ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

iulianm spune:

Nelia, multumesc de articol (nici o problema ca-i in franceza) si de informatii, am mai adaugat la lista mea de carti de citit. Lista care se face din ce in ce mai lunga...nu mai ajung la ea din cauza articolelor de specialitate.

Tu ai dreptate cind scrii ca unii se nasc modernisti (or post-), altii traditionalisti, iar o parte sunt un melanj de cele doua. Ar mai fi si categoria agnosticilor "sociali". Familia si societatea au rolul lor in dezvoltarea individului, dar eu consider ca ce e built-in e forte greu de distrus. Ce e indus (familie, societate) poate fi schimbat cu mai multa usurinta.

Pentru mine, ca individ nascut in Europa (de Est) si ajuns aici, pe continentul nord american, marea diferenta intre cele doua continente tine de modul in care sunt vazuti (si tratati) cei ca mine, deci cei care isi schimba locul si aleg o alta tara. Respectiv xenofobism, nationalism si rasism (daca largim la cei veniti din Africa si Asia).

Rufus spune:

Dragele mele, sincer sunt coplesit de atentia voastra pe un subiect pe care nu credeam sa-l abordez vreodata. Cu siguranta, daca facem pasul asta am nevoie de toate parerile, indiferent daca imi convin sau nu.
In primul rand ma gandesc la copii. Dar si la Tora si la mine. Cred ca diferenta se va face in gandirea mea atunci cand voi percepe cat de cat ce inseamna acest "greu" pentru adaptarea mea acolo, fata de "greul" de aici. Da, la anul voi face 50, iar Tora 43...nici nu-mi vine in cap vreun motiv pentru care eu si Tora ne-am impotmoli in faptul ca ea ar fi vioara I, in cazul in care varsta mea ar fi un impediment. Probabil ca, la timpul potrivit, cineva ne va arata exact care are sanse mai mari.
Nu doresc sa plec sa traiesc din ajutorul social, dar nici aici nu-mi vad perspective luminoase. Am pregatire, sunt dispus sa fac aproape orice in afara de pregatirea pe care o am...dar de trei ani am job-uri temporare, pe meseria mea, e drept, bine platite...dar nimic sigur, cu pauze. Pai, daca tot sunt vioara I...ce fel de vioara e aia?
Ma gandesc si la Tora. Este atat de delicata cu mine, nu ma conditioneaza...dar stiu ca isi doreste sa plece, lucreaza intr-un loc in care se aduna toata nedreptatea din tara asta...pentru mine ea si fetele sunt totul, sincer, nu ma deranjeaza sa fac absolut orice fel de munca acolo, daca as sti ca le pot oferi decenta si liniste sufleteasca. Pentru ca, pana la urma, vioara I sau a II-a, eu sunt cel care trebuie sa le asigur stabilitatea pe lumea asta, iar ele se bazeaza pe mine.
nelia,la acest moment nu stiu care dintre mine si Tora ar avea sanse mai mari, nu vad, acum, nici un impediment in dreptul ei, in afara de limba, dar vom afla. Cu siguranta, genul de mesaj pe care mi l-ai dedicat, nu face decat sa ma ajute, ca sa nu mai vorbesc de sentimentul pe care il am cand cineva se ofera sa fie folositor.
Poate ma repet...dar chiar multumesc mult celor care imi dau o directie de inceput...si nu-s putini. E clar, numai discutand si iar discutand pot sa iau o decizie pentru mine, ca apoi sa pot prezenta familiei un punct de vedere. Pentru ca la mine asa e: daca vreau si vor si ei, nu prea ma mai uit inapoi...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

ankalaura spune:

