Rasfat dus la extrem...

medeea76nou spune:

Zina, se poate (nu e obligatoriu) ca puiul tau sa fie agitat si din cauza faptului ca mananca doua ciocolatele pe zi. Eu cred ca ar trebui sa ii explici (nu cand se afla in criza) ce consecinte pot avea faptele sale, calm, ochi in ochi si cu glas scazut. Din proprie experienta iti pot spune ca baietelul tau nu va intelege absolut nimic in timp ce plange sau tipa. Partea buna este ca la varsta lui inca i se mai poate distrage atentia. Cand vezi ca se apropie o criza, indreapta-i atentia spre altceva (eventual mult mai atracativ) pe un ton mirat, sau care exprima bucurie, tu il cunosti mai bine.
Nu stiu daca a fost bine ca i-ai promis ca mergi la magazin sa ii cumperi ciocolata dorita, nu ar fi fost decat o noua victorie nemeritata din partea lui. Explica-i ce se poate intampla daca mananca alimente expirate sau dulciuri in exces. Fetitei mele i-am spus ca daca mananca dulciuri seara, nu o sa doarma linistita si nu vor mai veni zanele in vis, caci zanele vin doar cand copiii dorm adanc. Astfel incat seara ignora dulciurile, chiar daca ii sunt la indemana. Iar in timpul zilei mananca foarte rar dulciuri (daca primeste o bucatica de ciocolata, musca jumatate din ea si pastreaza restul pentru alta data). Si asta din cauza ca i-am explicat ca daca mananca dulciuri, o sa aiba burta mare ca bunicul, care a mancat dulciuri multe cand era mic, asa ca o face cu moderatie (nu i-am interzis total, dar evitam pe cat posibil).
Poti asocia o stare proasta de-a lui (durere de burtica, greata etc.) cu faptul ca a mancat ceva stricat (noi folosim expresia "are bacterii rele"), astfel incat daca vreodata va dori ceva expirat sa faca legatura cu starea proasta pe care a avut-o.
Filofteia, ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda si ca m-am facut in final inteleasa.


Mamica de Tea (2006) si de Ana (2008), din nou 10+

My_Lady0091 spune:

te stresezi prea mult, ok?
poate sunt si situatii cand voi, parintii lui nu procedati corect..nu tineti cont de psihologia lui...de logica lui, de sentimentele lui, de personalitatea lui..dar ce s-a intamplat azi a fost doar izbucnirea unui mic rasfatat!(mai ales fraza "ma duc acasa la mine")..si garantez suta-n mie ca isi va dezvolta personalitatea pe slabiciunea voastra..pe lipsa de tact...copiii nu se cresc din carti...de acolo te inspiri doar...parerea mea!
eu ti-as spune multe..dar risc sa creez iar disensiuni...si prefer sa ma abtin...

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

My_Lady0091 spune:

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

My_Lady0091 spune:

destul de inteligibil..si sunt total deacord cu tine..

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

accept92 spune:

Si eu cred ca alimentatia unui copil ii influenteaza in mod direct gradul de agitatie. Eu de exemplu am eliminat inca de a avea copii zaharul si orice produs care il contine. La fel si mezelurile. Avand doi copii foarte calmi in conditiile in care nu sunt crescuti din carti, eu cred ca si asta conteaza.

In legatura cu crizele...eu o trimit in camera ei la cea mai mica smiorcaiala. Nu suport si gata. Nu ma intereseaza ce scrie in carti, aici e limita mea. Poti sa faci ce vrei din mine daca vorbesti, daca te smiorcai s-a terminat. Asa ca nu s-a intamplat vre-o data sa ajungem la o criza majora. Ca banuiesc ca si crizele astea tot cu smiorcaiala incep, nu direct cu dat cu curu de pamant. Eu ti-as spune mai multe dar nu cred ca te vei schimba. As vrea doar sa te sfatuiesc sa nu mai cauti sa te consolezi cu exemple de se poate si mai rau. Se poate infinit mai bine si acolo trebuie sa tintesti. Am doi copii, ambii mai mici decat ai tai. Cea mica are 3 luni si este alaptata exclusiv. In aceeasi seara in care s-a intamplat incidentul de la care a pornit discutia am avut si noi o nunta la care am participat impreuna cu sotul. Am fugit acasa amandoi la 10, i-am facut baita celei mici, am alaptat-o si la nani. Era mama venita la noi sa stea cu fetele. Ne-am intors dimineata la 4. Iesirea ne-a facut foarte bine, nu ca nu eram bine oricum. Acum 2 saptamani am fost la mare singuri cu fetele. Ne-am simtit foarte bine, ne-am odihnit, copiii s-au simtit si ei foarte bine. Asa trebuie sa fie viata de familie, nu concep sa fie o lupta si o zbatere. As arunca orice carte, as 'inchide' forumul si mi-as schimba serios atitudinea daca as fi in locul tau. Fara sa dau socoteala nimanui.

