Cum a venit pe lume, mult asteptata, Iris Andreea

Am incercat sa redau cat mai concret si amanuntit povestea nasterii printesei mele.

Deci....

Duminica, 2 mai. Ma simteam foarte obosita, si de dimineata m-au incercat iarasi durerile acelea de bazin ce nu imi dadeau pace de cateva saptamani. Erau la intervale de 30 min. Si cum dupa vreo 3 ore s-au potolit, nu am intrat in panica. Mainile imi erau mai umflate ca de obicei, nu puteam inchide pumnii, ma dureau ingrozitor. Am facut pe seara o mica plimbare pe la rude unde s-au sesizat picioarele ca butucii si mainile si fata umflate. "Nu mai ai mult!" Asta stiam si eu, eram in saptamana 39, ma asteptam in orice moment sa se intample ceva.
Pe la 23, ne bagam in pat. Am adormit cum am pus capul pe perna. Ma trezesc la un moment dat..simt ceva cald, si ud... "doar n-am facut pe mine!!!" dau sa ma ridic, ma uit la ceas, 3:26, si iarasi un suvoi. Imi dau seama ce se intampla, il trezesc pe sot. "Adi!! Adi!! aprinde becul, s-a rupt apa!!" A sarit al meu sot din pat ca si nici nu ar fi dormit(are un somn foarte adanc). Intr=o secunda, becul e aprins, imi aduce un prosop. Si tot curgea..nu ma asteptam la asa suvoaie. Am baltit patul si 2 prosoape.
Am asteptat putin, sa se opreasca, caci nu ma puteam imbraca. Hainele erau pregatite, bagajele la fel.Eu...eram in culmea fericirii, urma sa imi intalnesc odorul, mult asteptata minune. Adi ii trezeste pe socrii, eu ma imbrac, in 30 de min eram in drum spre spital. Tremuram de emotii, tot drumul eram parca prinsa intr-o vraja. La 4:15 min am ajuns la spital, vagi contractii. Acolo liniste si pace, toata lumea dormea. Asa se face de garda in Romania. :) Soacra-mea reuseste sa gaseasca o moasa, care apare in 3 min, toata sifonata si alba ca varul. Ma suie pe masa, ma controleaza... colul sters, dilatatie, nu prea, abia intra varful unui deget, cica. "Pana pe seara nu se intampla nimic". Imi face internarea, ma duce in salon, imi face testul antistress (17 min nici o contractie si nici o miscare a bebelinei). M-am alarmat un pic ca nu simteam micuta, imi era frica sa nu se intample ceva.
Vine si dr de garda, la fel de sifonat ca si moasa, ma urca pe masa, confirma cele spuse de moasa.."Pana pe seara, nici gand!" Pf... era doar 5 dim, pana pe seara simteam ca o sa inebunesc de atata asteptare, mai ales ca nu stiam ce ma asteapta. Ma duc in salon, si incerc sa stau linistita. Cum oare sa pot face asta, cand sunt atat de aproape de marea intalnire. Imi trimit socrii acasa, le zic ca nu are rost sa stea atat acolo. Pe sot l-am tinut pe acolo, cu mine..era stresat saracul, era buimac, parca nici nu stia pe ce lume e. Ma cheama o tanti si imi face minunata clisma. 30 min de stat pe wc :)). Ma duc in salon, si incerc sa stau linistita, pe partea stanga, cum mi-au recomandat pe acolo. Pe bebelina nu o simteam mai deloc miscand, si ma incercau tot felul de intrebari, si ganduri..imi era frica sa nu se intample ceva. In salon, mai erau 3 fete..internate in salonul de travaliu, desi nu aveau nimic de a face cu un travaliu, ceva probleme urinare, o hipertensiune..si nu mai retin. Una era tare stresata ca nu ii da drumul acasa, ca are cumparate 28 de plicuri de seminte de flori, si trebuie sa le puna pana nu vine ploaia. Mai apare o fata, in travaliu, contractii la 5 min, dilatatie 7..ce fericita, scapa mai repede..eu nimic..contractii vagi si rare. Pe la 9 imi apare dr care a urmarit sarcina. Dilatatie 3, contractii la 20 de min, mai dureaza..Ma plimbam pe coridoare... speram ca gravitatia sa ajute. Primesc o injectie, pt inia o pauzarea colului. Dupa 10 incep si doamnele contractii sa apara, mai intense, mai dureroase, mai dese..catre 10 min. Ceream sa mi se faca ceva, orice, sa se intample ma repede totul..ziceau ca nu pot sa imi dea nimic, ca eu ma dilat, frumos, "ca la carte". Sotul da "dreptul" la moasa, tot nimic nu puteau sa imi dea, desi tonul a fost mult mai amabil de data asta. La 11 revine dr mea, dilatatie 4 pe 5. Contractiile erau sub 10 min, si tot mai dureroase, desi le faceam fata cu brio. De atunci, a inceput "show-ul". Dupa 12 deja ma terminau durerile, contractii la 5 min...dureroase...si tot mai dureroase...ma plimbam, stateam in pat.. cronometram...atipeam intre contractii. Dupa ora 14 au inceput cele insuportabile..simteam ca ma rup in 2,3,4, ceream sa mi se faca ceva "Vrei sa te doara si mai tare? Hai ca nu mai ai mult!!" Eram la 7 cm. ABIA!! :(( Nu mai am mult.. ma gandeam.. astia 3 cm o sa ma omoare..si aproape ca a fost asa...Deja nu ma mai puteam stapani, imi venea sa urlu, sa strig, tot ma durea..Mai primesc o injectie pentru col, si un antibiotic..trecusera 12 ore de cand se rupsesera membranele...tipa aceea cu florile, nu contenea