Rufus - nu sunt in papucii tai, dar inainte de a refuza ideea, m-as interesa. Varsta mai "frageda" aduce puncte, dar varsta mai avansata nu anuleaza procesul. Pentru ca se considera un total, pe care poate l-ai avea, sau poate nu, dar poti incerca evaluarea online (vorbim aici de Canada, Qc). E lume care rezulta eligibila doar daca aplicant principal se considera cel mai tanar, altii sunt eligibili daca aplicant principal este cel cu studii mai multe sau meserie prioritara.
Nu e obligatoriu sa muncesti ca si angajat undeva. Poti la fel de bine sa iti deschizi o afacere.
Dar bottom line - un lucru pe care mi l-au spus si mie altii si nu l-am crezut initial - stii ce vor ei? Ei ne vor copiii! Nu pe noi. Noi suntem "colaterali". Copiii nostri insa sunt tinta lor.
Intrebai de ce Canada si nu Europa.
In cazul nostru, am considerat ca la varsta noastra (36 si respectiv 39 impliniti) Canada ne oferea o reala sansa de a o lua de la capat. Europa nu. Drept urmare iata-ne, intorsi la scoala, si nu, nu suntem cei mai in varsta din clasa. Eu am un coleg de 50 de ani care a facut istorie si care acum vrea sa se indrepte spre invatamant. Mai am o colega tot aproape de 50 de ani care a facut marketing. La fel, vrea sa se indrepte spre educatie.
Bineinteles ca e greu, e al naibii de greu - eu am acum de facut un mini stagiu de observare, timp de o ora, si caut ca o bezmetica printre colegii, habar n-am unde sa ma indrept, timp in care, colegii mei quebecosi si-au si planificat ora, pentru simplul motiv ca ei cunosc "harta", au fost aici in colegii, au cunostinte, diverse relatii, prin parinti, vecini, bunica, pisica, ei le au, eu nu. Ei au mers la tinta, eu orbecai inca.
A propos de ajutorul statului (si o sa imi iau rosii in cap), si aici a fost un motiv. Pe plicul unui anume minister de aici este tiparit "Quebec, le paradis des familles". Pe mine ma asigura faptul ca alocatiile fetelor le acopera cheltuielile de scoala, materiale, mancare. Chiar acopera (nu mai dezbat faptul ca o data cu cresterea veniturilor in familie scad sau dispar alocatiile si toate celelalte ajutoare).
Noi am venit deci dupa programele existente pentru copii - si sunt multe.

Alina - nu esti rezident canadian inainte de a pune piciorul in tara, ci esti selectat ca rezident. Statutul de rezident il capeti cand intri in tara, impreuna cu hartia corespunzatoare

Mama nu a vrut ca noi sa plecam. Si nu numai mama, ci si soacra-mea, si altii, dar de mama m-a durut cel mai tare. Nu m-a sustinut, nu ma asculta, eu eram bucuroasa pentru un nou pas, ea imi spunea ca si-a schimbat repartitoarele. Daca n-a plans, daca n-a jelit si daca nu s-a lamentat,... ca la un moment dat incepusem sa ma infurii, deja ii spunea fetei mele ca "o lasa singura si ea ce se face?" Adica ok, dezacord-dezacord, dar nu plasa sentimentul de vina pe umerii copilului meu de 6 ani!
Nu trece bine o luna de la aterizarea noastra aici, incep discutiile cu marirea TVA in RO si cu pensiile... poate aici a fost picatura chinezeasca. Si intr-o zi o aud pe mama spunandu-mi "Ma bucur atat de mult ca ati plecat, ca sunteti acolo si ca traiti intr-o lume curata si decenta. Am suferit, dar m-am consolat. Important e sa va fie voua bine, ca aici nu mai este nici o sansa" Trecand peste amanuntul cu lumea curata si decenta (care este asa, dar nu chiar asa ), nu credeam vreodata sa o aud pe mama spunand ca acolo nu mai este nici o sansa.
Ei bine, de sistemul asta care iti da in cap am vrut sa ne indepartam. Sistem unde omul nu e o valoare, nu reprezinta nimic, si este umilit de la tinerete pana la batranete.
Un stat care nu pune valoare pe oamenii lui are o problema.

