ne intoarcem in Romania sau nu?

Lali spune:

Eu iti scriu doar cateva teme de gandire:
Familia largita (nu ma refer la mama si tata) si prietenii au evoluat si ei de cand voi nu mai sunteti acasa, si-au recreat relatiile de zi cu zi fara voi. Tranzitia si criza au afectat si relatiile de clan din multe familii mari romanesti si relatiile de prietenie care in multe cazuri se mai si dilueaza odata cu infiintarea familiei proprii si mai ales cu aparitia copilului. S-ar putea sa nu mai regasesti exact ce ai lasat din punct de vedere al relatiilor. Nu e ca si cand tu ai plecat si revii exact in acelasi loc si timp. Eu am patit asta cand am revenit acasa dupa 5 ani dintr-un alt oras, tot din Ro.
Odata ce ai plecat si ai cunoscut o alta realitate de zi cu zi, mereu iti va lipsi ceva "de dincolo", nicaieri nu vei gasi imbinarea celor doua. Si, mai mult, odata ce pleci dintr-un loc tinzi sa uiti lucrurile neplacute si sa idealizezi, asa incat in scurt timo s-ar putea sa-ti amintesti din Canada mai mult lucrurile bune si sa le regreti, asa cum probabil acum iti amintesti din Ro mult mai multe din ceea ce ai pierdut (prietenii, familia) si mai putine din motivele care te-au facut sa pleci.

Nu poti sa vii "de proba" cateva luni pastrandu-ti si optiunea cealalta ? Asa te-ai putea hotara mult mai in cunostinta de cauza.

XIO spune:

Donia, este vorba de bani si de administrarea lor.
Nu am spus ca scolile sunt proaste, ci ca nu se invata ca la noi, dovada fiind printre altele (adica in afara de a lua tu materia si a o compara ) , ca cei care pleaca de la noi in alte tari sunt tot timpul pusi cu minimum 1 an in plus fata de tara de acolo.

***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com

Rufus spune:

Medeea, ma bucur ca-mi dai ocazia sa vorbesc despre un subiect mai actual ca oricand. Iti voi spune dilema din sufletul meu.
Am avut, incepand de la Revolutie, mai multe oportunitati de a ma stabili in afara, incepand cu USA si terminand cu Europa. Am avut ocazia sa emigrez in Canada, Africa de Sud, N.Zeelanda sau America de Sud. Adica, cam peste tot.
N-am putut. Eu sunt un om "de-al pamantului", nu-mi place necunoscutul, decat atunci cand pot sa-mi permit sa-l stapanesc. Pe scurt, mai ales cu trecerea timpului, am fost constient ca nu ma pot desprinde de viata mea, prietenii si rudele mele, locurile mele, obiceiurile mele. Desigur, a mai contat ca, pana acum, Dumnezeu mi-a oferit si de tot ce am avut nevoie material.
Iata, deci, cat de mult te inteleg cand vorbesti de dilema ta, cand ai ajuns sa judeci cu sufletul intoarcerea ta acasa. Traiul cu o nemultumire ca a ta nu are nici o valoare, viata trece pe langa tine.
De ceva vreme, sotia mea vrea sa plecam din tara, cu totii. Uite-asa, deodata, eu la 50 de ani, ea la 40, cu trei copii, sa plecam. Sa vindem tot si sa plecam unde vedem cu ochii. Dincolo de faptul ca eu nu vreau...am stat si m-am gandit: ce are, frate, nevasta mea?
M-am surprins sa recunosc ca as vrea, daca se poate, copiii mei sa plece sa studieze (la vremea facultatii, aproximativ) in alte tari. Si, desigur, sa ramana acolo dupa. Pe cat sunt de convins ca eu nu vreau sa plec, pe atat de convins sunt ca ei trebuie sa plece. Stiu sigur ca, cel putin ei, au mari sanse sa traiasca prost aici. Nu de mine e vorba...de ei. Pot fi sanatosi, pot invata bine, dar sansa sa se iroseasca este mai mare. In plus, ceea ce ma deranjeaza pe mine aici, este ca lupta vietii nu este progresul, ci supravietuirea. Daca pentru mine mai conteaza prea putin, pentru ei as vrea altceva.
Nu recunosc, dar incerc sentimentul de vinovatie ca nu am plecat (si nu plec) doar pentru ei. Adica, daca tot nu mai conteaza ce simt eu, de ce sa nu plec pentru ei? Nu stiu...dar am facut primul pas: sunt de acord ca, poate, as fi de acord sa plec. Nu-mi pasa daca citeste Tora ce spun aici...
Am inceput cu Ioana, fata cea mare. Prin amabilitatea fetelor de pe DC, este al doilea an in care merge in Olanda. Sa ajute, sa fie ajutata. Nu voi putea sa suport taxe de scolarizare de zeci de mii de euro...dar cu burse si eventual ajutor de acolo, contra ajutor din partea ei, munca part-time sau alte metode, se poate. Nu-ti spun cum vine din Olanda...e alta persoana. De la cum arata la fata, pana la cum vorbeste, cum se poarta.

