In cerc vicios :( AJUTOR

monalac spune:

androix,fii miu la 5 ani jumatate face la fel...deja cand face o prostie,are placa invatata''mamico,iarta ma,nu mai fac'',ca peste 5 minute sa faca la fel....si nu l afecteaza nicio pedeapsa,nici trimisul in alta camera,nici confiscatul jucariilor,nimic...
ex-azi am fost la soacra mea,care facuse pizza.a luat juma de pizza si a dat o la caine,desi ii adusesem cainelui resturi de mancare....
dupa aceea,a inceput sa planga ca el vrea sa stea pe un fotoliu pe care se asezase o doamna care venise in vizita la soacra mea,asta desi mai era un fotoliu identic la 1 metru mai incolo.
dupa aia,a inceput sa i dea lui taica sau cu sutul in fund,ca el vrea prune...dar in loc sa ceara frumos,ii dadea cu piciorul lui taica sau...
pe scarile blocului,cand am venit acasa,s a apucat sa tipe si l invata si pe frate sau sa strige''c...t''.
si frate sau s a conformat...
am epuizat toate solutiile,nu pot decat sa sper ca va creste si va intelege ca procedeaza gresit...
si sa nu credeti ca nu i am explicat ca nu procedeaza bine....,practic nu mai am ce argumente sa i aduc..orice i as spune pentru el nu conteaza....

ladyJ spune:

MARIUS,Ai dreptate. Ceea ce scrii tu acolo este adevart si din punctul meu de vedere, insa am asa impresia ca o spui..la modul absolut(stii, ala care-i disfunctional si care face parte tot din categoria cu ´´trebuie´´)

Copiilor le trebuie limite pentru a putea mai tarziu trai functional in societate. Copiii trec limitele daca sunt lasati si asta nu e bine pentru ei.Copiii trec, de la nastere, prin niste faze specifice, faze care includ si agresivitate, dorinta pura si urmarirea satisfacerii ei imediate,razvlatirea, furia, etc si etc.

Dar marius, daca actiunea agresiva extrema a unui copil nu e incercare de trecere peste limita si nu e nici in limitele ´´normalitatii´´ specifice unei anumte faze de crestere? deci daca e pur si simplu SUFERINTA, strigat de ajutor? N-ar fi pacat sa ne impunem fara a cerceta?

Nu stiu daca copilul lui Androix este asa, pentru ca i se ´permite´´. N-as crede asta. Cred mai degraba ca reactioneaza asa din cauze precum:
-gelozia pe surioara lui, care primeste mai multa atentie decat el(zicea Mihaela de strigatul ´´sunt aici si eu, iubeste-ma´´)
-faptul ca parintii nu il trateaza cu atentie sau nu il trateaza ca pentru varsta lui(il vad ca fiind tot mic,vorbind-ul ca atare, si copilul regreseaza, comportandu-se ca unul de 3 ani)
-agresivitatea specifica varstei de 3-4 ani i-a fost inabusita din fasha, nu i-a fost canalizata spre ceva constructiv
-parintii se comporta cu el ca si cu o fata(!mare mare necaz pentru un baiat!!)
si lista poate continua.

E greu sa spunem ceva concret cand avem atat de putine date,nu? Asa ca nu ne grabim cu concluziile, asteptam sa vina Androix sa ne dea amanunte.

Este adevarat ca copiii testeaza limitele la varsta asta, dar mie cazul asta imi pare mai mult un strigat de ajutor al celui mic si nicidecum ´´hai sa-i enervez pe astia mari´´.

anca_a spune:

Probabil ca da, probabil ca ai fi ajuns un derbedeu daca parintii tai ar fi lasat brusc dupa tine odata ce te-au obisnuit cu perimetre trasate in interiorul carora sa te desfasori. Dar asta nu valideaza cu nimic metoda. Uite, nu mai departe de faptul ca increderea in sine a avut serios de suferit din moment ce astazi tu crezi ca nu ai fi reusit fara sa te tina in frau si le multumesti in consecinta pentru asta...