in a repeta ca trebuie sa mearga acasa sa puna semintele. Imi venea sa o iau de par, si sa o arunc pe geam, ma disperase toata ziua cu florile ei!! Si se mai gaseste una sa povesteasca ca ea la prima nastere nu a scos un cuvant in travaliu. eu care ma abtineam cu greu sa nu urlu, sa sar la ea..noroc in soacra-mea care ma tinea de maini. Vine Adi, care imi aducea ciocolata, pentru energie, urlu pe el sa iasa afara."nu imi trebuie nimic!! Iesi afara!!" Saracul.. Eu vroiam sa nasc odata, sa scap de dureri. Am cerut la un moment dat sa imi faca cezariana, ca eu nu mai suport...incepusem sa si urlu (m-am straduit in zadar sa fiu cuminte) Nu aveau cum sa imi faca cezariana, ziceau, ca mai am putin, putin de tot si nasc. Mai auzisem eu "putinul" ala... ma gandeam "cat e putin la ei??" Ma duce intr-un final in sala de nasteri, ma suie sus pe masa, ma controleaza... "du-o inapoi in salon! inca nu e gata" Si eu care speram ca atunci o sa se termine tot!! Ma mai lasa vreo 30 de min, in chin..deja contractiile parca nu se mai opreau, durerile erau fara intreruperi..simteam ca ma sparg in bucati..dupa cele 30 de min, ma duc in sala de nasteri..dr mea nu ma putea asista la nastere, avea o problema personala de sanatate la Timisoara..Dar nu ma interesa, eu vroiam doar sa nasc, si atat, chiar daca era cu infirmiera. Era un ceas chiar in fata mea..17:15 ..Si incep dansele (moasa, dr, si o infirmiera) sa imi explice ce si cum trebuie sa imping..mi se parea ridicola metoda, si nu reuseam nicicum sa fac cum spun ele. "Ridica capul, adu-l in piept, ridica fundul in sus si impinge la contractie"...Cuuuuummmm???? Nu reuseam deloc sa fac cum ziceau ele, plus ca exercitiile de respiratie care le-am facut in timpul travaliului..parca le uitasem. Mie imi venea sa ma ridic cu totul si sa imping, nu cum ziceau ele.. si atunci tine-te nene, cu o tanti destul de rotunjioara, calare cu bratele pe burta "Impinge!!" Nimic. "Hai ca imediat iese!" Dr era transpirata toata, vine in ajutor si infiermiera, una de o parte, una de cealalta, se apasau pe burta mea sa ma ajute. "Mai putin!!" ..Impingeam cum ziceau ele, nimic,parca tot se blocase in mine..."mai putin!!" "CAT DE PUTIN???" Imi venea sa urlu pe ele, cat era putinul ala pentru ele??? Si imping, imping..eram sleita de puteri, nu mai puteam face nimic, nu mai puteam respira, nu mai eram in stare nici capul sa il ridic.. Aud la un moment dat "Hai ca jumatate de cap e afara, acum daca impingi cum trebuie, iese!!" Nu stiu de unde am adunat putere, parca D-zeu mi-a dat-o. M-am concentrat si am impins de 3 ori, exact cum mi-au spus.. si apoi am simtit o usurare, o eliberare, liniste...si am vazut-o, era pe o masa, in stanga mea..era micuta, neagra..si o guritaaaa...urla, tare tare...nu puteam sa imi iau ochii de la ea, m-am indragostit iremediabil!M-am uitat la ceas 17:40 Dupa ce au sters-o, mi-au pus-o pe piept, a tacut instantaneu, am pupat-o, era asa linistita,mirosea divin, era calda, moale, nu puteam sa imi iau ochii de la ea. Atunci i-am remarcat gurita dulce... dupa care mor si acum! Imi venea sa plang, sa rad, sa urlu ..eram atat de fericita ca in sfarsit am vazut minunea ce a crescut, s-a dezvoltat si a locuit la mine in burtica in ultimele 9 luni.Eram cea mai fericita si implinita femeie, cel putin asa simteam. Au luat-o, au dus-o in sala alaturata, mi-au zis, 3 kg 400 grame! Am stat apoi cuminte sa scoata placenta, sa "ma croseteze" .. nu mai asteptam decat momentul cand o voi tine dinnou in brate. La ora 21:35 a fost dinnou in bratele mele, iar de atunci suntem nedespartite. Este cel mai frumos lucru care se poate intampla unei femei, si a meritat toata durerea si tot chinul. Am uitat tot in momentul in care am vazut-o, iar acum, cand ma uit la ea imi zic : A fost un fleac!

Mamica de floricica, Iris 03.05.2010

NicoletaB spune:

Am vrut sa fiu prima care va ureaza: Sa va traiasca si sa va bucurati de ea!

Mamica lui Mihai Rares (12.06.10-12.55)

paulush spune:

Felicitari! povestea e superba!

asa a fost

mes p’tits riens

n_a_n_a spune:

Dupa un copil sanatos, nasterea naturala a fost marea mea dorinta. Copilul l-am nascut sanatos, ii multumesc lui DD pentru asta, insa prin ceza. Daca de travaliu am avut parte, iti multumesc pentru ca prin povestea ta frumoasa am "trait" si marele final .

Sa va bucurati de Iris o viata intreaga !

Nana, mamica de ubirice dulce , Adelina Ioana - 11 mai 2010

Madamar spune:

Emotionant!
La faza cu desfacutul in bucatele, cred ca tot parul s-a ridicat la apel!
Felicitari, sanatate si sa traiti fericiti o mie de ani!

Mary, mamica lui Tudor Mateo, 19.05.2010, ora 12.10

Doamne Ajuta-ne sa fim sanatosi si sa ne crestem bebelusul in pace!

Fericita, imi alaptez puiul