Nu stiu ce raspuns sa-ti dau.
Pot sa-ti vorbesc o luna despre politica, sanatate, invatamant, siguranta familiei, joburi, familie, prieteni (da, cum mai spunea cineva, oamenii nu mai sunt tot aia de acum ceva vreme, fireste, incepand cu noi, cei care locuim in Romania), adica despre tot ce ai si tu in minte. Dar adevarul este ca numai voi stiti ce va este mai bine. Asa ca ti-am spus o parte din "povestea" vietii mele. O viata buna, dar cu o mare lipsa: speranta. Unora nu le pasa. Pe mine ma macina...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

danat spune:

Nici ca se putea scrie mai bine exact ceea ce gandesc si eu!

Hm...scoala romaneasca, wow ce scoala avem...mda..ok, nu contest ca ies cateva capete luminate de acolo, dar de aici si pina la supraevalua calitatea invatamintului romanesc e drum lung.
Oare e chiar asa de bine ca, din clasa I-a sa incepi sa bagi asa lucruri dificile in programa de scoala, sa dai teme peste teme astfel incat copiii de 7-8 ani sa aiba cat mai putin timp liber, sa uite de joaca, sa-si "uite " varsta... mie una mi se pare trist.

Cat despre subiect, eeda2008, pentru mine casa e unde-mi sunt sotul, copilul. Cele cateva scurte reveniri in Ro nu au facut decat sa ne arate ca am avut dreptate luand decizia de a pleca, ne motiveaza si mai mult pt a lua in piept viata ca ausländer, stringem din dinti cand nu ne convine ceva aici, dar in Ro nu am mai vrea sa ne intoarcem.
Cat despre prieteni... in ultimii ani petrecuti in Ro, incepusem sa ne vedem din ce in ce mai rar cu ei, exact cum spui si tu, fiecare fiind ocupat sa-si traiasca viata, aia ramasa in putinele ore de dupa servici, astfel incat pt altii raminea prea putin timp liber.
Lumea s-a schimbat si in Ro, nu mai e ca acum 8 ani cand spui ca ati emigrat voi...

Alegere inteleapta va doresc

danat spune:

Rufus te apreciez pentru sinceritate si luciditatea de a spune lucrurilor pe nume.
Multi romani sunt sigura ca gandesc asa, dar neaga (inconstient, probabil) aceste adevaruri pentru a nu se simti ne-realizati, pt a nu stringe si mai multe frustrari. Si ajung sa "dea cu piatra" in cei care le arata fatish realitatea din Ro.

andacos spune:

Pina aici am ajuns cu cititul si m-am lovit de "profunzimea"acestui mesaj!

Kynderiko,tu citesti ce scrii?Cum potzi face asemenea afirmatzii"dupa un an de Spania"in primul rind,si apoi ce crezi tu ca Spania nu are aurolacii,betzivii ei?Cum potzi baga pe toata lumea in aceasi oala?

eeda,intoarcerea este o decizie pur personala,insa tot personal cred ca chestia asta cu familie,aproape este un fel de "praf in ochi"si o scuza buna dupa care sa te ascunzi!Cred ca altele ar fi d epus in balantza decit familia largita!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

XIO spune:

Danat, scoala romaneasca scoate multe capete luminate care din pacate nu au unde sa creasca.
E o scoala foarte buna, de unde daca vrei si tu inveti extrem de bine si extrem de multe. Mie nu mi-a stirbit copilaria deloc, nici prietenilor de joaca de la bloc, unde eram vreo 15 copii minimum.

Eu inteleg ca nu va place tara, dar daca mai dezbatem putin acusi spuneti ca nici dpdv geografic nu e cine stie ce.
dati Cezarului ce e a Cezarului, daca noi romanii putem sa recuunoastem ce e rau si ce e bine nu inteleg de ce voi sunteti atat de inversunati ca sa aratati ca totul e un caca aici.

***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com

louisea spune:

Exact la fel gandesc/ sunt si eu..

