Rasfat dus la extrem...(2)
Raspunsuri - Pagina 5
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mamagiuliei
Exact asta as fi facut si eu. Luam copilul si mergeam jos la magazin sa luam o ciocolata buna. Si o imparteam frateste  Daria & felina fioroasa  GIULIA(2004 08 16) cu  Sela_"Meglio sole, che mall`accompagnate !" |
Asta mi-a placut tare. Si eu as fi impartit la fel de frateste, cu un mic avantaj pt mine.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
ioanadara spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ldenisa Buna! sunt noua pe acest forum si am mare nevoie de cateva sfaturi de la voi! am un baietel de aproape opt luni si deja da semne ca o sa fie un mare rasfatat. Inca de la inceput a fost foarte agitat, am dat vina pe colici, apoi au inceput dintii, primii la 4 luni ,acum avem 6 dinti si am trait totul din plin.!!!din primele zile l-am luat cu mine in pat pt ca asa reuseam sa ma odihnesc si eu.Acum nu sta numai cu mine, ma ajuta mult sotul si mama mea! Problema e ca atunci cand ramane singur in camera in 10 sec incepe sa urle! Nu tace decat daca vin langa el, nu trebuie neaparat sa il iau in brate dar nu functioneaza doar daca ma aude sau daca ii vorbesc din cadrul usii! O alta problema ar fi ca nu adoarme decat in brate iar ziua cum l-am pus jos, cum deschide ochii. Ca sa doarma trebuie sa stau cu el in brate! Voi cum ati procedat in astfel de situatii? Eu cand sunt acasa nu fac altceva decat sa stau cu el in brate, chiar si cand doarme norocul meu e ca noaptea doarme cu tati!  |
Si eu cred ca de aceea plange, asa cum a spus Lucia Mirela , bebe nu poate intelege de ce tu nu esti langa el.
Eu as sta cu el in brate in perioadele de veghe si i-as canta cat de mult timp (eu una nu as canta in fata nimanui altcuiva ca nu am voce neam dar astora mici le-am cantat de mi s-a uscat gatul-ei oricum nu stiu ce-i aia voce) dar as incerca sa nu il las sa invete asta cu adormitul la san.Adica, eu dupa ce il linisteam, hraneam, schimbam, cand vedeam ca este gata sa adoarma -dar inainte sa o faca- il puneam in pat langa mine sau in patut si continuam sa-i cant pana adormea. Dar langa mine si nu la san. Pentru ca la primul am facut asa si pana la 4 ani mi-a adormit nespalat pe dinti dupa laptele de seara de la acest obicei ceee ce ne-a adus cateva probleme. Plus ca, de la al doilea in sus exista si cel mare in casa ce trebuie ajutat in ritualul de seara.Un copil de 2 ani ce este brusc cel mare are si el nevoie de ajutor ce poate fi dat bine merci in aceeasi camera de mami ce sta intre ei si canta.
Succes si nu te speria,trece.
gmmm spune:
Ldenisa, inteleg perfect prin ce treci, si eu am trecut pe acolo.
La fel si eu am citit sfatul cu sentimentul de abandon pe care l-ai induce copilului daca, Domne fereste, l-ai lasa sa plinga chiar si numai citeva minute, ce zic, secunde. Si asa intri intr-un cerc vicios de epuizare. Macar ai norocul sa nu fii singura in incercarea asta. Mi-a trebuit timp si odihna sa-mi dau seama ca cei care afirma asta nu au nici o dovada. Totul se bazeaza pe supozitii si proiectii (« eu in situatia de... as simti... »). Faptul ca teoria a aparut in cartea X scrisa de celebrul autor Y nu constituie o dovada.
Ca asa supozitii pot si eu sa fac. Pot de pilda presupune ca daca sari la fiecare scincet ii induci ideea ca lumea e ceva primejdios fiindca, nu-i asa, daca mama sare imediat insemna ca am avut dreptate sa pling, cine stie ce putea sa mi se intimple...?
Atentie, nu spun in nici un caz ca e normal sa-l lasi singur cu orele.
Curaj, cu virsta se mai atenueaza.
