Confesiunile unei mame de baiat

sanziana27 spune:

Eu sunt mama de 2 baieti ii iubesc de nu mai pot, incet incet cresc, unul face 2 ani, celalalt 4, au depasit anumite etape si deja devin nostalgica....unul e rece, interiorizat, tipul intelectual, celalat e cald, pupacios, smecher, vesnic cu ochii pe usa sa evadeze afara....
- am sa-i las sa plece cand vor ei....si am sa merg la ei si daca nu ma cheama (poate vor fi orgoliosi, dar eu am sa ma fac ca nu vad chestia asta)
- am sa aflu ce-i framanta, asa intamplator...spaland masina!
plus multe lucururi pe care le-ati enumerat si voi

Mamica fericita de boboci de toamna:
Dragos Mihai (26 septembrie 2006) si David Gabriel (8 octombrie 2008)
Despre cei doi nazdravani

grigore_tina spune:

Si eu am plans cand am citit articolul.
Al meu baiat are doar 9 luni,dar vad deja cum creste.Mi-e dor de zilele cand nu facea altceva decat sa suga si sa doarma.Era dependent de mine.Acum se joaca singur,pot vorbi cu el,mananca.Ma gandesc cu groaza ca va creste si nici eu nu stiu daca voi fi o soacra buna.Daca il va face sa sufere?sunt un pic geloasa ca o alta femeie va fi mai importanta ca mine si incep sa imi inteleg soacra.
Nu vreau sa creasca,vreau sa ma bucur cat pot de mult de el,de nebuniile lui.
Sunt fericita cand plange si il iau in brate,ma ia si el in brate,ne asezam in pat si se calmeaza.Si adoarme pe pieptul meu.Mi-au dat lacrimile doar povestind.Imi iubesc copilul enorm si nu voi uita niciodata ziua cand mi l-au pus in fata ochilor.L-am sarut,avea capul turtit si era un pic mov.Mi s-a parut urat,dar eram fericita ca e al meu.Ca a crescut in mine si i-am simtit miscarile.Acum e un baiat superb si cuminte.Ebebelusul meu si asa va fi mereu indiferent ce va face.
Lista postata e cam ce vreau si eu sa fac dar nu stiu daca voi putea.

de George-Stefan (15.11.09)

ionella3003 spune:

Hai ca la faza cu gelozia mi-ai adus aminte de o perluta superba a lui Alex de pe la 4 ani - tre sa verific dac-am scris-o la capitolul perlute:

- Mami iti spun o gluma care nu-i amuzanta, sa nu razi...

- Spune Alex...

- Vrei sa fii sotia mea?!...

Si cand m-a vazut ca dau sa zambesc:

- De ce razi, doar ti-am spus ca nu-i amuzanta...

Nu stiu cum e sa fii mama de fetita, cred ca e ceva minunat sa cresti o mica printesa - poate o sa dea D-zeu sa traiesc si asta insa sa fiu mama de baiat pentru mine e ceva... unic si deosebit de pretios.

Va sarut pe toate cu drag, mame de competitori la fete...



Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

Spune-mi ceva frumos... din dragoste!...

yyna24 spune:

Mie nu mi se pare din ce scrii tu ca ai o iubire posesiva fata de copil, ci mai degraba ai o iubire participativa.
Mie nu mi se pare, din ce scrii tu, ca ai o iubire posesiva fata de copil, ci mai degraba ai o iubire PARTICIPATIVA.
Dragostea posesiva nici poate fi indicata pentru nimeni. Posesia asupra unei persoane poate avea efecte negative asupra dezvoltarii ca individ.
Orice copil se hraneste material si spiritual cu ceea ce ii ofera parintele, de aceea trebuie sa avem grija ca acesta hrana sa fie una sanatoasa si in favoarea educatiei lui, in favoare dezvoltarii lui emotionale.
Tot ce se afla in jurul unui copil are influenta asupra actiunilor pe care le va lua.
De aceea tot timpul trebuie sa avem grija ce anume se afla in jurul lui, fie ca este parinte, persoana oarecare sau anturaj.
Ar fi bine sa ii invatam pe copii cum vor putea alege singuri ceea ce este bun, benefic dezvoltarii si progresului ca individ. Este foarte important sa ii invatam cum sa relationeze, reactioneze, controleze reactiile, emotiile in relatia sa cu cei din jur si propria persoana, zic eu.
Deci, participa in continuare la educatia lui fara sa ii ingradesti cumva gandirea proprie, fara sa ii impui insa ca si el sa gandeasca ca tine. Atunci da, ai fi posesiva.