Dar te-ai intrebat cum ar fi fost daca parintii tai ar fi avut de la inceput increderea ca poti lua si singur deciziile corecte si te-ar fi tratat de la egal la egal, cu respect si consideratie?

Spui ca orice copil are o singura bariera, cea impusa. Gresit. In general, copilul ascultat si in care parintele arata ca are incredere mai are inca una, mai pretioasa decat prima, anume cea autoimpusa.

Androix spune:

Doamne, nici nu ma asteptam la atatea pagini de raspunsuri pana i-am hranit, spalat bagat in pat nici n-am mai apucat sa ma uit.


Pe undeva ce spune Marius are logica in criza asta lunga pe care o tot traversam noi de vreo 2 ani incoace. Si eu astept varsta aia cand o sa fie atat de cuminte de o sa ma intreb disperata cine mi-a rapit copilul si unde l-a bagat, dar uite ca nu mai vine o data. Si in asteptarea acolor vremuri bune incerc sa-l invat ca exista niste limite, exista niste reguli, exista niste imprejurari care nu ne sunt tot timpul pe plac si atunci trebuie sa avem rabdare si sa incercam sa facem lucrurile sa functioneze in favoarea noastra. Fara sa ne tavalim pe jos daca nu se poate. Si ca exista consecinte la faptele proprii iar e o chestie care ii scapa, am ajuns ca ma intreb ca proasta, nu mai stiu, e normal sa priceapa chestia asta la 5 ani deja? Sau ii cer prea mult? Adica daca da in mine, si scoate limba si ma scuipa ar trebui sa inteleaga si sa accepte ca fapta lui are o consecinta? O pedeapsa, sau faptul ca sunt suparata si nu vorbesc cu el. Ca de exemplu in aceasta dupa amiaza: daca nu mai avem apa si nici nu avem de unde cumpara, dar ne-am suit in masina si ajungem acasa in 10 minute ma astept sa fie mai intelegator si sa nu se puna pe urlat, sa nu dea cu picioarele in scaunul din dreapta de sa stea sa-l rupa si mai multe nu, sa nu urle pana curg apele pe el. E atat de complicat ca sar de la una la lata: si eu am partea mea de vina pentru ca le-am sarit somnul de amiaza ca sa prindem o zi frumoasa in parc, in loc sa iesim la 6 si sa stam o juma de ora. Dar asta a fost azi. In alte zile, destul de frecvent, are crize si daca e dormit, mancat, spalat, frezat!

Pe de alta parte, Denizel ai perfecta dreptate! Pare ca greseste fara cea mai vaga intentie, isi propune sa n-o mai comita si cumva nu-i reuseste si face ce face si iar se pomeneste ca a gresit. Dar e la fel de adevarat ca imi taxeaza fara nici o exceptie inconsecventa. La milimetru! Deci daca cedez o data sunt mancata. Aici intru in ceata: e circ ca sa cedez si sa fac cum vrea el sau greseste fara sa vrea si apoi este chinuit de o furtuna de emotii carora nu le face fata?

Uffff, aia cu cutitul nu stiu de unde a scos-o. Nu a zis ca ma omoara ca nu cred ca stie termenul si nici ce inseamna sa ma taie in bucati cu cutitul nu cred ca realizeaza la ce duce si ca e horror. Dar exact asta am intrebat si eu: cum reactionezi? Ce ii spun? Mergi la tine in camera si vorbim cand te linistesti nu a functionat, probabil ca de-aia a si spus asta ca sa ii raspund, sa nu-l mai ignor.

Ruxij avem si noi time out cu o mica diferenta si anume numaratul. Eu ii zic doar ca daca mai face asa il pun in time out si cand repeta il pun. Problema e ca nu sufera foarte tare cand sta in time out. Nici unul de fapt, ca o fura si Georgia din cand in cand. Stau bine mersi, vin isi cer iertare, "nu mai o sa fac niciodata asa" ca ma chinui sa-l corectez si cand zice in graba, ca pe o poezie, fraza asta mereu ii iese asa. Si gata! Asta a fost tot. Peste 5 minute poate sa faca iar acelasi lucru. In general time out primesc daca se lovesc unul pe altul cu intentie si daca scuipa

Si eu am sentimentul ca pe undeva e ceva ce nu fac bine.

