inselata si eu ??(2)

CorinaDani spune:

Hannen, eu am fost una dintre cele care a intrebat despre religia si nationalitatea sotului, doar pentru a ne da seama din ce tara/regiune a lumii este el, astfel incat sa stim/sa intelegem in ce mediu a crescut, cam care sunt principiile societatii sale, ce inseamna familia si copiii in acea societate/cultura, poate ca in tara lui femeia tre' sa stea acasa si sa aiba grija de copii, iar sotul este cel care se ocupa de veniturile si bunastarea familiei...Puteam sa-mi dau cu presupusul direct, pentru ca la Medicina, studentii straini, acum 15-20 de ani, erau din cateva tari, stiute foarte bine de cei/cele care au avut tangenta cu facultatea si campusul universitar unde erau cazati...

Nu am nimic cu Islamul sau alte religii, accept faptul ca fiecare are dreptul sa creada in ce si in cine vrea, deci chiar n-am avut intentii ascunse cand am intrebat asta, pur si simplu am vrut sa aflu care este "modelul" societatii in care a crescut si a fost educat domnul in discutie.

A, ca s-ar fi iscat discutii off-topic pornind de la un anumit raspuns, asta e clar, intotdeauna vor fi persoane care tin musai sa-si exprime parerile pro sau contra legate de acest subiect sensibil, religia...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

emilia.m spune:

balanta... gandesti altfel decat mine si respect asta dar nu pot gandi ca tin
Sa iti explic cum gadesc eu: in clipa in care ma casatoresc cu un om ma astepti la fidelitate din partea lui. Altfel nu ma casatoresc. Asta e conditia pe care eu o impun si el, daca ma vrea, o accepta. Si e normal ca si el sa imi impuna aceasta conditie si eu, daca il vreau, sa o accept. Asta e intelegerea. Si-atunci ma intreb: daca eu ii pot oferi asta, daca eu pot sa nu calc stramb, el de ce sa imi raspunda la fel doar o vreme si apoi sa calce pe langa, doar pt ca e vorba de o casnicie cu vechime? Ce, hormonii lui sunt mai smecheri decat ai mei? Sunt mai cu motz? Daca eu pot sa ma abtin atata vreme de la a-l insela, el de ce nu poate? E vorba de respect, de bun simt daca vrei. Cum poate dormi linistit cand stie ca m-a dezamagit atat de rau? Asta e intrebarea. Ca actul fizic in sine nu conteaza foarte mult daca nu e indragostit de ea cu asta sunt de acord. Dar conteaza importanta pe care o dau eu acelui fapt si importanta pe care o da chiar el acelui fapt ascunzandu-l si mintind.
Nu gandesc ca intr-o cutie inchisa ermetic. Dimpotriva. Am o minte foarte foarte deschisa. Inteleg ca sexul e doar sex si odata ce nu exista sentimente nu inseamna mare branza. Dar minciuna, tradarea, dezamagirea... astea dor. Si pentru ce sa ma faca sa sufar atat? Pentru o partida de sex care oricum nu inseamna mare branza si a carei importanta o va minimiza pana aproape de valoarea nula odata ce o descopar?
Odata ce au fost impuse niste reguli pe care le-am acceptat amandoi, incalcarea lor doare rau.
E adevarat ca "linistea fortata" care nu a venit volumtar din partea lui nu e prea placuta. Dar nu e vina lui sieulafel ca s-a ajuns la asta. Si e normal sa vrei linistea de dinainte (presupun ca toti ne dormi casnicii linistite) dar cu mai mult adevar decat inainte.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

balanta spune:

emilia...gandesc altfel decat tine doar pt ca am 20 de ani in plus...de la 27 ani cu fiecare an in plus gandirea mea s-a modificat...exact la varsta ta gandeam la fel...eram atat de apriga si pornita pe acest aspect...apoi...he, he..cate se schimba...la 27 de ani habar nu aveam cu ce se mananca viata...asa ca gandirea mea e cumva post-varsta multora care posteaza aici...dar nu am gasit inca un forum pt persoane cu varsta peste 45 de ani!