Zina spune:
Ca sa lamuresc lucrurile, atat cat pot: ciocolata nu era expirata, expira peste 2 zile (asa o cumparase sotul de la un supermarket, nu a stat la mine in dulap pana aproape de expirare, deoarece eu le verific, sotul nu prea se uita si de multe ori i s-antamplat sa cumpere asa), dar nici asa nu i-am dat-o.
Apoi, eu cer sfaturi la ce sa fac in momentele in care copilul doreste ceva, si nu i se poate indeplini dorinta. De ex: mergem la prieteni acasa, vede ceva ce-i place si vrea sa o ia cu el acasa. Noi ii explicam ca nu se poate ca nu este lucrurl nostru, dar el nu intelege si incepe show-ul....sau, la faza cu ciocolata, la mine nu mergea solutia sa-l imbrac si sa-l iau cu mine pana jos sa-i cumpar alta, nu vrea, plange si urla....mai sunt multe situatii, acum nu mi le aduc aminte, dar eu asta vroiam sa aflu de la acest subiect deschis de mine.
Nu doream sa vad cum subiectul deviaza, ca de obicei, si unele mamici incearca sa arate cum ele sunt mai bune decat celelalte si cum ca ele procedeaza cel mai bine cu copiiii lor, ca ele sunt atotstiutoare si incearca sa te convinga cat de rau procedezi "tu". Ce sa mai spun ca ajung sa te catalogheze ca fiind mama care nu are o relatie ok cu fiul ei...de unde si pana unde nu stiu.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Monnvas 2. O imagine trista! Adica tu halesti si copilul se uita, da' stie ca "nu-i pt copii". Dar pentru cine e ciocolata? Si de ce nu e pentru copii? Adica copilul trebuie sa se infraneze si sa manance sanatos, dar adultul nu trebuie sa-si mai puna pofta-n cui, in numele acelorasi principii? Copilul, care e mai pofticios, sa se abtina, si eu, adult rational, sa nu??? E asa greu sa te abtii de la bere in momentul in care e copilul de fata? |
Da draga mea, eu mananc si copilul se uita si stie ca ciocolata nu e pentru copii. Exact asa cum probabil tu iti bei cafeaua si copilul se uita si stie ca nu e pentru el. Daca nu este, bineinteles, ca poate in familia unora si cafeaua este pentru copii iar eu nu am nimic impotriva si nici nu le-as cere socoteala. Nu mi-am propus niciodata sa ma abtin de la nimic de teama copilului, n-as putea sa-ti spun daca e greu sau usor.
Vazand cum si-au pus mainile in sold unele doamne de pe aici ca de ce nu dau ciocolta copilului trag concluzia ca au un nivel de intelegere mult sub copilul meu de nici 3 ani.
gmmm spune:
Zina, la faza cu copilul care plinge pentru ca vrea ceva ce a vazut in vizita, mi-as crea o faza-tip, de genul "e interzis sa iei ce nu-ti apartine" si as repeta-o, cu mici modificari ("nu se poate, nu e al tau" etc) pina inceteaza. Si as repeta-o in fiecare situatie de genul acesta. Si as spune-o cu aceeasi convingere cu care i-as interzice sa se joace cu cutitul; la urma urmei, a lua ceea ce nu-ti apartine e tot un fel de mutilare sociala.
Si à propos de famillile fericite si echilibrate care au copii perfecti, relatia poate fi si inversa: e mult mai usor sa fii echilibrat cu un copil linistit prin natura lui decit atunci cind un copil cu temperament puternic ti-a facut nervii prastie.