Monalac parca l-ai descris pe Filip Intre timp am decis ca la asta cu vorbitul urat gen kk, pipi & co sa dau ignore. Cred ca de asta trebuie sa ma tin. Am mai deviat si i-am spus ca daca vorbeste urit in timp toti copiii il vor evita la gradinita. Nu pare sa-i pese. Iar eu ma minunez ce-i poate amuza atat, rad pana sunt la un pas de lesin amandoi!

LadyJ Tatal lor e prezent si foarte activ in viata lor. Noi nu ne batem in casa si nu ne amenintam ca ne taiem cu cutitu in bucati. Gelozie iar nu cred sa fie, sau io stiu? totusi nu cred. Georgia e mai mica decat el cu 2 ani si in peste 3 ani de zile nu au stat despartiti mai mult de cateva ore. Incerc sa-i tratez egal, ii iubesc la fel, si nu de putine ori m-am intrebat daca nu exagerez cu egalitatea asta. Tocmai ca sa nu fie frustrari de nici o parte, ca sa nu se simta tratati diferit unu mai cu mot ca altu. Nu este un copil neglijat, le acord atentie in egala masura. Pana in vacanta mai puneam crizele pe seama faptului ca el mergea la gradi pe cand ea inca statea acasa cu mine. Dar mereu aveam grija chiar daca nu se putea chiar in fiecare zi, dar pe cat posibil incercam sa am activitati doar cu el de genul: mers in parc sa ne dam in masinute, sau sa mearga la cumparaturi numai el cu mine, sau sa mearga tati sa-l ia de la gradi si sa vina doar ei doi cu autobuzul, chestii de genul asta. Saptamana viitoare incep gradinita amandoi si sa vedem ce motive ar mai putea fi.

La faza cu agresivitatea inabusita ar fi ceva ce stiu ca am gresit: mai bine zis acum imi iese pe nas. Dar la 2 ani nu la 3-4. Deci pe la 2 ani era genul de copil care pocnea alti copii in parc daca indrazneau sa se joace cu jucariile lor! Deci atentie: ale lor! Ca pe ale lui nici nu apucau sa puna mana. Nu era chiar de speriat, adica nu se golea parcul cand puneam piciorul in groapa de nisip dar oricum se intampla des sa loveasca, sa se "lupte" pe cate o lopatica. La gradinita in grupa mica la fel. Eu am gestionat situatia cum am crezut eu ca e mai bine i-am explicat de mii de ori ca trebuie sa imparta jucariile si ca nu are voie sa dea in alti copii sub nici un motiv bla bla bla. Ca sa ajunga in grupa mijlocie s-o ia pe coaja si sa nici nu strige AU, sa nu spuna educatoarei, nu mai spun sa se apere. Eu nu l-am invatat sa dea inapoi daca e lovit, l-am invatat sa reactioneze, sa strige, sa spuna educatoarei. Aici (adica la pisalogeala asta indelungata sa nu loveasca alti copii) probabil ca am gresit, dar cum sa indrept? Chiar nu sunt de acord sa-l invat sa dea inapoi pentru ca am avut exemplul sub nas ca a fucntionat metoda dar prost, adica copilul nu a stiut sa discearna si a lovit inapoi la un gest de atingere care vroia sa spuna "hei, sunt si eu aici, joaca-te si cu mine" Deci nicidecum nu fusese o lovitura ci o atingere pe umar, la care copilul respectiv a raspuns cu pumnul tot in umar. Bine macar ca nu in plina figura.
De tratat nu-l tratam ca pe o fata, sper Nu avem un stil spartan, dar nici nu tremura camasa pe mine daca se loveste sau ceva. nu am sarit din prima sa-l cocolosesc, incerc sa ma port normal. Va rog sa ma credeti ca nu mai stiu nici eu, mi se zdruncina tot in cap, nu mai am incredere nici in instinctul meu. Scriu si socotesc in minte pe masura ce scriu daca ma port ok, daca e normal daca daca daca