Cu discutiile sociologice nu ma bag

ari spune:

Rufus, daca vreti sa va evaluati online sansele de a fi acceptati in Québec, iata unde o puteti face :

http://www.immigration-quebec.gouv.qc.ca/fr/immigrer-installer/travailleurs-permanents/epi.html

Incercati de mai multe ori, schimband aplicantul principal, daca nu aveti rezultat bun din prima. Nu e rau de facut evaluarea asta, macar sa ai o idee despre criteriile de baza...

Bafta, indiferent ce-ati hotarî...

bird70 spune:

Rufus,
trebuie sa te gandesti foarte bine si sa fi foarte realist cand luati hotararea de a emigra. Vreau sa iti spun despre parintii mei si despre cum au emigrat ei. Eu vin dintr-o familie de nemti si multi din familia mea au plecat legal in Germania inca dinainte de Revolutie. Imediat dupa Revolutie o matusa a mamei mele a depus actele si a stat pe capul parintilor mei sa faca la fel, asa ca sa fie acolo viza, nu stii niciodata. Sora mamei mele si-a pus si ea actele. Matusa mamei mele si sora au primit viza si au decis sa plece in Germania. Tatal meu a fost cel care a insistat ca el nu pleaca din Romania, ca nu vrea sa mearga sluga la straini, ca el in Romania a facut o scoala, etc. Partea trista este ca a refuzat sa faca actele, maica-mea le facea de gura matusii. Imi amintesca ca matusa le-a completat si trebuiau doar semnate, dar taica-meu NU si nu, chiar si la ideea de-a avea viza doar ca plan B. Eu la vremea aia abia incepusem liceul, nu vroiam sa ma despart de prieteni si in plus il veneram pe taica-miu si credeam are dreptate. Totul a fost ok o vreme, ai mei aveau slujbe bune, castigau binisor, pana am terminat liceul exista inca speranta. Dupa liceu am plecat eu in Germania la matusa mea (sora mamei) care mi-a cautat informatii si avea totul pregatit pentru mine sa raman acolo, sa fac un an de germana intensiv sa pot incepe facultatea acolo. Stii ce idioata am fost? Nu am vrut sa pierd un an , ar fi durat o vreme sa imi aduc prietenul (actual sot) si in naivitatea mea inca speram ca Romania va fi bine. Si m-am intors . Adevarul este ca lunile alea traite acolo au schimbat ceva in mine si de atunci am tanjit dupa civilizatia aia. Apoi am inceput facultatea in Romania, dezamagire totala, eu eram plina de entuziasm, am luat picioare in fund cat incape dar nu mi-a stricat optimismul. Apoi am facut primul copil si atunci am inceput sa ma gandesc serios ca as fi putut creste copilul asta in alta parte. Si asa incet-incet am decis sa plecam, eram in proces de emigrare cand am terminat facultatea. Ne-au tinut in loc o gramada de evenimennte dar in final am plecat. In momentul in care am plecat, fratele meu astepta sa indeplineasca conditiile de experienta ca sa depuna si el actele. In punctul ala tatal meu a ajuns la concluzia ca a gresit cand s-a incapatanat sa nu faca actele. Asta pentru ca acum avea deja o varsta si cu toata pregatirea lui, cu tot jobul bun, a inceput sa resimta nesiguranta din Romania si era obosit sa inoate impotriva curentului. Matusa mea, care nu are nici pe departe pregatirea parintilor mei, isi facea vacantele prin lume, avea o viata sigura, se astepta la o pensie decenta in viitor si arata parca tot mai tanara fata de ai mei care erau tot mai imbatraniti si obositi. Asa a hotarat taica-meu sa nu mai faca inca o data aceasi greseala si a pus actele pentru Australia. Parintii mei sunt de 2 ani aici, nu au fost 2 ani usori dar nici nu regreta mutarea. Au plecat in ultima secunda, au reusit sa vanda apartamentul la un pret decent, firma la care lucra tatal meu si care mergea foarte bine, a dat faliment in criza asta. Maica-mea fusese deja pensionata cu forta pentru ca s-a redus personalul. Aici, amandoi lucreaza part-time si se descurca. Au un apartament frumos, inchiriat, intr-un complex cu piscina si floricele . Fac multa miscare si mananca sanatos. Taica-meu a slabit 10 kg in primul an si nu mai are probleme cu tensiunea. Nu au joburi pe meserie, lucreaza doar part-time dar calitatea vietii e de departe mai buna, plus ca stress factor e undeva spre zero. In fiecare zi se felicita ca sunt aici si ca se pot gandi linistiti la pensie si batranete.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

