Alaturi de Siluan! Puiuti de Randunici 2008! (447)

mihatp spune:

nico, sanatate lui Matei!

ati plecat toate

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

natynic spune:

Buna sa va fie inima!
Mimo, deie Domnul sa se implineasca visele, mosmondite sau grabite, cum or fi, dar sanatosi sa fiti! Stai ca eu nici macar nu stiu daca pensiunea mea de la Paltinu e tot aia cu a Stelei...a mea e sigur tot aia cu a Ioanei...adica, mama Ioanei e prietena cu patroana pensiunii mele (""La Malin" ii zice). Eu zic ca, si fitze sa ai, nu poti fii nemultumit acolo...e loc de spalat creierii si sufletul innegurat! Conditii decente si f curat, liniste deplina, mancare cum doresti-te gospodaresti complet independent SAU gazda iti gateste dumnezeieste, livada mare cu bancute, hamac, pomi fructiferi, in spate gaini, porc si oite, bazin cu pastravi in care susura apa neincetat, loc de gratar, terasa mare, loc de petrecere si de dans daca e cazul, raul Doftana peste drum, in sezon -acum inca erau- nenumarate tufe de mure in spatele casei, pe deal, etc etc.
Olga-eu te ; apoi iti spun ca va fi bine; si ca, aici nu sunt decat pe jumatate de acord cu Nicoleta: anii de realizari la job pana la pensie se pot intoarce sau pot fi ce nici n-ai visat; anii petrecuti in familie insa nu, aceia nu se mai intorc niciodata. Ti-o spune cineva care a pierdut MULT la job-nume, CV, lucrari, plimbari la congrese pe afara, chiar si financiar din plin (studiile clinice). Nu as fi total sincera sa spun ca nu regret deloc; dar, daca as lua-o de la capat, exact la fel as alege sa procedez.
Miha, idem pt tine
Si, iar repet, nu uitati niciuna ca aveti si ajutoare de nadejde pt crescut copiii, ceea ce e un mare noroc...Asa ca SIGUR le veti scoate la capat pe toate cu calificativul "EXCELENT"!
Nico, sanatate Mateiului, uff, incep distractiile de toamna...Si tin pumnii la gasit apartament!

natynic spune:

Inseamna ca Iulia, cu 94 cm si 12,5 kg e si mai si...luuunga si desirata. Sa zica si restul fetelor, dar am senzatia ca e oricum o etapa in care se ia mai mult in inaltime decat in greutate.
In tot cazul...ca tot mai am o sapt de concediu (iar al meu, fara sa ma intrebe, i-a zis foooarte generos bonei ca are liber de la noi desi intelegerea initiala nu fusese asa...mdeh, ca doar are el grija de copil, nu?) maine incep operatiunea radicala de triat hainele Iuliei. E jale la capitolul toamna-iarna, stam doar in cateva tzoale, noroc ca vine targul, in Ariel mi-e toata nadejdea
In alta ordine de idei, dar apropos de concediu, vreau sa o duc si eu pe Iulia la Gradina Zoologica dra cu rusine recunosc ca habar n-am sa ajung...adica dupa ce faci dreapta spre Padurea baneasa habar nu mai am. Ma lumineaza cineva? Mimo?...

Nicoleta spune:

Naty, eu vorbesc din perspectiva cuiva care si-a dat licenta insarcinata in 3 luni, casatorita de la 22 de ani (deh, mare dragoste! nu regret nimic!), primul copil la 24, stat 2 ani acasa, al doilea la 30, stat 2 ani si 5 luni si inca mai stau acasa... din 8 ani si cateva luni dupa ce am terminat facultatea, 4 si ceva am stat acasa. Nu o spun cu naduf, regrete nu am. Insa ma mai strafulgera:D cate un gand... Macar de as fi o casnica priceputa in ale casei :P. Am insa o lipsa. Cine angajeaza acum persoane trecute de 30, cu nitica experienta intr-o multinationala? Mai nimeni... Sanatosi sa fim, si sotul meu sa le poata duce in continuare, ca nu ma plang, e clar, nu?

-------------------------------------
Hai la drum si-om vedea noi ce si cum!

Nicoleta spune:

Miha, Olga, uneori copilului ii este mai bine cu o mama care se simte implinita si profesional (nu multa lume, carierista sa-i zicem, poate ramane acasa dupa nasterea unui copil timp de 2 ani). Fireste, echilibrul casa-job este cel mai greu de stabilit si pastrat. Orice discutie pe tema asta este sensibila. Faci cum crezi ca este mai bine in momentul respectiv, fara regrete mari, daca se poate.

