ca-i mai mult decat o incercare de atragere a atentiei.
Da' nu-i prea prea perimata metoda asta, sa ataci persoana si sa incerci sa o discreditezi, in loc sa argumentezi direct la subiect?
P.S. mi-ai promis un PM
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)