Kariris,precum stii am destule pe cap...dar povestea asta mi-a dat mult de gandit,nu am postat-o de plictiseala asa cum vrei sa crezi.Stiam ce am de facut...dar sunt om normal si aveam dubii,mi-era teama ca voi rani o persoana...si nu sunt genul de om pe care il lasa rece durerea de orice fel a altora,ba dimpotriva;dar a trebuit sa imi asum riscul...si sa nu las nespus ce trebuia spus;repet...e vorba de un copil...si proprietatile tatalui...cred si eu ca se cuvin copilei;Si intr-adevar subiectul e mult prea perimat pentru telenovele ieftine,care by the way mie chiar imi displac.Nu imi plac filmele la care plang...am nevoie de comedie ca de aer caci de motive de suparare sunt avuram cu totii parte destul.Deci stai linistita,nu din dorinta de a ma certa cu lumea am deschis subiectul asta...dar cate putin,mi-am dar voie sa ma si apar...DACA NU TE SUPERI?Sau nu e frumos,nu se cade sa ne aparam deloc?
Eu nu ma supar Delia si, se cade sa te aperi, nu zice nimeni ca nu, insa nu prea e frumos sa jignesti. Tu cunosti atatea alte moduri de a te apara si stiu ca poti face un dialog la alt nivel. De aceea ma mir ca reactitonezi asa, parca nu ai fi tu. Ma rog, o fi si oboseala supra stresul cu toata povestea asta care clar, te apasa. Numai bine!
