De ce atit de multe operatii cezariene in RO?(5)

sunshine2009 spune:

Ilinca, ai foarte mare dreptate!
Frica=panica (ma refer de genul frica de lift, de inaltime samd) este acceptata si aici ca si motiv de cezariana. Pentru ca aceasta frica inhiba o femeie atat de mult incat nu va reusi oricat va incerca sa se relaxeze si sa aiba o nastere spontana (=vaginala). Marea majoritate a moaselor aici nici nu vor incerca (si mi se pare cea mai corecta atitudine a lor!) in astfel de cazuri sa convinga o femeie sa aduca pe lume un copil, altfel decat prin cezariana.
Probabil ca exact asta este motivul pentru ca avem o rata atat de mare la ceziene. Cand totul vine "la pachet", incepand cu epi si termin cu spaga, cand sti oriunde in alta parte ceea ce este normal apare in Romania ca o Fata Morgana, ce optiune iti mai ramane si pentru cele care poate ar fi vrut macar sa incerce...?


harnici la de 12 luni
Cresterea in greutate

accept92 spune:

Din partea mea sa faca fiecare cum vrea si mai ales cum poate. Dar unei femei care i-a intrat in cap ca nu poate naste cine ar fi cel mai in masura sa-i recladeasca increderea daca nu medicul? N-am nimic cu femeile care nu pot sa nasca. Insa o femeie medic ginecolog care spune 'noroc ca nu ma ajuta dimensiunile sa nasc' este o dovada clara a ceea ce poate iesi dintr-o facultate de medicina. Daca spunea... din pacate am o problema psihica (teama) si nu pot naste natural era altceva. Insa un medic gincolog care nu intelege ca cezariana este efectiv un necaz care se poate intampla unei femei si copilului scos astfel din uter, asa cum orice operatie pe lumea asta este...este exact raspunsul la intrebarea topicului. Nu cred ca m-ai vazut pe mine pe la alte subiecte sa comentez ceva despre vre-o femeie care a ales cezariana. Eu comentez atitudinea unui medic vis a vis de care am siguranta ca nu va putea face o femeie sa se simta increzatoare in timpul nasterii naturale atata timp cat nu intelege nimic despre asta si in plus are si 'o fobie de orificii'. Si cometez motivatia unui astfel de medic atunci cand si-a ales specializarea. Este exact ca si cum un absolvent de medicina caruia ii tremura mainile si-ar fi ales chirurgia. O decizie iresponsabila si lacoma care din pacate ii afecteaza pe pacienti. Chiar iti imaginezi ca nu mai pot eu de grija uterului lui XIO si de viitorul ei bebelus? Ma doare fix in cot atata timp cat si-o va face 'cu mana ei'. Problema este despre cum atitudinea ei va contribui la numarul ridicat de cezariene. Multe femei regreta cezariana petru ca au avut un moment de slabicune si medicul nu a avut interesul sa le ajute sa treaca peste el. Nu stiu daca XIO va avea sau nu interesul insa stiu ca nu va avea putinta si este condamnabil ca si-a ales aceasta specializare facand abstractie de problemele ei psihice. Caci 'neputinta' de a naste este o problema psihica.

Bebe Beca spune:

Eu sunt una dintre acele femei care regreta...
Cumnata mea a plecat la drum cu gandul cezarienei. Insa a avut bafta de a ajunge pe mana unui medic (rezident de altfel), care a convins-o sa nasca natural.

Ioana, Rebeca (16.05.2004), Sara (17.04.2009) si 32+
Creste fata mica... Creste si minunea Rebeca
http://community.webshots.com/user/Berecutza
http://community.webshots.com/user/bebeca2004
http://community.webshots.com/user/bebebeca

accept92 spune:

Nu am inteles explicatia ta pentru care o femeie din Romania nu are optiunea sa incerce.