andreeaben spune:

Balanta,interesanta abordare a situatiei...dintr-un anume pct de vedere ai dreptate,ca "satisfactia" ,impropriu spus...nu e completa daca situatia a fost fortata,linistea nu e liniste cu adevarat decat daca el ar fi fost de la inceput maleabil si docil si si-ar fi recunoscut cu demnitate vina,asa ar fi ideal....dar sa nu uitam ca el este un barbat si barbatii au un orgoliu al lor,o mandrie masculina diferita de a noastra si le este foarte greu sa recunoasca atunci cand gresesc,sa si asume raspunderile greselilor(sunt si exceptii,este clar!).De asta situatia nu este naturala,este fortata,pentru ca el a fost intr-un fel obligat sa ia o decizie corecta,sa se intoarca intr-un punct de unde plecase de ceva vreme,acel derapaj de care se vorbeste a fost destul de mare si efortul de revenire trebuie sa fie si el pe masura si asta se face treptat.De asta acum este asa de greu pentru toata lumea,pentru el in primul rand sa recunoasca greseala,sa se impace cu propria constiinta si sa revina pe linia de plutire a familiei,pentru ea sa-si linisteasca sufletul tulburat si ranit.Cu dragoste si rabdare vor reusi daca amandoi vor asta.....

Andreea,mami de Andrei nazdravan

emilia.m spune:

balanta
Cu toate astea, eu sunt sigura ca pot gasi un barbat care sa nu ma insele. De fapt sunt sigura ca l-am gasit.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

balanta spune:

...andreea,atunci cand se revine pe linia de plutire ca o constrangere urmata de o resemnare, e aproape sigur ca peste ceva timp vor mai fi ceva derapaje...ce satisfactie putem avea atunci cand cel de langa noi e "imaculat" in urma unui ultimatum...cu dragoste si rabdare...da , bun, e ok... dar banuiesc ca din partea ei...lui la ce ii trebuie rabdare?...dragoste?...dupa 18 ani stii bine ca vorbim de obisnuinta si apartenenta si nicidecum de dragoste...si eu imi iubesc sotul precum un membru al familiei...dar nu il mai iubesc ca intr-o relatie barbat-femeie...si au trecut 15 ani si nu 18...sunt atat de multe aspecte intr-o institutie ca si casnicia , incat fidelitatea e ultimul lucru la care ma gandesc cand e vorba de convetuit sub acelasi acoperis...a, da, la inceputul relatiei mi se pare corect si acest inceput pt fiecare are alta conotatie...

al meu nu ma inseala sau hai sa zicem ca nu m-a inselat pana ceva vreme in urma...nu mi-a folosit acest aspect mai mult decat altele...preferam sa ma insele si din sentimentul de vinovatie sa faca mult mai mult pt familie...dar ma rog la mine e deja alta situatie, nu mai bat moneda pe asta

spui de un efort de revenire...efort pt ce...sa se autosugestioneze sa o iubeasca mai mult...sa nu doreasca alta femeie mai mult...sau pt ce efort...pt interogatoriul ce va urma si atmosfera incarcata de suspiciunile ei?...eu nu pot trai asa chiar daca as gresi...la urma urmei nu-mi poate impune nimeni ce sa simt...ok, raman cu tine, te respect, nu ma duc cu altul, nu ma mai uit dupa altul, ma ocup de copii,stau in sanul familiei dar nu-mi poti impune sa fiu tandra, draguta, sa sar in sus cand te vad daca nu simt asta...sunt si sentimente care mor, dar asta nu inseamna ca divortezi si gata...si nici nu sunt dispusa la o piesa de prost gust in fiecare mimeaza dragostea...