medeea76nou spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Da draga mea, eu mananc si copilul se uita si stie ca ciocolata nu e pentru copii. Exact asa cum probabil tu iti bei cafeaua si copilul se uita si stie ca nu e pentru el. Daca nu este, bineinteles, ca poate in familia unora si cafeaua este pentru copii iar eu nu am nimic impotriva si nici nu le-as cere socoteala. Nu mi-am propus niciodata sa ma abtin de la nimic de teama copilului, n-as putea sa-ti spun daca e greu sau usor. Vazand cum si-au pus mainile in sold unele doamne de pe aici ca de ce nu dau ciocolta copilului trag concluzia ca au un nivel de intelegere mult sub copilul meu de nici 3 ani. |
Cum si noi daca bem Coca Cola, ocazional, ce-i drept, nu ii dam copilului. A gustat o singura data si, desi i-a placut, a inteles ca nu are voie, deoarece nu e pentru copii. La fel cum nu are voie cafea, ciocolata neagra (da, e doar pentru oameni mari) sau bere. Eventual, in cazul in care copilul e frustrat, ii poti oferi ceva in schimb: Uite, eu beau Cola pentru oameni mari, tu bei Cola pentru copii (si ii dai un suc natural de coacaze). Sau, eu mananc ciocolata pentru oameni mari, tu mananci ciocolata pentru copii (Kinder sau mai stiu eu ce - desi la noi in casa ciocolata de la ou se arunca instantaneu la gunoi, dar, ma rog, ar putea fi o varianta).
Mamica de Tea (2006) si de Ana (2008),
din nou 10+
Zina spune:
Atata timp cat copilului i se da ciocolata atat cat trebuie (nu in exces) este ok, dar nici sa nu i se dea deloc, mi se pare exagerat. Ce se intampla de fapt, daca mananca si el o ciocolatica mica? Gen Kinder, care numai in exterior este ciocolata, iar inauntru este altceva? Absolut nimic.
Si comparatia gen ciocolata-alcool, este iarasi exagerata.
Ma intreb: oare ce se intampla atunci cand un copil care nu a mancat niciodata ciocolata (pentru ca mama nu a vrut sa-i dea DELOC), cum va reactiona cand o va "prinde" in mana si va da de gustul ei? Si nu cred ca comparatiile care s-au facut (alcool, cafea), nu-si au rostul aici.
Baietelul meu mananca ciocolata (atat cat trebuie), dar stie ca alcoolul, cafeaua, coca-cola (care de exemplu nu o cumparam niciodata), nu sunt pentru el, si nici macar nu are curiozitatea sa le guste.
Zina spune:
La fraza aceasta postata de una dintre mame "Da draga mea, eu mananc si copilul se uita si stie ca ciocolata nu e pentru copii." , o intreb, atunci pentru cine este facuta ciocolata Kinder? Sau oul Kinder? Crezi ca pentru adulti? Sau poate ai vazut adultii pe strada mancand ouale de ciocolata si colectionand surprizele din ele, ca mde, nu sunt pentru copii.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Zina La fraza aceasta postata de una dintre mame "Da draga mea, eu mananc si copilul se uita si stie ca ciocolata nu e pentru copii." , o intreb, atunci pentru cine este facuta ciocolata Kinder? Sau oul Kinder? Crezi ca pentru adulti? Sau poate ai vazut adultii pe strada mancand ouale de ciocolata si colectionand surprizele din ele, ca mde, nu sunt pentru copii. |
Ha ha! Ce tare esti! E complet off-topic dar principiile mele alimentare nu sunt formate de reclame tv nici de copertile ambalajelor de produse. E un pic mai complicat de atat dar crede-ma ca din tot ceea ce se comercializeaza intr-un hypermarket (indiferent ca pentru adulti sau pentru copii) nici 5% nu se incadreaza in ceea ce EU consider comestibil. Bineinteles ca asta cere un efort din partea mea, stau destul de mult in bucatarie, insa e placerea mea si merita! La noi pana si painea se face in casa si tu vi si-mi spui ca daca unui produs i se face reclama ca fiind pentru copii inseamna ca deci este!:)))) Hai sa nu intram in 'bucataria' fiecareia dintre noi ca iti garantez ca nu vorbim aceeasi limba. Nu despre asta e subiectul ci despre cum reactioneaza copiii atunci cand mai sunt si refuzati. Sa trecem peste momentul 'ciocolata' care a strans inimile amatorilor de orgasme provocate de inghitirea unui aliment sau altuia. Nu e cazul sa-mi ceri tu mie socoteala pentru cum ALEG si DECID sa-mi hranesc familia nelasand acest aspect la voia intamplarii sau sa decida reclamele tv pentru mine sau cei care se ocupa de aranjarea produselor pe raft conform unei politici de marketing.