Insa iti propun eu o alta explicatie. Folclorul raspandit de 'norocoasele' care 'n-au putut' sa nasca natural. In Romania ai sa intalnesti multe multe femei care au nascut prin cezariana si foarte putine care sa regrete asta. Majoritatea au un aer triumfator si se simt niste norocoase ca la primul "Au! Domnul doctor...nu pot, nu pot!" li s-a propus cezariana. Putine sunt femeie care au nascut natural si au ramas cu amintiri neplacute, foarte putine. Dar orice poveste de genul asta este imediat preluata de toate 'canalele' de informare zvonistice si transmisa mai departe din gura in gura ca o grozavie cu potential de a zdruncina si increderea celei mai curajoase femei. Dupa orice poveste e genul asta tre sa-ti dai doua palme si sa te trezesti...daca vrei. Daca nu...o poti integra in sistem, o pozi vizualiza, o poti dezvolta in imaginatia ta, poti sa faci din ea 1000 de povesti, poti sa-ti imaginezi cum se putea sfarsi si mai rau. Si cand mai auzi si atatea povesti de cezariene 'de succes'...nu este vina femilor. Este 100% a medicilor. Ei fac cezarienele, femeile nu se taie singure. Ei au dat o asemenea amploare fenomenului incat daca se continua in ritmul asta peste cateva generatii in Romania se va invata la ora de biologie ca omul este o specie la care nasterea are loc prin taierea uterului cu cutitul...gratie 'evolutiei'.

accept92 spune:

Jos palaria pentru acest medic! Intr-adevar cumnata ta a avut noroc. Caci sansele erau mici sa dea peste un asemenea om.

accept92 spune:

In 7-8 luni pana la nastere nu se poate rezolva aceasta teama printr-o terapie? Sau macar sa se incerce.

Ilinca_M. spune:

Aici recunosc ca iti dau dreptate, accept: medicii nu ar trebui sa sperie femeile referitor la nastere, ar trebui sa le prezinte nasterea ca pe un proces firesc, sa le induca incredere in propriile fortze etc. Dar mai e si un revers al medaliei: ma intreb, daca acelui copil i se intampla ceva in decursul nasterii vaginale, oare femeia nu pe doctor il va considera responsabil? Nu-l va uri ca nu i-a propus cezariana? Imi amintesc de niste cazuri (pe cand ma mai uitam la stiri:))) ca de ex. o tanara care a fost lasata sa nasca natural un copil de freo 4 jile juma, fiindca doctorul i-a zis ca nu se impune cezariana, poate s-o faca natural etc. Si fiindca copilul se blocase doctorul i-a rupt clavicula sa-l poata scoate, asa ceva. Iar parintii acuzau doctorul ca nu i-au facut cezariana fiindca nu i-au impins bani. In fine.
Eu inainte sa nasc nu am citit multe topice pe aici ca sa nu ma las influentzata (le-am citit dupa ce am nascut si mi-am dat seama ca daca le citeam inainte nici nu mi-ar fi dat prin cap sa nasc natural, citind experientele groaznice ale unor femei care au nascut natural- si nu ma refer la "au, ce-a mai durut" ci la copii morti in timpul travaliului/expulziei, sau trasi cu forcepsul si lasati "legume" etc). Imi intrase in cap ca nasterea naturala e cea mai potrivita si asa vroiam sa nasc. Doctorul meu mi-a spus de la inceput ca ideea e sa nasc natural, chiar daca sunt gemeni (erau gemeni la prima ecografie, dupa cateva saptamani unul s-a oprit din evolutie; ma rog, ideea e ca dr. a zis ca nu conteaza ca e sarcina gemelara, se poate naste natural). Deci io eram setata sa nasc natural si ma enervau colegele care se laudau ca ele au facut cezariana la cerere, va spun drept ca in gandul meu le dispretuiam.
Toata sarcia mi-a fost colul lung si inchis, la 40 de saptamani si 2 zile m-am dus la control ingrijorata si mi-a zis dr. ca am colul in aceeasi stare, lung si inchis si ca precis mai dureaza macar 4 zile pana sa se declanseze nasterea. A doua zi insa am inceput sa am contractii dar am zis ca-s false, avand in vedere ce auzisem cu o zi inainte. Pana s-a ingrosat gluma, adica erau la 1 minut distantza si tinea cate una vreo 30 de secunde. Mno, ma dusei sa Fat-Frumos...acolo (clinica particulara a oraselului nostru, Dumnezeu sa-i dea viatza lunga) am fost luata in primire cu caldura de asistente, verificata...dilatatie 1...m-au trimis in camera, sa stau io acolo relaxata, cu sotzu', pana se mai incing treburile. Deci aveam toate conditiile, o camera frumoasa numai pentru mine, puteam sa ma plimb, sa stau in cap, in 4 labe, orice. Si totul a fost bine si frumos pana contractiile au inceput sa fie tot mai dese, mie mi se parea ca e aproape o contractie continua, plm, abia aveam 10 secunde intre contractii sa-mi trag si eu rasuflarea, durerile erau groaznice (si zau ca nu-s mimoza), nu mai aveam chef de nimic, eram un animal cu ochii scosi din orbite, nu mai avea sotzul ce discuta cu mine. Asistentele ma monitorizau din cand in cand, eu imi cam pierdusem uzul ratiunii, ele ma tot mustrau, sa ma calmez ca uite, pe aparat, se accelereaza bataile inimii copilului din cauza mea. Usor de spus, nu vroiam decat sa se termine cosmaru' o data. Cand a venit doctorul (altul decat "al meu", ca ala plecase din localitate) eram dupa 10 ore de la declansarea contractiilor...si dilatatia tot 1. Asta a fost momentul care m-a demoralizat total, de spunea macar ca-s la 3...am cedat nervos, ma plimbam ca un leu in cusca, nu mai vedeam bine, m-am dus la unul in halat convinsa ca-i doctorul si i-am zis ca vreau cezariana (ala saracul era un tatic in vizita la sotie:))). Deci am cerut cezariana si mi s-a oferit, "clientu' nostru, stapanu' nostru", desi medicul considera ca fac figuri, ca-s abia in pretravaliu, ca ce poate sa ma doara asa rau? Ei bine, ma durea de-mi uram zilele si-mi venea sa ma arunc de pe cladire.
Eu acum ce sa mai zic? Am binecuvantat inventatoru' cezarianei, nimic nu mi s-a parut vreodata mai salvator decat operatia asta...Poate trebuia sa fiu lasata, poate dupa vreo 24 de ore mi-ar fi crescut si mie dilatatia, poate as fi putut sa nasc, desi sunt pitica si fetitza a fost mare si lunga si pentru o femeie "normala", d' apoi pentru o piticanie ca mine...Eu sunt convinsa ca n-as fi putut, na, probabil naturii ii mai place sa faca si feste! Cert e ca dupa durerile alea din travaliu, cezariana mi s-a parut floare la ureche, ma enervau doar sonda si branula, in rest nu ma durea nimic, eram fericita, entuziasmata de copil...La reanimare langa mine era o tipa ce facuse cezariana la cerere, programata, si era distrusa, se vaita, era schinjuita de durere, ce mai...mie imi venea sa zburd gandindu-ma de ce am scapat.
Acum ca m-am intins ca o placinta (si-asa nu scrisesem "povestea nasterii":))) sa formulez si ceva concluzii. Da, nasterea vaginala e un proces fiziologic, normal, de dorit. Dar nu toate femeile au acelasi organism, aceeasi consitutie, acelasi fizic. O amica doar cu vreo 2 cm mai inaltadecat mine (dar lata bine-n solduri) a nascut natural un copil de peste 4 kile si 57 de cm. Dar ea la ultimul control, cu vreo 2 zile inainte sa nasca, era la dilatatie 3, fara sa fi simtit ceva. A nascut in vreo 2 ore de cand a ajuns la spital. Nu ma poate convinge nimeni ca cu putina "pregatire psihica" si antrenament nasterea poate fi la fel pentru toate...Si mai cred ca faptul ca poti avea "o portita de scapare", un plan secund ca sa zic asa (cezariana) le face pe unele femei sa incerce cu incredere sa nasca natural. Adica:"ma, io ma duc sa nasc, apoi daca nu pot si nu pot, nu-mi fac probleme, apelez la planul B". Eu daca as fi stiut ca la spitalul unde urmeaza sa nasc, ori fac cezariana programata ori sunt lasata sa nasc, pana la capat...probabil as fi ales din start cezariana. Si cred ca asta e unul din motivele pentru care sunt atatea cezariene: caci esti pusa din start sa alegi si stii ca daca alegi naturala si ajungi la spital cand nu e "doctorul tau", apoi aia esti, esti lasata in travaliu si 3 zile, ca "nu se impune cezariana".
Eu eram convinsa ca voi putea naste natural (m-am supraevaluat, ce sa zic) dar stiam, intr-un coltz al mintii, ca unde merg eu e posibil si sa ma razgandesc...Asa ca al meu copil a venit pe lume in ziua in care si-a ales, nu cu 2-3 saptamani inainte de termen. Si la clinica respectiva s-au inregistrat si se inregistreaza destule nasteri naturale (si amica de care spuneam, cu copiloiu':)), deci cumva mi se confirma teoria. Sper ca s-a inteles ce am vrut sa spun, ca scriu de-o juma de ora:))