emilia.m spune:

balanta, tu vorbesti din prisma situatiei tale: "al meu nu ma inseala sau hai sa zicem ca nu m-a inselat pana ceva vreme in urma...nu mi-a folosit acest aspect mai mult decat altele...preferam sa ma insele si din sentimentul de vinovatie sa faca mult mai mult pt familie...dar ma rog la mine e deja alta situatie, nu mai bat moneda pe asta"
Numai ca eu ma intreb asa: de ce preferi sa te insele si din sentiment de vinovatie sa arate interes pentru familie? Cu ce te incalzeste ca arata interes pt tine si copii vostrii daca acest interes nu vine voluntar din partea lui?
Eu nu cred ca e normal ca dragostea sa fie inlocuita de obisnuinta dupa ani de convietuire. E normal sa existe si dragoste si respect si obisnuinta. Si cunosc cel putin doua persoane casatorite de peste 40 de ani (parintii mei) care inca se iubesc si nu traiesc intr-o piesa de prost gust mimand dragostea. Pur si simplu au avut grija de relatia lor, au avut grija sa nu se dezamageasca reciproc atat de tare incat sa ajunga sa stea impreuna doar pt ca sunt batrani si n-au chef sa stea singuri. Imi pare rau ca relatia ta nu e ca a lor. Eu visez sa am o relatie ca a lor si voi face tot ce pot pt asta.


Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

balanta spune:

...am un singur copil dintr-o casnicie anterioara...interesul pt familie nu se refera la a duce gunoiul, la a spala vase, nu, nicidecum...se ingrijeste singur si eu nu am nici un merit, dar toata responsabilitatea financiara sta pe umerii mei...si sa stii ca e a dracului de greu sa stii ca nu iti permiti sa te imbolnavesti nici macar o "zi"...sa stii ca daca tu nu esti se duce totul pe apa sambetei...ce crezi tu acum e acum...ce vei crede peste cativa ani e altceva...si mai sunt si eu de vina...nu ma simt implinita doar cu viata de familie...si cred ca cu asta am spus totul...nu fiecaruia i se potriveste rolul asta...sunt mult prea vissatoare si romantica ( chiar daca cei din jur nu ma cunosc asa si am trait prea multe vieti in una ca sa iau totul atat de simplu...

emilia, e clar ca suntem diversi...am atatea prietene resemnate si multumite oarecum de viata pe care o duc iar eu nu vad in viata lor decat desertul....sincer...suntem de departe diferite...

si mie nu-mi pare rau ca nu am avut genul de relatie pe care il descrii tu...am invatat din suferinta si deceptii mult mai mult decat din dragoste...si mi se pare un castig

emilia.m spune:

Stiu cum e sa ai toata responsabilitatea financiara pe umerii tai. Viitorul meu sot e liber profesionist, e la inceput de drum si evident nu stam pe roz cu banii. Dar vad ca vrea sa schimbe lucrurile, sa inceapa sa castige bani pt familie, munceste, gandeste, se implica, se agita. Nu sta si asteapta sa pice para malaiata. De-aia il admir si de-aia accept ca banii mei sa fie sursa principala de venit.
Si eu am invatat din deceptii mai mult decat din dragoste. Toti invatam din greseli mai degraba decat din clipele bune. Dar asta trebuie sa se intample la inceputul vietii nu asta toata viata. E oribil sa o duci o viata intreaga din deceptie in deceptie.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

hannen spune:

CorinaDani,chiar daca tu nu ai intrebat cu anumite intentii s-ar fi intimplat exact cum ai zis tu.Sigur se gaseau care sa judece si sa amestece religia dar cel mai important,raspunsurile,ei,raspusurile la dilemele doamnei() ar fi fost cu totul si cu totul altele.

Si eu am scris tot fara intentii de a deturna subiectul,a fost doar o concluzie trasa de`a lungul timpului si de la care nu m-am putut abtine sa o expun.

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!