Pt mine familia e sotul si fetita mea. Restul familiei (ramasi in Ro) le au si ei pe ale lor. Eventual mergi acolo in concedii mai lungi, ii aduci la tine etc.

Cred ca de multe ori tanjim dupa viata pe care o aveam inainte cand eram tineri si nelinistiti Acum prietenii au si ei familiile si problemele lor. La cat timp liber o sa ai dupa ce ai stat pe la cozi, enervat cu nu-stiu-care idiot de la ghiseu care se crede important..

Dar pe de alta parte daca nu-ti place pur si simplu acolo e alta treaba. Nici sa nu stai pt orice pret (nu pot sa nu ma intreb retoric de ce ati plecat de fapt?)

Insa Romania s-a schimbat de cand ati plecat. Eu nu sunt in materie sa-ti povestesc pt ca nu sunt la curent cu stirile (nu citesc ziare romanesti, nu am canale la tv romanesti), dar numai citind titlurile unor subiecte pe forum, imi dau seama ca numai in bine nu s-a schimbat. Cel putin nu in asa grad sa ma tenteze vre-odata sa ma intorc acolo (bine la mine situatia e alta, si nu ma pot intoarce cand vreau eu si de as vrea)

Ideea propusa cu traitul in Ro pt cateva luni o vad super. Banuiesc ca va puteti lua concediu de la joburi, copilul nu merge la scoala deci e usor. Traiti acolo, vorbiti cu lumea cum li se pare lor, si abia atunci hotarati-va..

Si mai e ideea cu mutatul intr-o alta tara europeana. Asa distanta e mai mica..

-----------------------------------------
Va rog sa nu dati quote la mesajele mele. Merci

danat spune:

Xio ce are geografia cu palaria?? Tu esti fata desteapta, am niste pretentii sa nu incepi cu generalizarile. Eu nu am spus ca totul "e de caca" in Ro (mi-am permis sa te citez, eu chiar nu as spune asa ceva)... Hai sa nu intram iar in vesnicele polemici iscate de astfel de subiecte. Se poate??

Te intreb: cate cunostinte/ prieteni cu copii in clasele primare ai? Eu imi vad prietenele din Ro cum se vaita, in calitatea lor de parinti care-si ajuta dupa-amiaza copiii la lectii, cat de mult sunt incarcati cei mici cu teme. In stilul asta, un copil poate ajunge sa urasca scoala, nu sa simta apropiere si drag de ea.
(nici pe vremea mea , chiar daca mai indepartata de vremea cand ai facut tu clasele primare, nu simteam ca e prea mult ce invatatm, insa acum pot sa ascult ce povestesc altii si sa upgradez la zi, nu sa traiesc doar din ce-mi amintesc eu...)

vdrag spune:

Eeda2008 de ce nu incercati sa va aduceti parintii in Canada? Prieteni cred ca aveti si va mai puteti face, iar copilul vostru la fel. Sa nu mai vorbim despre educatie, care poate are alta structura dar lasa copilul sa invete in ritmul lui, nu ca in Romania unde programele scolare sunt atat de incarcate incat copiii nu mai pot fi copii, nu se mai pot bucura de petrecerea timpului liber ca si copii!
Despre Europa nu stiu ce iti pot spune! Locuiesc de patru ani in Belgia intr-o zona unde nu sunt foarte multi romani si tare simt lipsa comunicarii si petrecerii timpului liber asa cum noi romanii suntem obisnuiti sa o facem (nu va ganditi la manele si chiolhanuri!). Trebuie sa va ganditi foarte bine si unde doriti sa emigrati in Europa! Si aici sunt stiluri de viata care nu v-ar face decat sa va intoarceti si mai repede acasa. Cunosc familii de belgieni care si-au petrecut vacantele in Noua Zeelanda, USA si care daca nu ar avea inca parintii in viata, ar emigra foarte usor, deoarece au recunoscut ca belgienii sunt destul de reci si interesati de propria persoana. Si eu am avut ocazia de curand sa merg in vacanta la sora mea in SUA, iar tot ce am vazut si trait acolo m-au facut sa inteleg de ce unele persoane spun ca in unele parti ale Europei sunt caracterizate prin raceala oamenilor si dificultatea de integrare a celor veniti de afara. Eu am avut noroc deoarece pana acum am cunoscut doar oameni amabili si prietenosi dar, vacanta in SUA m-a facut sa vad diferentele care pot exista si care te pot face sa te simti sau nu acasa! Decizia ramane a voastra!

mamica fericita a printesei Alissa(22.09.2008)