Sezatoarea canadiana (189)

mamaana spune:

am fost dimineata la scoala cu fetele la playdough party sa cunoasca scoala si 'the teacher'. sunt cele mai mici din clasa si la varsta si la marime. dar sunt amandoua in clasa de dimineata ca merg cu school bus
s-au jucat ce s-au jucat cu plastilina cuminti dupa care au venit la mine sa ma intrebe daca au voie sa citeasca carti ah ce m-am bucurat au vorbit chiar si cu profesorul
sa vedem cum o fi saptamana viitoare cand o sa fie fara mine acolo. incep joi de abia - cu numai jumatate din clasa, iar vineri se duc toti copiii

si al mare a fost la bbq la liceu
of, ce ma asteapta anul asta...

mikiion spune:

iselin sa stii ca trebuie vazute lucrurile mai nuantat si mai in perspectiva, de fapt. Joburile la guvern nu se iau peste noapte. Intre momentul afisarii concursului si momentul in care ai jobul la ei poate dura mai mult de un an. Se pot intampla multe in timpul asta, chiar sa si termini scoala. In plus nimeni nu te obliga sa accepti exact jobul pe care-l ofera ei in momentul cand te suna, asa cum nici nu e o regula sa treci interviul ulterior. In cazul meu l-am luat numai pe al treilea, cel care a implicat o mutare la Quebec.....Deci din momentul afisarii si pana am intrat pe job au trecut 11 luni.... Putea sa fie si mai mult , eu am fost avantajata pt. ca eu am o meserie rara , en demande, din cauza super specializarii( ceea ce poate fi si un mare dezavantaj in sine). Si eu am intrat in sistem pe a 3 -a portita, nu pe a patra cum e acest concurs( Ordinea de prioritati e asta: 1 - e angajat al ministeului, 2 - mutare interministeriala, 3 - recrutarea universitara sau colegiala, 4 - lista de rezerve).

Oferta postata de mine e super interesanta pt. ca ei cauta oameni cu experienta, indiferent unde.... sunt rare astfel de oferte... Poate nici nu mai iau lista de recrutare universitara, ca ii intereseaza oameni cu experienta. Banuiesc ca e mult mai prost platit decat la privat si absolventii pleaca in aceasta directie.

De asta eu sfatuiesc pe toata lumea sa se inscrie, sa incerce sa ia concursul( care repet nu e chiar usor) si apoi o sa vada...in doi ani .... Si asta in general pt. orice concurs care apare.... De fapt eu repet sfaturile date de consilierul in resurse umane cu care am facut activitatea de formare initiala cand am intrat pe post. Eu nu cunoasteam informatiile astea.... Plus ca daca esti in sistem ai portita deschisa spre posturi oferite la intern si poti sa magazinezi apoi.... Eu asa am facut, asa ca sunt din nou la Montreal....

alina, merci dar m-am lecuit de scris la generale Nici sa ma intorc sa mai citesc nu mai fac, ca ma ia cu frisoane si cu amintiri din cancelarie ( am avut nenorocul de un colectiv la scoala mea, ca nu toate cancelariile sunt asa)....


Anka pt. cea mica sunt activitati de «eveil musical», interesant pentru varsta ei. Pt. cea mare nu ma bag, n-am inca informatii....

ankalaura spune:

Doloress - pai asa a fost mereu cu copiii, si pe vremea noastra a fost la fel. Doar ca pe vremea noastra mama termina serviciul la 3 jumate, adica muncea 8 ore.