Adrianaa spune:

Andata, si baiatul meu a implinit 18 ani in primavara si tot cu bucle aurii mi-l aduc aminte cand facea primii pasi (ii spuneam puiutul auriu :). Si m-am regasit in tot ce ai scris in mesajul tau. Si eu i-am spus exact ce ai scris tu.

Acum are 18 ani. De vreo 2 ani tot s-a luptat pentru cat mai multa independenta. Abia de anul acesta l-am mai slabit, dar tare greu mi-a fost si imi este. De un an de zile aproape sunt sub soc ca nu mai are atata nevoie de mine. Sau mai are , dar nu in felul de pana acum. M-am luptat cu mine sa-i inteleg varsta si sa slabesc dependenta. In mare parte am reusit, dar mai am de lucrat cu mine. :). Am avut intotdeauna o relatie f. buna si f. apropiata cu el si relatia este la fel de buna si acum, dar am avut tendinta de a-l tine prea dependent la un moment dat. Am realizat ca gresesc si el a fost cel care a tras semnalul de alarma.

ali spune:

Cand credeam ca nu o sa putem avea copii a aparut Andrei.Deci a fost super dorit. Apoi s-a nascut prematur si o perioada am fost si foarte protectoare cu el.Acum avem 2.5 ani si suntem la faza in care ne iubim tare mult.E un baietel blandut si foarte tandru. Sunt seri in care,inainte de a adormi, se cere in brate doar putin si se agata cu manutele de mine si-si pune caputul pe umarul meu.Eu ii fredonez o melodie de somn.Asta doar 2 minute ca dupa-aceea il pun in pat. Minutele alea sunt doar ale noastre, si as vrea sa stea timpul in loc. De cand v-am citit pe voi parca apreciez si mai mult minutele astea.

Sper sa pot respecta si eu principiile spuse de voi.Oare o sa fiu atat de puternica si de inteleapta atunci cand va trebui?

ali
Mama fericita de Andrei

olim spune:

mirela
al meu luni implineste 3 ani, si ma gandesc cu emotii la prima noastra intalnire, am vazut-o pe caseta video e atatea ori, si am tot de atatea ori.
sper si imi doresc din suflet, sa nu fiu soacra pe care eu am avut-o, si sa pot sa fiu mama macar cum a fost a mea
incerc sa petrec cat mai mult timp cu eluneori sotul spune ca suntem 2 copii, dar amintirile raman si atat!

Jasmin012 spune:

Mi-am dorit tare mult o fata... (si inca imi doresc) dar din clipa in care am confirmat sarcina am stiut/simtit ca o sa am baiat. Nu-mi pare rau deloc. Scuzati lauda de cioara, dar am un baiat atat de dulce (deh, am zis, cioara din mine e de vina!), parca nu mai simt atat de acut dorinta de a avea o fetita.
Si atat e de mamos incat ma tot gandesc cum ar fi sa mai am un bebe: n-as sti cum sa ma impart intre bebelus si Lucas. Pe cine sa iau mai intai in brate cand plange? Pe cine sa adorm mai intai? Sigur tati ar trebui sa-si ia catrafusele si sa se mute in alt pat, ca nu cred ca am incapea 4 insi in el...


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

A_driana spune:

am citit si eu subiectul (mai bine nu-l citeam )...ca m-au napadit lacrimile fara sa pot sa ma opresc.
desi baietelul meu are doar 1 an si 1 luna, deja ma gandesc cu ,groaza' pt cand va veni momentul si nu va mai fi dependent de mine.
mi-as dori din suflet sa fiu asa cum ati scris fiecare, dar totusi nu stiu daca voi reusi. in acest moment, nici nu ma pot gandi la alta femeie in viata lui...cred ca voi fi o soacra rea, sau poate nu, cine stie...ma gandesc ce voi simti eu cand imi va spune ca se insoara...ma gandesc la mama, ce a simtit cand ,fetita' ei i-a spus ca se marita si pleaca de acasa...
oofff, e greu sa fii mama...dar si cel mai frumos lucru din lume...
sunt dependenta de el, disperata chiar dupa el...sper doar sa pot face ce-i mai bine pt el.


A_driana , de minunea mea David-Andrei

nikkei spune:

Dragele mele,
Sa ne ajute bunul Dumnezeu pe toate mamicile si toti ingerii sa ne protejeze puisorii!
Eu am 2 sagetatori: unul de 17 ani si unul de 8ani(Praslea e special)
Eu nu stiu decat sa-i iubesc cu toata fiinta mea, incerc sa-i inteleg si sa-i respect, si abia apoi sa-i indrum.
Subiectul asta atat de emotionamt mi-a adus aminte de cateva cuvinte ale lui Louis Pasteur: "Cand ma apropii de un copil, sunt incercat de doua sentimente: tandrete pentru ceea ce este, si respect pentru ceea ce va deveni".