E foarte adevarat ca e un baiat cam fricos si nu de putine ori au fost persoane care au facut comparatia cu voce tare. Dar am incercat sa contracarez pe loc. Cand s-a spus: moama ce bine merge Georgia pe trotineta, mai bine decat Filip! Am raspuns si eu cu voce tare: da, dar Filip merge foarte bine pe bicicleta, se descurca de minune! Si tot trebuie mereu sa-l validez, sa ii dau incredere in el, nu-i place sa incerce lucruri noi spre deosebire de sor-sa care se arunca cu capul inainte.

Acum ca s-au culcat si m-am mai linistit la nervi cred ca am gresit si am prelungit criza inutil; ca pe moment as fi rezolvat foarte simplu daca ii spuneam ca-l iert, ne pupam, ne iubeam si ne vedeam de viata. Dar ma gandesc si la rezultatele pe termen lung. De-aia simt ca ma invart in cerc pentru ca tot vreau sa indrept situatia, sa nu mai avem crize de genul asta, sa se mai rareasca frate ca sunt deja 2 ani si mai bine de cand ne luptam cu ele si din cauza asta nu reusesc sa ma canalizez pe un drum si sa ma tin de el. Parca incerc tot ce-mi trece prin cap si probabil el nu mai stie ce sa inteleaga.

Nu mi s-a intamplat vreodata de cand scriu pe forum sa scriu si sa am sentimentul ca aberez!

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Sabina spune:

androix, iti dau si tie copy paste cu ce a zis Sofia acu vreo luna.
Cred ca rezuma toata ideea de educatie cu binisorul, pe care i-am aplicat-o in ciuda crizelor de la 3 ani jumate la aproape 7
(acu face 8 imediat)

Nu trebuie sa îi spui lui Gheorghe ca deseneaza urât. El e mic. Daca-i spui acum ca deseneaza urât, când va mai creste, sigur va desena foarte urât. Dar daca îi spui ca deseneaza frumos, va desena foarte frumos.


asta a zis ei fetitei lui witchie, nu mie:)




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Oana C spune:

Androix, poti sa cumperi/faci un calendar de buna-purtare. Ii arati cum merg zilele intr-o saptamina. In fiecare dimineata pune cite un sticker de care ii place lui, pe ziua care tocmai incepe. Daca nu se poarta frumos si trebie sa il ierti pe ziua respectiva, ii dai sa puna un sticker rosu peste stickerul pe care l-a pus dimineata. Poti sa stabilesti cu el de cite ori are voie sa il ierti intr-o saptamina (la sfirsit de linie/coloana) - poti sa incepi cu 2 sau 3 ori. Daca la sfirsit de saptamina are doar 2-3 stickere rosii (de iertare), mai putine sau nici unul () ii cumperi o jucarioara de la McD sau altceva ieftin pt tine, dar care ii place lui, sau il duci undeva sau, depinde, stabiliti la inceput de saptamina ce recompensa vrea pentru buna-purtare pe saptamina care vine.
Eu cred ca bucuria de a primi recompense pentru a face ceva bun este mai importanta si relaxanta pentru ei decit frica de a fi pedepsiti. In timp, le intra in reflex, apoi reduceti stickerele rosii de la 2-3 pe sapt la 1/sapt sau 1 sticker rosu la 2 sapt ...

Aici, la gradinita, au un fel de semafor; verde, galben si rosu. Toti copiii incep ziua/saptamina pe verde. Daca sint cuminti (sa imparta jucariile, sa fie civilizati, sa nu urle, sa nu se bata ...) stau pe verde; daca nu, primesc cite o bulina pe galben si au o discutie cu educatoarea; au voie dar 2 buline pe galben, la a 3a bulina, trec la rosu si ii cheama pe parinti la gradinita, sa discute cu totii despre comportamentul copilului. Daca la sfirsitul zilei copilul este tot pe verde, primeste cite un sticker (au tot felul de stickere de-astea cu good job, way to go), iar daca la sfirsitul saptaminii ramine pe verde, primeste un premiu mititel (o carticica, cutie de creioane, acuarele) - ceva care nu costa prea mult, dar este folositor si il face mindru.