CorinaDani spune:

buna zina,

in primul rand nu-i mai da ciocolata, inlocuieste ciocolatica kinder ori cu kinder felie cu lapte, ori cu ursuletii barni (cu crema de vanilie sau capsuni)

ciocolata agita, plus ca nu este recomandata celor cu "teren" alergic

in al doilea rand pune toate dulciurile din casa intr-un loc doar de tine stiut, nu la vederea/indemana copilului, si atunci cand ii dai ceva dulce sa nu te vada de unde le iei sau unde le tii; eu, de exemplu, le tin in frigider, intr-o punguta inchisa la culoare, ascunsa in sertarul cu fructe, astfel incat fetita sa nu vada dulciurile atunci cand deschidem frigiderul, ca nu ne mai intelegem cu ea, vrea sa-i dai ceva chiar daca a mai mancat alt dulce sau e chiar inainte de masa. stie ca avem ceva dulce in bucatarie, dar nu stie exact unde si nici nu le poate zari din intamplare. plus ca am obisnuit-o sa primeasca un mic premiu dulce daca papa (aproape)tot, intai o laudam foarte tare ca a mancat mancarica, pentru ca va deveni cea mai puternica si frumoasa, desteapta fetita, apoi daca cere "bobo" ii dau, daca nu cere, nici noi nu-i mai amintim...

in al treilea rand, a gresit si bona, nu trebuia sa-l ridice pe copil sa-si ia singur altceva din dulap, putea sa te intrebe pe tine mai intai sau sa-i dea ea cateva dulciuri din dulap, sa-si aleaga el ceva; maine-poimaine te trezesti ca cel mic isi pune scaunul si se urca singur la dulapul cu dulciuri, si poate cade...

acum faptul e consumat, nu te mai face praf degeaba si nu te mai lasa asa de mult impresionata, pun pariu ca lui deja i-a trecut si a uitat incidentul...

ideea e urmatoarea : a cerut bobo, intai ai spus ca nu mai ai, lucru perfect plauzibil in mintea lui, apoi bona intervine peste autoritatea si il urca la dulap sa-si aleaga alt dulce, vede ciocolata, normal isi da seama ca l-ai "mintit" iar cand i-o mai si iei din mana, chiar nu mai conteaza motivul ca era aproape expirata, el a perceput din partea ta minciuna (ca nu mai ai bobo) + refuzul de a-i da bobo (pe care l-ai mintit ca nu mai ai); asadar, s-a simtit pedepsit, fara a fi facut ceva rau, de aici reactia si vorbele lui...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

accept92 spune:

As vrea sa mai adaug ca in mod sigur problema e la tine, Zina. Nu e o coincidenta faptul ca nu ai o relatie ok nici cu sotul nici cu copilul. Fa cumva sa te iubesti mai mult, mergi la psiholog daca e nevoie. Pune-te pe primul loc si respectul celorlalti va veni fara sa faci nimic deosebit.

Luna1 spune:

Pai simplu regulile societatii le explici de cand sunt mici in primul rand prin exemplu propriu: de ex "a nu fura", de cand sunt mici copiii mei stiu ca eu merg la lucru ca sa am bani sa cumparam diverse. Stiu ca daca nu am bani sa cumpar ceva, nu cumpar, economisesc sau renunt la acel ceva. Cand mergem in magazin si doresc ceva (in special cea mica) stie ca trebuie cumparat. Uneori ii spun ca nu am bani si punem produsul la loc.

Ce vreau eu sa spun e ca, orice copil trebuie sa inteleaga consecinta reala a faptei lui. Ce sens are sa-l pui la colt ca a lovit de ex un copil? Nu intelege real consecinta (faptul ca acel copil plange, il doare, nu se va mai juca cu tine etc).

Legile care sunt in contradictie cu noi, mi se pare normal sa militam sa le schimbam. Asa ajung lideri, cei care vad legile abuzive si doresc sa le schimbe. Si daca gasesc mai multi adepti ai schimbarii acestor legi militeaza impreuna.

Sincer, fara nicio suparare, adormirea generala in care se afla Romania la momentul actual mi se pare o consecinta a educatiei comuniste. Nu contrazicem nicio lege, nicio masura, ne supunem cu orbire si adormire autoritatilor. Nu crezi?

Porumbita spune:

ba da!

Rufus spune:

Luna, eu am inteles din prima ce vrei sa spui, numai ca eu, in cautare vesnica de solutii la problemele mele, incercam prin intrebarea mea sa individualizez cateva aspecte.
Dincolo de a milita sa schimbam legi nedrepte, mi se pare de neacceptat sa militam pentru schimbarea legilor care nu ne convin noua. Nu cred ca exista intr-o societate oameni la fel, asa ca pachetul de legi cuprinde legi pentru toata lumea, care se dovedesc corecte si se aplica tuturor, indiferent daca le convin sau nu la toti. In plus, este diferenta mare intre a milita pentru inlaturarea legii respective si a nu te supune ei. Daca alegi sa nu te supui, atunci suporti constient consecintele, nu te mai poti plange; insa asta o poti face cand esti matur si ai discernamant. Nu cred ca-i corect sa-mi invat copilul ca, daca nu-i convine o regula, trebuie sa faca cum doreste el. Aici nu-i vorba de Romania (unde amorteala noastra e binecunoscuta), ci de orice loc guvernat de reguli stricte; uneori regulile nici nu trebuiesc sa fie legi ca sa fie respectate...
Cred ca exista un numar limitat de cazuri in care ne putem lasa copilul sa cunoasca consecinta gesturilor sale. Pentru ca mie nu prea-mi vine (in exemplul tau) sa vada pe pielea lui ce inseamna sa se bata cu un coleg, nu numai ca-i umfla ochii aluilalt, dar poate chiar o pateste el. Cazuri sunt cu nemiluita. Si, ca su parasesc acest caz, dupa parerea ta, cum ar trebui sa procedez daca copilul meu ar fi bataus, fara sa-l pedepsesc?
Mergand mai departe, inclin sa cred ca exista multe fapte ale caror consecinte sunt dezastroase (frizand absurdul, ar fi sa ne lasam copilul sa fuga in strada doar ca sa vada ce tavaleala capata la contactul cu autobuzul); pentru acestea, exista "legea"; si nu uita ca, de multe ori, legile in contradictie cu noi nici macar nu-s abuzive; de ce trebuie schimbate?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008