lai spune:

Gmmmm, eu inteleg oarecum care-i punctul tau de referinta, pentru ca mai am si eu astfel de discutii cu al meu, el fiind venit un pic mai tarziu decat mine (ca varsta) si gandind mai tot asa cu negrul si cu albul, eu venita mai devreme si mai cu gri-ul. Cu diferenta ca tu esti mai de dreapta asa, iar el e mai de stanga. Bine, traim si in tari diferite, ca tu esti intr-o tara vest-europeana, welfare state prin excelenta, in care omu' de rand considera ca-i dreptu' lui sa-i asigure statul educatie si sanatate si in care religia nu prea mai e la moda, pe cand noi traim intr-o tara in care juma' de populatie e de-a dreptul revoltata ca s-a gandit macar statu' sa ofere o alternativa publica pentru sanatate, si in care multi sunt cu D-zeu in brate.

Pentru mine ca si pentru Iulianm xenofobia, nationalismul, rasismul, discriminarea pe de o parte si integrarea in societatea-gazda pe de alta parte sunt importante, si ca atare constituie motive solide pentru care tara actuala e o alegere buna.

Cu prietenii - eu am prieteni buni si romani, si americani, si de alte natii. In aceeasi masura sunt multi americani cu care nu rezonez deloc, la fel cum sunt si romani si alte natii
Iaca un blog care face misto de ce le place 'albilor' urbani de clasa medie de prin tara asta cu care ma intovarasesc eu
http://stuffwhitepeoplelike.com

Rufus, multa bafta si intelepciune sa faceti alegerea potrivita pentru voi. Cred ca se poate sa plecati cu totii acum si sa aveti succes - asa cum definiti voi succesul - sa fiti impliniti si fericiti. Dar cred ca ar fi greu si f probabil s-ar schimba dinamica familiei, iar felul in care fiecare dintre voi, si mai ales tu, ati reactiona la schimbarile astea poate fi foarte diferit de ceea ce va imaginati acum, oricat de sinceri cu voi insiva si realisti incercati sa fiti. Asa cum au sugerat si altii inaintea mea, daca voi nu plecati asta nu inseamna ca fetele nu o pot face. Eu am fost cumva in situatia fetelor tale, parintii mei au avut oportunitatea sa plece la un moment dat cand aveau in jur de 40 de ani si au luat-o in considerare f serios, pana la urma au decis sa nu. Am plecat eu pana la urma, cu o bursa un an de liceu si apoi cu o alta bursa la facultate. Sincer, strict dpdv eu = copilul, nu cred ca as fi ajuns intr-un punct f diferit (locational, profesional, social, spiritual) daca ar fi plecat ai mei atunci fata de unde am ajuns plecand singura mai apoi. Iar pentru ai mei, e greu de zis daca ar fi fost mai bine sau mai rau.

Bird, ma bucur ca ai tai s-au adaptat si sunt multumiti. Totusi cred ca e un pic diferita situatia lor - avandu-va pe voi acolo, adulti pe picioarele voastre, oarecum infipte in pamanturile-gazda banuiesc pe cand au ajuns si ei acolo - fata de situatia lui Rufus, ale carui fete vor depinde de el si Tora pentru inca niste ani buni de aici inainte (cele mici cel putin).
Cu dusul copiilor in Romania - inteleg partea cu teama de hartuire sexuala a fetei tale adolescente. Altfel insa nu prea inteleg de ce cineva, care are facilitatea de a-si duce copiii in vacanta intr-un loc - oricare - de pe pamantul asta, in afara celui in care traieste in mod uzual, nu ar face-o. Ca si Nelia consider ca e unul din lucrurile extraordinare pe care le poti oferi copiilor in viata.