Sper sa mearga in cazul vostru.

marius spune:

Bine ar fi sa ai dreptate. Insa realul este una si imaginarul este alta. Esti idealista dupa mine. Conform principiului spus de tine nu ar exista Politie, nu ar exista infractori. Fals. Exact aici apar diferentele. Nu suntem predispusi spre bariere autoimpuse. Nu acem ceea ce dorim de cele mai multe ori, nu facem ce ne place noua de cele mai multe ori si asa mai departe. In procent covarsitor facem ceea ce regulile de grup ne impune, contextul social fie el micro -familia, gradinita, vecinii, scoala, sericiul - fie el macro concitadinii, natiunea. Insa extrem de multe raspunsuri si /sau directii sunt construite sau se nasc din mediul micro - din acea sintagma "cei 7 ani de acasa".



Este hazardanta aceasta intrebare nu ai cum si de unde sa stii daca si cat incredere au avut parintii cuiva chiar si ai mei, daca si cum anume au avut sau nu respect si consideratie fata de copiii lor. Cat despre ideea ca un copil va lua singur intotdeauna decizii corecte si trebuie investita incredere absoluta - da-mi voie sa fiu rezervat cel putin din calitatea unui fost copil, din calitatea unui fost cadru didactic si din calitatea de parinte de doi copii de 8 si 14 ani. Pur si simplu experienta mea nu este conforma cu aceasta iluzie.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

denizel spune:

Mai, ma faceti sa rad (doar Marius ma face sa plang ).
Cum adica e "horror" ca un pici sa spuna ca taie pe cineva cu cutitul? hahahaha :)).
E chiar funny.
Imi imaginez un pusti suparat foc, care, nestiind (si neavand capacitatea) sa faca ceva in folosul lui, vrea sa socheze si arunca faza cu cutitul :)))).
iar parintele, vaaaaaai, vaaaaai, vrea sa ma omoare, m-am sacrificat degeaba sa-l cresc, o sa devina un anarhist samd.
Luati o pauza, da? Un copil e un copil si nu e cazul sa va ambalati atata.
Desigur ca nu trebuie lasat sa aiba un limbaj agresiv sau sa ameninte, dar trebuie umblat la cauze.
Alea!!! trebuie prevenite.


Si, Androix, dupa ce se calmeaza, explica-i ce inseamna chestia aia cu cutitul.
Nu rezolvi nimic daca il pedepesesti si, in timp ce sta in camera lui, isi spune: ce as mai baga cutite in reaua asta :)))))))).



Marius, nici o fiinta umana nu este mai jos decat tine. Fie el copil sau adult.
Pur si simplu nu avem dreptul sa ierarhizam in felul asta semenii.
Daca tii neaparat sa te plasezi tu singur mai jos intr-o ierarhie, n-ai decat sa o faci, dar sa plasezi o fiinta umana mai jos decat tine, e o chestie pe care mintea mea nu o poate cuprinde.
Desigur ca sunt persoane pe care le dispretuiesc si pe care le-as vrea afara de pe planeta , dar nu-mi trece prin cap sa spun ca imi sunt inferioare si ca ar trebui sa-si stie locul.



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

denizel spune:

Veeezi, Androix?
iti pui ambitia cu el uneori si asta ii face foarte rau. Vezi sa nu devii amenintatoare falic pentru el :D.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

denizel spune:

a, si inca ceva: daca el e putin fricos, nu rezolvi nimic, adica nu-i dai curaj daca il tratezi "normal", nu sari sa-l cocolosesti daca pateste ceva (asa cum ziceai mai sus).
Tocmai ca trebuie sa-i arati ca esti tot timpul langa el, ca iti pasa mult atunci cand se loveste, cand l-a suparat cineva etc.
Fiind nesigur pe el, "normalitatea" ta mai rau ii face decat sa-l ajute.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.