In cerc vicios :( AJUTOR

Sabina spune:

scuze Marius, ar asa cum nu accepta pe forum mesaje rasiste tot asa ar trebui sa fie interzise mesajele care propovaduiesc umilirea copiiilor prin bataie.


Nu am ce sa respect la o astfel e parere.
daca acord respect palmei la fund ca metoda de educatie, va trebui sa acord respect si deportarii tiganilor in desert, ca e o opinie, nu?


A, ca pot sa am intelegere daca unui parinte i-a scapat si ii pare extrem de rau, e cu totul altceva. Suntem o generatie crescuta in majoritate cu palma la fund si dupa ceafa si patternurile astea dispar foarte greu.
Nimeni nu e perfect, si eu am tipat la copii si la cea mare mi-a scapat si mana, de aia sunt asa inversunata impotriva palmelor, pt ca am vazut in proprie experienta cat de nocive sunt.







Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

RAMONELLA spune:

Daaa,sa stii ca m-am gandit la asta de multe ori...ai dreptate...dar uneori ne mai iesim din fire...chiar daca se intampla rar...




Ramonel,mami de Bea(08.11.2007)

---

2 sarcini oprite din evolutie la 5s si 7s-MTHFR C677T heterozigot, PAI1 4G/5G genotip heterozigot

In cartea vietii, un înger a scris despre nasterea copilului meu. Apoi, închizand cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pămant!"

RAMONELLA spune:

Da,crede-ma ca regret intotdeauna,si-mi pare rau,de fapt la sfarsitul povestii terminam prin a ne cere amandoua iertare,ea ca nu mai face si eu la fel.

Ramonel,mami de Bea(08.11.2007)

---

2 sarcini oprite din evolutie la 5s si 7s-MTHFR C677T heterozigot, PAI1 4G/5G genotip heterozigot

In cartea vietii, un înger a scris despre nasterea copilului meu. Apoi, închizand cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pămant!"

denizel spune:

Asta e cu totul altceva, Ramonella!

Una e sa propovaduiesti bataia/umilirile (sau sa sustii bataia/umilirile pe care altii le propovaduiesc) si alta e sa spui ca regreti cand iti iesi din fire si iti ceri iertare de la copil!


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Luna1 spune:

Eu cred ca deja exagerati. Exista o diferenta intre a iti pierde cumpatul uneori si a crede ca un copil poate fi "educat" doar cu pedepse.

Un copil nepedepsit nu e un copil lasat de izbeliste.

Eu pot discuta din ambele posturi, la primul am folosit pedepse, pedepse care, in general, ma faceau pe mine sa refulez, nu consideram neaparat ca ii fac lui bine. Le regretam ulterior deci clar ca stiam ca nu procedez bine. Insa imi faceau mie bine. Stiam ca doar il amenint cu pedepsa (nu fizica) si se opreste din ceea ce facea. Da acum imi dau seama ca e o forma de abuz. Copilul meu nu mai avea personalitate. Executa ce ziceam eu. Iar lumea mi-l admira ca e cuminte. Pana mi-am dat seama ca el nu exprima nicio opinie, el nu iesea din tipar, iar cand iesea ii era frica. Atunci am schimbat foaia. L-am incurajat chiar sa face nebunii, sa isi sustina ideea, copilul meu si acum e obsedat si terifiat de autoritati. Da acum avem momente cand se rasteste la mine. Are 9 ani si cand considera ca ii fac o nedreptate reactioneaza la fel ca mine: si eu mai ridic tonul la el. Mi-am cerut scuze mereu si culmea, el ma iarta de fiecare data. Nu mi-a zis nicicand: "mama gata, tot repeti aceeasi greseala on and on, nu mai te iert!" Nu, el tot ma iarta desi am 31 ani si tot repet aceeasi greseala.

Cu cea mica procedez altfel, adica procedez acum cu amandoi la fel, ii ascult, desi am limitele mele.

Da, cea mica mai vine si ma loveste din frustrare. Dar i-am explicat de multe ori ca nu e frumos sa loveasca. Isi cere mereu scuze. Si eu o iert. Si stiu ca, va veni vremea cand nu va mai reactiona asa la frustrare, cand va intelege ca nu e bine. Deja o face, insa are momente cand simte ca nu mai stie cum sa-mi explice ce vrea si atunci loveste. Eu doar ma uit la ea cu o privire care spune tot si ea isi cere scuze.

Si culmea, toata lumea mi-o lauda, la gradi, la bunici toti zic ca e bine crescuta, atentie: nu supusa, ci dulce, cu liberty of mind, cu opinii proprii, insa nu obraznica.

Daca un copil nu-si poate exprima frustrarile si supararile proprii acasa atunci unde sa o faca?

Mai sunt de spus, ideea e ca, educatia se face si fara violenta si pedepse, sunt foarte multe metode, insa e simplu sa pedepsim, sa aratam ca suntem sefi, e mai usor asa decat sa cautam o metoda care nu umileste.

roxanaz spune:

absolut corect. daca as scrie as repeta ce a spus deja Denizel. (auzi la ea, mitomana.. ntzzz... )

Ramonella, de ceea m-am si sesizat la tonul mesajului tau. absolut nimeni nu spune ca e perfect, ca nici nu suntem. nu incercam decat sa explicam sau sa propovaduim, din experienta noastra, macar putin mai indelungata. Uite ce frumos zice Luna mai sus .

si acum chiar on topic: Androix, cum mai sunteti?

R

Androix spune:

Epuizati! Adica eu ca picii dorm dusi eu trag de-o cafea si va citesc si tot incerc sa va ajung din urma.

Imi place ca discutiile s-au mai domolit si am citit niste raspunsuri foarte frumoase si care mi-au mai ridicat din ceata de pe creier si de pe ochi si pentru care va multumesc!

In ultimele cateva luni sunt eu insami in plin proces de reeducare. Probabil ca invartirea in jurul cozii dureaza de mult mai mult timp si abia acum realizez.

Nu stiu daca o sa pot sa ma tin de lipit buline desi nici nu m-am apucat inca. In momentul de fata sunt in urma cu cateva lucruri intre care gatitul pentru acum cand se trezesc picii si desenatul calendarului pentru buline. Si nu fac nici una din cele doua acum. E o perioada grea pentru mine ca sunt singura cu ei, pana pe 20, si am ratat si startul la gradinita de ieri ca eu stiam ca incep pe 13. Asa ca alerg cu ei peste tot, incerc sa rezolv tot ce mi-a mai ramas de rezolvat pana la inceperea gradinitei si sa mai si prind ultimele zile de stat in parc fara griji. Si cum a inceput sa se intunece devreme suntem pe fuga mereu asa ca numai timp de buline n-a mai fost. O sa vad, nu cred ca o sa abandonez ideea de tot dar o s-o adaptez. Ma mai gandesc cum sa fac.
Oricum cert este ca da rezultate foarte bune, ca si pana acum de altfel, vorba buna si muuuuuuuuulta. Pana la epuizare. Sotul meu imi spunea zilele trecute ca am capatat un tic verbal. La fiecare doua fraze intreb "Intelegi?" Azi am avut revelatia vietii si mi-am dat seama de unde mi se trage

Ma intrebati la ce se uita la desene: in general se uita pe minimax sau pe dvd-uri clasice de la disney si mai au seria cu oraselul lenes aparut cu ziarul si scooby doo. Totusi expresia cred ca a cules-o din alta parte, unde fie a auzit-o la vreun adult nervos, fie a prins-o din zbor de la televizor de pe la vreo stire cum da protv. La bunici, unde oricat as vrea nu pot sa nu-i mai duc deloc. Pot doar sa limitez si ma bucur ca incepe gradinita acum si n-o sa mai fie timp de stat si pe-acolo. Am vorbit cu sotul meu sa vorbeasca cu ei in repetate randuri si cand le spune sunt contrariati la maxim ca acolo copiii nu se uita la televizor, nuuu, nici nu pornesc televizorul cat sunt ei acolo Mai este de furca si la acest capitol.

Am mai vrut acum cateva saptamani sa-i dau ceva de facut in casa, o sarcina care sa fie numai a lui gen dus gunoiul sau ceva. Dar nu-mi vine nici o idee. L-as fi lasat sa duca gunoiul si sa-l laud pentru asta dar nu pot pentru ca stam la 10 iar la ghena este geam pana in podea care mai sta si deschis deci n-am curaj sa-l las sa mearga singur acolo. Vad ca am rezolvat incet incet cu stransul jucariilor. Nu stiu daca e din cauza ca a mai crescut sau ca am vorbit eu pana la epuizare mi-a placut ideea cu Woody si Buzz care s-au suit pe clanta sa fuga la alt copil care se poarta mai bine si nu-i lasa imprastiati. Cert e ca trebuie si din partea mea efortul de a intra periodic in jucarii pentru ca in ciuda tuturor cutiilor ei cand fac ordine le pun pe toate gramada in dulap Daca ar avea usa ar inchide-o peste ele si camera ar arata luna.

Gata, chiar trebuie sa fug sa le gatesc ceva ca se vor trezi si ciorba de la pranz nu face fata pana diseara.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

mihaela_s spune:

Nu mi-e rusine sa va spun ca eu am batut-o pe cea mare, de mai multe ori. De fiecare data imi ieseam din minti din diferite probleme(am trecut si printr-un divort in acea perioada) si ii dadeam cateva la fund apoi strigam la ea si o trimiteam in camera ei pana termina de plans. Sa va spun cum ma simteam in acele momente??? UUUUf si acum imi dau lacrimile si mi se face pielea gaina pe mine. Ea nu-si mai aminteste insa(avea 4-5 ani pe atunci si acum are aproape 14), ma bucur mult ca nu au afectat-o acei ani. Intotdeauna terminam lunad-o on brate, cerandu-mi scuze si plangand amandoua...si tot repetam greseala...
Aveam atunci un copil "model", cuminte si linistit care cu greu scotea ceva parere de a ei...am observat cat de inchistata era desi deja incercam sa povestim si sa rezolvam pe cale amiabila conflictele desi recunosc ca mai strigam. Incetasem insa cu palmele la fund...Revin...am observat cat de inchistata si inchisa in ea era cand am fost in concediu in SUA, manifestandu-se fata de alti copii de acolo care strigau, tzipau, dansau liberi in timp ce a mea nu indraznea sa scoata un cuvant, ma intreba mereu din priviri daca face bine. M-am urat in clipa aceea, m-am urat! Mi-am promis atunci ca ccc cu cea mica voi proceda asa cum trebuia sa procedez si cu ea si pot sa va spun ca cea mica e mai rebela, mai dezlantuita si libera de inhibitii desi inca nu are varsta celei mari cand am descoperit inchistarea ei. Cea mare si-a deschis si ea aripile si e acum asa cum o voiam si cand era mica, dar nu stiam ca eu eram vinovata pentru ceea ce era atunci.
Ca o concluzie, la mine a functionat perfect fara nervi, strigate si alte chestii urate. Sigur ca avem si noi momente cand imi pierd cumpatul si as fi exagerata daca as spune ca nu se mai intampla sa mai strig...dar incerc sa gestionez problemele fara asta, fara constrangeri si fara pedepse. Nu e usor deloc, totul cere multa rabdare, atentie dar am si concursul sotului si cand totul se imparte la doi, e mult mai usor. Eu cred ca se poate, cred ca toti copiii merita atentie, dragoste si incredere...fara nervi descarcati in orice fel asupra lor.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

mihaela_s spune:

Nu stiu cat o ajuta pe Androix ce am scris eu mai sus...dar mi-am descarcat si eu sufletul. Ca e dureros cand citesc ca sunt mame care inca mai cred ca bataia e rupta din rai.... Si nu, nu sunt perfecta, inca lucrez la mine si la comportamentul meu vis-a-vis de copii...dar ma bucur ca am inteles cat de rau le faceam copiilor...desi eu am fost in copil nebatut....

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

roxanaz spune:

Androix
tot eu ca mi-am adus aminte de ceva. Patrick (care acum a facut 6 ani) a avut anul trecut o perioadaaa lungaaaa similara. de negativism, de uitare, de ignorare a tuturor lucrurilor pe care le consideram normale. cu plansete din nimic, cu aruncat obiecte, etc, etc. si au trecut. am observat ca si eu eram altfel, desi incercam sa fiu preocupata la fel de amandoi clar ii acordam putin mai multa atentie Evei.. si el a dezvoltat lucrul asta, l-a amplificat... numai cu mine facea de obicei crizele. sau cu mama mea (care e tot asa, foarte apropiata de el). concluzia - eram eu obosita, stresata, nedormita, multe . numai asa putea el sa imi atraga atentia. cerd ca si la voi e o situatie similara acum. esti intr-un punct maxim (desi poate nu realizezi asta) si asa iti arata ca nu mai esti cea pe care o stia.

R