Lai

Victoria_mami spune:

Rufus, eu te-am tot citit pe-aici si imi dai impresia unui mare familist, a unui tatic caruia ii pasa cu adevarat de fetele lui si cum spuneai tu, nu vrei ca ele sa se tarasca in mocirla in care te 'tarasti' tu. Sigur, este tarziu ptr. tine sa emigrezi, in sensul ca nu iti vei putea cladi o cariera aici, dar asta nu inseamna ca nu vei gasi de lucru, ci doar ca nu vei avea timpul necesar sa-ti cladesti o cariera. DAR asta e = 0 cand in partea cealalta a balantei e viitorul fetelor, nu-i asa? Eu una asa simt, eu am asteptat si am suferit multi ani in Romania, dar am ales sa nu fac copii ca eu am suferit in Romania; nu de saracie, ci de conditiile sociale in general. (Ca o paranteza, sa nu intelegi gresit ce vreau sa spun: eu am avut [cam] tot ce imi trebuia, mai putin siguranta viitorului.) Eu sunt una dintre acele persoane care NU s-ar intoarce in Romania, pentru nimic in lume! Eu si in vizita refuz sa mai merg. Sunt in Canada de 8 ani, am fost in Romania o data, si anul trecut m-am intalnit cu sora mea si familia ei in Germania, la matusa noastra. Deci, parerea mea ar fi: DA, ar trebui sa emigrezi, eu zic ca mai bine suferi tu inca 15 ani (sau cat mai ai pana la pensie, nu stiu) decat fetele o viata intreaga in Romania. Parerea mea, repet! Sa stii ca singurul motiv ptr. care m-am hotarat sa iti scriu parerea mea foarte sincera e ca eu te respect tare mult, nu am citit inca un mesaj de-al tau in care sa jignesti pe cineva, eu am un mare respect ptr. tine (desi nu te cunosc in viata reala).

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

bird70 spune:

Pentru fiica mai mare mi-e frica de hartuirea sexuala. Probabil ca asta a fost unul din motivele pentru care mi-am dorit cu disperare sa plec. O vedeam cum creste si stiam ca hartuirea va incepe. Eu am fost mai inalta cand eram copil si pentru mine hartuirea sexuala pe strada a inceput la varsta la care nici nu intelegeam ce se intampla. Am suferit mult din cauza asta. Chiar si mai tarziu mi se intampla cand ma plimbam pe strada cu copilul de mana. Prietena mea cea mai buna avea sani mari si incerca sa-i ascunda cum putea saraca, si cred ca nu era zi sa iasa pe strada sa nu tipe cineva dupa ea 'tatoasa' sau sa nu i se explice grafic ce anume si-ar baga intre sanii ei . Mi se pare cumplit sa duc fata si sa o expun la asa ceva mai ales ca ea este foarte naiva din punctul asta de vedere pentru ca aici nu i s-a intamplat asa ceva. Stiu cat sufeream eu si cum plangeam cateodata seara in pat de ciuda si neputinta, si eu am fost crescuta acolo.