Aici e problema, ca nimic nu s-a schimbat in ceea ce priveste copiii. Scolile functioneaza de la 8 la 12 in general. Gradinitele inchid la cel tarziu 5, putine sunt exceptiile cu ora 6.
Iar parintii lucreaza din ce in ce mai mult, ca asa se subintelege, cine rupe usa dupa 8 ore a pus-o original. Cel putin asa se intampla in Bucuresti. Unde incepi de regula la 9, din cauza distantelor, traficului, etc. La privat la refer.
Eu lucram de la 9 la 6 in mod oficial. Practic, cel tarziu la 8 jumate eram la birou si cel devreme plecam de acolo seara la 7, dar cel mai des dupa 8, uneori si la 10 sau 11 noaptea de fapt. Mergeam si sambata cand aveam treaba. Uneori primeam un bon de masa pentru o sambata lucrata. Bonul valora 2,5$. Deci... munceam sambata 8 ore sa zicem, pentru 2,5$. Si munceam, pentru ca aveam treaba.
Teoria era ca daca stateai ore peste program,e rai ineficient. Daca stateai 8 ore, nu erai incarcat de ajuns. Deseori se socoteau minutele la tigara (pentru cine fuma...). Iar pauza de masa era o poveste.
Acuma na, ca omul munceste, foarte bine ca munceste, dar DE CE pentru copii nu se schimba nimic?
Exista after school in unele scoli de stat - inchide insa la ora 3 cel tarziu.
Bone? Noi am avut, ne-am lecuit. Si ii mai dadeam si aproape juma' din sariul meu. Niste panarame majoritatea. Una mi-a pus in vedere ca ea tine post miercurea si vinerea. Alta brusca copilul. Am aflat asta mult mai tarziu, de la o vecina. Copilul era prea mic pentru a ne spune. Semne avea grija sa nu lase, bona. Era de ajuns ca o zgaltaia, o lua de mana si o tara dupa ea, tipa sa nu mai planga... O chinuia. Nu a durat decat o luna colaborarea, din fericire.

Ma uit aici cata grija e pentru copii. Ma uit la brigadierul scolar care sta acolo in intersectie si ii traverseaza pe copii, ii saluta, glumeste cu ei, le admira ghiozdanul si le ureaza bonne rentree.
Si ca la scoala predai copilul profesorului si il recuperezi la fel.
Ca exista niste reguli si ca ele se respecta, nu intra oricine intr-o scoala, cand vrea si cum are chef.

Acuma... suntem tineri Ma uit ca sunt altii care abia fac scoala la 40 de ani, si o fac, si e normal, si e imbucurator sa vezi asta. Deci cum ziceam suntem tineri, avem o gramada de timp in fata sa tot muncim, de ce sa ma arunc eu acuma ca disperata sa muncesc 8 ore, sa studiez inca vreo 4, sa mai gatesc/rufe/curat inca vreo 2, sa mai fac si entertainment la copii, si sa mai am si capul limpede? N-am cum, ca nu l-as avea limpede deloc...

Hai ca v-am facut capul calendar cu filosofia mea de viata, explicand de ce nu o sa imi fie mie prea curand dor de ro, si de ce nu o sa ma mai intorc niciodata acolo definitiv, chit ca m-as duce oriunde, dar oriunde altundeva daca ar fi nevoie. Sper sa nu imi schimb parerea in viitor...

columbiana spune:

Voi aveti experiente cu chiropracticieni? nu stiu cum se face ca se pling unii prescriu cu dificultate medicii antibiotice in Canada, ca eu de cite ori ajung la clinica ma aleg cu un pumn de medicamente:((; ce vroiam eu sa-mi iau o zi de maladie azi pe motive de...piscina si tot in maladie am ajuns dar la clinica si cu tratament; uof, batrinetea:(((

Mihaela, ai dreptate cu joburile la guvern! examenul ala e afurisit (cel pentru AGF, nivel de bacc, de fapt sunt doua examene de trecut ca sa ajungi la interviu, primul mai merge daca-ti umbla mintea dar al doilea nu ai cum sa-l pregatesti, e chestie de mentalitate...locala;
La guvern mai sunt joburi interesante si pentru cei cu ordinele contabile luate (fiscalist, analist, juricontabil) care merg la +100k, deci la nivel cu privatul, si la care ajungi mult mai usor din interior decit din afara; pentru cei cu diplome dar fara ordin e ok un job ca cel publicat, ma indoiesc ca la privat treci de 65k in contabilitate, ca salariat, fara ordin; in plus sunt multe alte avantaje, sunt joburile ideale sa imparti profesia cu familia;



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

caro spune:

m-am apucat de copt vinetele si ardeii pentru zacusca si imi afuma bbq-ul!

