Cum faceti fata tragediei de la Giulesti?

Eu am ramas cu o mare sensibilitate din acea seara. Plang din orice, nu mai pot auzi de copii bolnavi, imi vine sa-mi tin copilul in brate non-stop.
Sunt eu prea sensibila sau v-a afectat si pe voi aceasta nenorocire?

gabriella1 spune:

e greu sa nu te afecteze. Dar ,cu toata curiozitatea, prefer sa nu stiu prea multe.
Pacat ptr acei bebei nevinovati.Pe mine, una, nu ma incalzeste cu nimic faptul ca au arestat asistenta, ca vor mai aresta inca unul sau o suta de oameni.Cred ca cel mai mult conteaza siguranta ca nu se va mai intampla asa ceva ,sau altele.Dar ...cine ne poate da aceasta siguranta?!

Gabriela
24 + viitoare mami de Tudor Andrei

"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

elaga spune:

Nu mai deschid televizorul de atunci. Cred ca acest accident a demonstrat mai degraba lipsa de siguranta. Cred ca o sa treaca ceva timp pana ce noile mamici se vor simti in siguranta in materniate, daca nu au copilul langa ele.

emanouela spune:

mie una imi vine sa ma pup ca am avut taria sa plec din tara, si nu am plecat de bine ce-mi era sau sa ma inbogatesc, si sa imi ofer sansa sa nasc decent, sa fiu ingrijita si tratat decent, sa ma simt in siguranta in spital. e groaznic...asta arata sistemul canceros care e in Romania...

elaga spune:

Esti o norocoasa. Si copiii tai vor avea un viitor mult mai bun.

ni-na spune:

N-am mai vazut stirile de atunci.Urmaresc pe forum ,la generale ce s-a mai intamplat in lume!

IRA_LIZA spune:

Sensibilitate si la mine. Mi-e mai greu sa ma uit la stiri din acelasi motiv k al tau, Elaga. Culmea, m-a scos putin din starea asta faptul k sapt trecuta am depus efor fizic (am zugravit cu mana mea). In timp ce prestam radioul a fost mai mereu pe Romantic FM. Nu tu stiri, nu tu reclame. Muzica si din cand in cand ora exacta. Suficient pt zilele astea.

Insa si furie. Si spaima retroactiva k as fi putut fi oricand in locul oricareia dintre mamele respective. Si nevoia de a face ceva, orice, mi-e mai frica sa stau in casa si sa zic "a fost, va trece, sa-mi vad de treaba", mai bine imi exprim furia fatis, in scris aici pe forum sau in viata reala. Si nu stau pe loc. Particip pe cat pot la manifestarile legate de salvarea sistemului sanitar. Ma simt oarecum k soldatul de pe front care mai bine moare impuscat in timp ce se lupta afara, in camp deschis, decat impuscat cand adapostul in care se credea safe a fost invadat de inamic.

Ma infurie si ma sperie apropierea atat de mare - fizic - intre locul unde locuiesc si locul unde s-a intamplat o asa grozavie in timpul vietii mele si atat de aproape de perioada in care am fost eu insami in Maternitate.

elaga spune:

Ira_liza si eu sunt speriata, speriata de ce se poate intampla, de lucrurile pe care nu le poti controla.