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

accept92 spune:

Din povistile pe care le stiu atunci cand copilul a avut de suferit in timpul nasterii vaginale mama s-a chinuit cumplit. Niciodata nu am spus ca merita sa mori ca sa nasti natural. Mama aia care s-a chinuit sunt convinsa ca nu s-a chinuit in tacere, faptul ca a fost lasata asa este penal de condamnabil. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa nasc natural un copil de peste 4 kg sau asezat transversal. Eu nu sunt o fanatica a nasterii naturale in schimb sunt revoltata impotriva sistemului, mai precis a medicilor care il reprezina. Ginecologia este o ramura aparte a stiintei medicale, una care NU are neaparata legatura cu patologia si deci trebuie tratata ca atare. Pot sa o inteleg pe tzatza floarea din deal care se teme sa nu i se rupa pasarica nascand natural si sa nu cumva sa i se strice freza in timpul nastreii...dar un medic cu o gandire la nivelul asta? Oi fi eu prea exigenta, intoleranta si cum vreti voi...asa ceva nu merita nicio farama de respect. Nu acelasi lucru il gandesc despre o femeie care a inteles ca a fi mama incepe cu a da nastere si undeva pe parcurs a intervenit ceva (fie ea si durerea) si s-a ajuns la operatie. Spun si eu 'slava domnului' ca exista aceasta metoda de a salva vieti sau de a salva creiere, caci doar daca nu mai puteai de durere nu era cazul sa ramai cu cosmaruri si eventual sa nu-ti mai doresti un alt copil.

accept92 spune:

Dar daca toata povestea s-ar fi intamplat intr-o tara in care 'razgandirea' nu era o posibilitate, in sensul ca numai medicul ar fi putut decide si nu ar fi existat 'vreau cezariana pentru ca ma doare'? Oare fortata sau mai bine spus impulsionata de astfel de imprejurari nu ai fi gasit in tine resurse de care acum nu esti constienta ca existau? Intreb doar, nu stiu...

Iulia_Z spune:

Sunt de acord cu tine. Din pacate nu se prevad mari sanse de a se remedia aceasta situatie in Romania. Medici buni exista, nimic de zis, pareri despre cum ar trebui sa fie exista de asemenea, dar in conditiile in care in spitalele din Romania mergi cu medicamentele si anestezia de acasa, e putin probabil ca cei in masura sa schimbe ceva sa inceapa tocmai cu asta, desi nu ar fi atat de greu.
Ideea e ca in romania procentul nasterilor prin cezariana a ajuns la 65% iar in america este de 15% si se incearca sa se ajunga in urmatorii ani la 12%. Asta spune tot, si nu mai e nevoie de niciun comentariu.