Fiica mea cea mica are asperger's, foarte mild, dar e pe spectrul autist. Cel mai bun prieten al ei e cainele nostru, nu se dezlipeste de ea cat e acasa, doarme pe covoras la ea in camera, doarme lipit de ea cand ea se joaca pe covor sau la picioarele ei cand e la birou. Cand mergem la plaja cainele trage de ea sa o scoata din apa, se baga in apa mult peste ce este confortabil numai sa fie cu ea. Pentru ea cainele asta e extraordinar de important si ii vede si intelege sentimentele si dedicatia. A stat cu el toata noaptea cand a fost bolnav si a tusit, a stat intinsa langa el pe covor si i-a vorbit cand era ametit si isi revenea dupa anestezia generala, a plans o zi intreaga si a dormit cu el in brate cand s-a lovit la o laba. Pe langa faptul ca despartirea de caine ar fi foarte dificila pentru ea, nu cred ca ar face fata la imaginile cu caini vagabonzi din Romania. Ea are un simt civic foarte dezvoltat si foarte rigid si nu cred ca s-ar descurca sa integreze imagini cu copii cersetori, animale bolnave si flamande, oameni nepoliticosi, etc. Pe langa asta ea e putin mai 'ciudata' si in Romania oamenii nu reactioneaza foarte bine la ceva ce nu este considerat 'normal' dupa standardele lor.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

bird70 spune:

Pentru fiica mai mare mi-e frica de hartuirea sexuala. Probabil ca asta a fost unul din motivele pentru care mi-am dorit cu disperare sa plec. O vedeam cum creste si stiam ca hartuirea va incepe. Eu am fost mai inalta cand eram copil si pentru mine hartuirea sexuala pe strada a inceput la varsta la care nici nu intelegeam ce se intampla. Am suferit mult din cauza asta. Chiar si mai tarziu mi se intampla cand ma plimbam pe strada cu copilul de mana. Prietena mea cea mai buna avea sani mari si incerca sa-i ascunda cum putea saraca, si cred ca nu era zi sa iasa pe strada sa nu tipe cineva dupa ea 'tatoasa' sau sa nu i se explice grafic ce anume si-ar baga intre sanii ei . Mi se pare cumplit sa duc fata si sa o expun la asa ceva mai ales ca ea este foarte naiva din punctul asta de vedere pentru ca aici nu i s-a intamplat asa ceva. Stiu cat sufeream eu si cum plangeam cateodata seara in pat de ciuda si neputinta, si eu am fost crescuta acolo.

Fiica mea cea mica are asperger's, foarte mild, dar e pe spectrul autist. Cel mai bun prieten al ei e cainele nostru, nu se dezlipeste de ea cat e acasa, doarme pe covoras la ea in camera, doarme lipit de ea cand ea se joaca pe covor sau la picioarele ei cand e la birou. Cand mergem la plaja cainele trage de ea sa o scoata din apa, se baga in apa mult peste ce este confortabil numai sa fie cu ea. Pentru ea cainele asta e extraordinar de important si ii vede si intelege sentimentele si dedicatia. A stat cu el toata noaptea cand a fost bolnav si a tusit, a stat intinsa langa el pe covor si i-a vorbit cand era ametit si isi revenea dupa anestezia generala, a plans o zi intreaga si a dormit cu el in brate cand s-a lovit la o laba. Pe langa faptul ca despartirea de caine ar fi foarte dificila pentru ea, nu cred ca ar face fata la imaginile cu caini vagabonzi din Romania. Ea are un simt civic foarte dezvoltat si foarte rigid si nu cred ca s-ar descurca sa integreze imagini cu copii cersetori, animale bolnave si flamande, oameni nepoliticosi, etc. Pe langa asta ea e putin mai 'ciudata' si in Romania oamenii nu reactioneaza foarte bine la ceva ce nu este considerat 'normal' dupa standardele lor.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

nelia spune:

Bird, eu nu stiam toate aceste informatii cind am scris ca mi se pare exagerat sa nu duci copiii in vizita in Romania. Acum inteleg bine temerile tale si le consider reale, dar asta inseamna ca nu poti sa pleci in vizita in nici una dintre tarile sarace, nu e Romania singura tara in care sint cersetori si ciini pe strada. Iar hartuire sexuala (si nu numai, oamenii se hartuiesc in toate felurile de cind lumea) exista peste tot in lume, manifestata sau nu. Dar, repet, iti inteleg temerile.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU