In cerc vicios :( AJUTOR

anca_a spune:

Stai asa Denizelule, nu pleca. Eram si eu pe-acilea, ocupata sa caut in urma unde-a zis mitzi ca barbatul e seful nevestei. Recunosc ca nu am parcurs initial tot mesajul ei si nu m-am asteptat sa gasesc scris negru pe alb cele zise de tine. Credeam ca ideile vizavi de rolul femeii in familie au fost expuse asa mai voalat...iar tu, mare cititoare printre randuri ai inteles rapid mesajul...

Filofteia , dupa parerea mea o pedeapsa pe an sau una in fiecare zi e absolut acelasi lucru. Mesajul transmis e acelasi, anume ca eu sunt seful, iar tu un biet subordonat aflat la cheremul meu si faptul ca eu nu te pedepsesc in fiecare zi precum vecina de la 2 e pentru ca marinimia mea depaseste cu mult marinimia ei...:(

denizel spune:

te ajut, Anca :


Citind un alt subiect aici, la parintii intreaba... (si anume "rasfat dus la extrem") m/am ingrozit. cum pot fi aici pusi la zid parintii ce-si pedepsesc copiii




parintii care-i invata ce-i autoritatea, parintii care nu le permit toate toanele sub pretextul ca vezi Doamne, psihanalistul din fiecare din noi a ajuns la concluzia ca in sfatele fiecarei sfidari a copilului e cine stie ce suferinta ascunsa?





Ne-am uitat cred prea mult la filmele americane, unde 90% din personaje au vreo trauma din copilarie, iar prin urmare, hai sa avem grija sa nu/l traumatiyam pe al nostru!!!





nu, eu cred ca nu traumatiyeyi copilul daca/l cresti sub autoritate. Si da, el ESTE sub autoritatea parinteasca! NU, nu suntem egali cu totii, relational vorbind. Parintii sunt o autoritate deasupra copilului. Spunea cineva mai devreme "Tie cine/ti impune pedepse si avertismente, cum faci tu copilului?"


Ei bine, de exemplu, autoritatile statului imi impun reguli si/mi dau pedepse.




Iar in cadrul familiei, stiu ca poate parea desuet in vremurile astea moderne, dar va amintiti ce se citeste la nunti in biserica, cum ca "barbatul este capul sotiei"?





Nu inseamna nici pe departe ca ii sunt inferioara sotului, insemna pur si simplu ca el e cel care conduce familia, care, daca vreti, ii da o directie pe termen lung.





Sau, personal vorbind, daca ar fi de luat o decizie capitala si, in urma unor indelungate discutii in familie, nu am ajunge la consens, l/as lasa pe el sa hotarasca. Nu asa ar fi si la voi?







Traim intr/un sistem bazat pe autoritate-fiecare dintre noi este sub autoritatea cuiva, sub calauzirea cuiva, daca vreti. Copilulul trebuie sa invete asta din timp. chiar credeti ca la adolescenta e acel TIMP POTRIVIT penstru asta?






Limitele nu se autoimpun, sa fim seriosi, cel putin nu in primii 10-15 ani de viata. Nu discerne singur binele de rau. PArintele are responsabilitatea si autoritatea morala de a i le explica si, daca este cazul, de a i le impune.



mda!!



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

anca_a spune:

:))))

Ar fi multe de spus insa pentru moment regulamentul (nu bunul simt, da?) nu-mi permite. In plus as fi acuzata din nou de atitudine de bully si pe deasupra m-as trezi cap de afis la subiectul "Ma deranjeaza" unde, anumite dudui nu pot dormi linistite de pe-acum din pricina viitoarelor nominalizari la Zmeura de aur.

adelamaria spune:

Off-topic (sau...nu?): Anca_a, superb videoclipul pe care il ai la semnatura! M-a cutremurat!...

anca_a spune:

Nu e deloc offtopic.

Din pacate insa multi dintre noi cautam schimbarea oriunde in alta parte cand de fapt ea se gaseste atat de aproape...in fiecare dintre noi...

danimitz spune:

Deci voi chiar credeti ca un copil caruia i se permite orice (vorbesc de unul de 6-7 ani, deci care intelege, nu de unul de 2-3 ani), care e l#259;sat sa dea in frati, in parinti, chiar si cu scuza ca e extrem de nervos, de neinteles, deodata va incepe sa inteleaga ca traieste intr-o societate fata de ale carei reguli trebuie sa se supuna?
Iar in ce priveste lucrurile povestite de cineva intr-un mesaj anterior, despre parintii care ii dadeau ce e mai bun si o faceau sa se simta importanta, sunt cu totul de acord ca e foarte frumos si foarte corect. Normal ca pentru copilul tau te sacrifici. Numai ca de ce nu pot coexiata cele doua? Valoarea lui, #351;i comportamentul nostru astfel incat el sa inteleega ca-l iubim si e foarte important pentru noi, #351;i disciplinarea. Nu intotdeauna purtatul pe brate (metaforic vorbind) echivaleaza cu "cel mai bine"-le copilului, pe termen lung.
Evident, pentru multi copiii nu va fi nevoie de cat de explicatii, de argumente de ordin verbal, dar de ce aruncati cu oua in mine daca spun ca a/ti lasa copilul sa faca crize de isterie (sau a-i face concesii anormale cand acestea au loc) nu este abordarea corecta.

danimitz spune:

Si, fratilor, sa nu credeti ca sunt adepta bataii ca principiu (mi se par inumane cele auzite, cu cureaua sau furtunul...) dar daca va fi sa-i dau peste mana sau o palma la fund, o voi face. Asta daca nu voi putea sa ma fac inteleasa prin alte mijloace, si potrivit varstei lui, sa se inteleaga bine.

andacos spune:

Tare ma bucur cind vad ca "Zmeurica..."si-a facut efectul!

anca_a si o floare!




Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

makydenis spune:

Ce-mi place mie cand un user i se adreseaza alter-ego-ului sau....
cine are ochi de citit sa citeasca...

turturica spune:

si ce anume va intelege copilul tau din treaba asta?

ps: cred ca putem lasa deschis topicul cu copilul captiv, din nefericire se profileaza noi candidati peste citiva enspe ani la respectivul subiect