maru spune:

ankalaura, tu ai perfecta dreptate, dar uiti un amanunt tare, a dracului de important: iti permiti, ai banii, sa nu lucrezi, sa mergi la scoala (bursa pe Quebec, Ontario cam greu bursele) si sa enjoy copilaria fetelor.
Nu toata lumea poate face asta, noi nu am putut, eu am avut o tentativa de a merge la scoala, trebuia sa platesc eu tot, si job in acelasi timp, si copil care avea cea mai mare nevoie de ajutor in acea perioada. Asa ca am renuntat la scoala, am tinut de job (pe care l-am si pierdut la o luna de la inceperea scolii, dar care job platea rentul si imi acumulam orele pentru somaj), apoi s-a nimerit sa primesc un job cum imi doream, platit mizerabil, dar portita de intrare, bun la resume. Restul e...history :)

nu ma intelege gresit: te admir din toate punctele de vedere, iti admir pofta de viata, adaptarea e o stare care tine de noi, de felul cum privim ceea ce ne ofera viata. E ca si cu aniversarile: sunt unii care se bucura enorm cand e ziua lor de nastere,ca au apucat sa mai traiasca un an cu bune si rele, sunt altii in schimb care se gandesc ca au mai imbatranit un an, ca sunt mai aproape de moarte. (eu daca viata o iau asa cum vine, cu zambetul pe buze, in schimb sunt in a doua categorie cand e vorba de ziua mea de nastere)

Podeanu spune:

Sunt perfect de acord cu tine. Nici noi nu ne-am permis...daca ma intrebi acum, dupa 10 ani, as fi preferat ca al meu sot sa fii facut o scoala ceva, sunt satula de meseria lui. (si el la fel). dar la vremea respectiva de abia aveam bani de chirie.

Anka, dar si eu te admir. Si-mi place ca esti f realista. Succes in tot ce faci.

ailed15 spune:

Buna fetelor,

Nu v-am mai scris deloc ca de la caldurile astea tare nu imi mai venea sa fac nimic cand ajungeam acasa. E tare aiurea sa fii singura, mi-a trecut foarte greu sfarsitul de saptamana si nimic nu am vazut in urma mea.

Iselin, eu am participat la un concurs de la guvern anul trecut, din pacate nu l-am luat. Insa asa cum sublinia si mikiion poti incerca, cel putin pentru experienta. NU stiu acuma daca exemenele sunt la fel stiu ca a fost intr-o sambata in 2 parti, prima punea baza pe logica iar a doua erau diferite puneri in situatie de genul iti vine clientul la ghiseu nervos isteric urla ce faci sau alte intrebari referitoare la munca in echipa, proiecte. Ca si experienta mi-a prins bine si cred ca as mai incerca daca a mai aparea posturi. Per ansamblu nu e greu insa trebui doar atunci sa fii foarte atent sa te concentrezi. E bine sa fii pe lista lor cu examenul luat pentru ca nu se stie niciodata de unde sare iepurasul si te pot suna. Personal am cunoscut persoane care au luat aceste examene si acum au job-uri la guvern, mi-au spus ca la inceput au acceptat job-uri in afara Montrealului si apoi au aparut posturi la intern. Mi-aduc aminte ca anul trecut am stat la masa cu cineva venit in Canada de 20 de ani ( noi eram veniti de un an) si ne povestea ca la inceput a acceptat posturi pe contract si asa in fiecare an, apoi i-au dat post permanent. Mi-a zis in final ca sa nu ma descurajez niciodata si e un sfat bun zic eu.

Vorbea cineva aici de zacusca, mhh ce pofta mi-a facut, poate am sa fac si eu cateva borcane de gust macar, de mult nu am mai mancat. O sa vorbesc cu mama si o sa-i cer reteta noastra de acasa.

Stii ca vorbiti de job-uri , am intrat asa intr-o pasa ca uite nu avem copii si vrem sa facem dar noi nu prea ne intalnim si atunci pentru ce atata sacrificiu pentru munca. Eu sincer sunt apuizata, adica chiar incep sa realizez ce am acceptat, asta doar fiindca nu avem copii si am crezut ca o sa tombez enceinte dar uite ca nu a fost sa fie asa.

Uff, ma duc la somn.

ankalaura spune:

E drept ca in Qc exista varianta asta a bursei+pret, de asta am si ales calea asta. Totodata nu e usor sa traiesti doar din bursa si pret cu doi copii. In Qc exista si varianta asta a alocatiilor copiilor care acopera practic cheltuielile cu scoala/gradinita si chiar mancarea copilului. Ramai la limita, dar supravietuiesti. Nu e ca si cum "iti permiti"
Acuma, sa nu credeti ca nu imi zbarnaie si mie dorinta de a face altceva, ca nu am fost obisnuita sa nu lucrez. Dar imi dau seama ca realmente nu as face fata.
"Norocul" meu daca spun asa, s-a consituit astfel:
1. Am avut timp sa ma inscriu la universitate si sa incep acum, practic la scurt timp dupa decolare (ceea ce am calculat)
2. Am copil mic si pot sa fac part time cu bursa plina (desi asta e criteriu pentru ciclul1, la ciclu 2 nu mai conteaza, oricum platesti pe statut nu pe credite)
La fel de bine puteam sa nu mai prind inscrierile si atunci da, nu mai incapea discutie, ar fi primat jobul.

Totodata, am prezentat varianta asta si pentru fetele care se pregatesc de decolare. Am intalnit foarte multi oameni aici care s-au repezit in primul job si acum se chinuie cu job de noapte si scoala peste zi. Unora le pare rau ca macar unul dintre ei (caz de familie fara copii) nu s-a tinut de scoala. Unul sa fi muncit si unul sa fi invatat. Mai stiu cazuri de oameni nefericiti ca au ramas la un salar relativ mic, din lipsa studiilor, desi in tara aveau mama studiilor. Acum sunt prinsi in sistem, nu le mai arde de scoala, au copii, au obligatii, si gata, trebuie sa se multumeasca asa.
Daca nu ai copii, merge, ca esti doar tu, iti porti de grija, stii cat intra si cat iese.

Ce faceam eu daca aveam acuma job, cu zilele scurte de la scoala si saptamana de acomodare la gradi? Cine ma intelegea pe mine, sa zicem proaspat angajata, ca trebuie sa iau copilul la 11 de la scoala. Sa zicem ca o lasam la service de garde. Dar inainte? Campul a luat sfarsit la inceputul lui august. 3 saptamani am fi fost descoperiti.
De asta am dat exemplul felului in care am preferat eu sa ma orientez.
Atentie insa, ma refer la un job de nou venit, care se poate plati cu 10$ pe ora sa zicem. Sau cu 12. Sau cu 14. Cu 14 esti deja fericit.
In sensul asta spun: cum e mai bine la inceput?
7ore job*5 zile + 6-12 ore scoala + casa+copii = salar mic si cheltuieli cu scoala si garda
sau
6-12 ore scoala + casa si copii = pret si bursa care te ajuta sa supravietuiesti?
Ce ar fi mai rentabil? Fiecare minut din viata ocupat versus 500$ in plus si scoala intinsa pe cine stie cati ani? Sau ceva timp liber pentru copii, scoala intinsa pe maximum 2 ani si minus 500$? Ca de platit apoi pretul inapoi cu dobanda si impozite in paralel... o sa platim de o sa ne iasa pe nas in urmatorii inca 30 de ani cel mai probabil.

Pe langa toate astea, am pus in calcul faptul ca deja am chinuit destul un copil. Si la al doilea nu am vrut sa repet.

Chiar ma intereseaza parerile voastre, nu stiu daca am gandit eu prea bine chestiunea. Am facut un calcul mic, tac pac. La inceput nu am avut gradinita (asta o avem de 10 zile doar). Mai discutaseram noi aici. Sa ma fi dus la o gradi cu 35/zi, avand job? Nu aveam cum sa platim banii astia, nici in ideea ca am fi primit rambursare anticipata dupa un timp. Unul din noi trebuia clar sa fie acasa. Si cam asa se intampla cand vii, daca ai copii.

cge spune:

Anka, noi ne descurcam cu amandoi copiii la scoala, "rentrée progresive" pentru Anca si amandoi la job + sotul la scoala.
Nu e usor, dar ne descurcam si suntem multumiti si noi si copiii.

Asa ca sunt situatii diferite, ce e ok pentru o familie, nu e ok pentru alta si invers.



Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005