-------------------------------------
Hai la drum si-om vedea noi ce si cum!

Olgutzika spune:

Miha, m-ai facut sa rad RAU cu cantatul la nunti. Auzi, bietele nunti Hai ca vedem noi, nu vreau sa ma gandesc prea mult acum la decizii de-astea, sa nastem noi copiii sanatosi, sa fim sanatosi noi si toti ai nostri, si mai vedem. Am si alte temeri, ca nu voi mai fi la inaltime pentru Sof, ca nu voi fi la fel pentru Alex cum am fost pentru Sof si alte neguri d-astea. Cumva stiu ca am resurse infinite pentru copii, dar...nah...

Naty, ! Bine ati revenit! Da, am ajutoare de mare mare nadejde, dar nu ii pot lasa cu doi, este exclus. I-as solicita prea mult, fizic, psihic, si pentru ce, ca aveti dreptate. Nimeni nu imi da inapoi anii astia. Daca mi-e scris sa fac cariera, fac si mai incolo. Slava Domnului, nu traim rau, cap am, doua maini, mi-oi gasi locul undeva. Dar repet, astea sunt tare din copilarie, cand m-am chinuit sa fiu prima la tot, ori ca sa am confirmarea lui taica-meu ca valorez ceva, ori ca sa pot merge la baschet...astea sunt valori pe care mi le-au/le-am insuflat si de care trebuie sa scap. Dincolo de profesie, am o familie fericita, un copil sanatos, alerg dupa cai verzi pe pereti . Vezi ca sunt grafice de crestere pe reclama, ii pui datele Iuliei si vezi exact, in cazul ei particular, cum sta, pe ce percentile. Poate ne vedem pe 22 la spital, desi abia incepi munca si nu stiu cum o sa stai cu timpul...eu vin de dimineata rau, las sange si ma pune putin pe monitor, fug la Iosup, unde am eco la 9:30 si ma intorc la spital sa ma vada si Monica.

Nico, acum nu angajeaza multi...nu ai de unde stii ce iti rezerva viata. Tu bucura-te de ce traiesti acum! Ca ai motive, serios!

Hai sa hranesc si eu neamul...

Olga cu Alexandru si mami de Ioana-Sofia

mihatp spune:

naty, nico, sunt convinsa ca va fi bine. ca si "colac de salvare" am in maneca niste "colaborari". macar astea nu-s obligatorii ca un serviciu, si-s flexibile ca program. asa ca daca nu "reusesc: sa stau acasa am unde evada. si da, noroc cu ajutorul. altfel erau duse toate planurile.
totusi, ca sa-mi fie libera alegerea, trebuie sa-si gaseasca randunoiul serviciu. ca fara salar in casa nu putem sta.

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

natynic spune:

Nico, recunosc, e o alta perspectiva. Eu m-am trezit brusc sotie, mama si gospodina in casa, de unde pana la sfarsitul facultatii fusesem printesa in casa la ai mei (deh, fata avea bursa de merit, trebuia menajata intrutotul) si apoi, pana la 32 de ani cand m-am maritat, doctor doctor si iar doctor, de dimineata si uneori pana la 10 seara sau si noptile cand era cazul. Deci, macar o perioada, m-am implinit profesional, recunosc.
De fapt motto-ul tau defineste cel mai potrivit lucrurile pt toata lumea: Hai la drum si-om vedea noi ce si cum!

Nicoleta spune:

Pai e clar, cate persoane, atatea perspective! Noi nu avem ajutor, dar nici stres pe tema asta. Ma bucur cat se poate de ceea ce ni se intampla acum. Sper sa pot sa ma bucur mai mult de mine, sa-mi acord timp cumva sa-mi gasesc o cale de urmat. In rest, sanatosi sa fim si sa avem intelegere. Ca alfel, in zadar toate celelalte.

-------------------------------------
Hai la drum si-om vedea noi ce si cum!

Nicoleta spune:

M-am dus si mi-am masurat baietii: Stefan 128 cm, Matei 94,5. M-am uitat pe ce am mai apucat sa notez, acum 10 luni Matei avea 86 cm, Stefan 122,5. Stefan mi se pare ca creste cam greu...

-------------------------------------
Hai la drum si-om vedea noi ce si cum!