Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)

Jasmin012 spune:

Denizel, , da, asta e, teama sa nu se ude de pisu pe pantaloni. M-ati linistit complet in privinta asta. Acum stiu ce sa-i explic sotului cand mi-o mai zice sa-l invat sa-si tina chilotii pe el. A, binenteles, acum sta in casa, dezbracat, si se uita pe reviste cu Thomas.
Slipul era de fapt o pereche de chilotei draguti de bumbac.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

denizel spune:

Jasmin, intreaba-l de ce nu vrea sa stea cu chiloteii pe el la piscina si, apoi, propune-i sa mergeti impreuna in oras si sa-si aleaga el chilotei potriviti pt. piscina.


Edit

Scuze, abia acum am vazut ca tu esti "Jasmin", nu "Iasmin" :).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Irinush, am uitat sa spun ce cred in legatura cu tipatul.

Parerea mea este ca e absolut normal ca unui copil sa i se permita sa ridice tonul atunci cand parintele ridica tonul la el.
Chiar daca se spune in jur "vaaaai, ce rusine, tipi la mama care te spala, te calca si iti da sa mananci" , atata timp cat eu, parintele, tip, nu vad de ce copilul trebuie sa se poarte ca un calugar tibetan.
Eu incerc sa nu tip la el (sunt extrem de emotionala, cu greu ma stapanesc :)), dar, daca se intampla, nu ma supar daca fiu-mio imi raspunde la fel. Cine stie, daca ma vede tipand, poate crede ca am probleme de auz si se adapteaza situatiei .

A, daca se intampla ca el sa tipe primul (in majoritatea datilor, ridica tonul atunci cand il rog sa faca ceva, sunt in alta parte a casei si, pisaloaga, il mai rog sa faca acel ceva, chiar in momentul in care el e la jumatatea ceva-ului :D), ii spun "vezi ca tipi, nu e politicos" . Cand eiu tip, la randul lui, incearca sa ma educe .


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Jasmin012 spune:

Absolut de acord. Parintele este un model pentru copil, cum se comporta parintele asa si copilul. zCopilul este oglinda parintelui.

Denizel, e o idee buna, cea pe care m-ai dat-o, cu alesul slipului. Am citit la alt subiect si ideea ta cu schimbarea rolurilor, ma refer la copilul care nu vrea la ceilalti bunici. O sa tin minte si asta.
Nu are nici o importanta ca mi-ai gresit nick-ul. Ca e doar un nick, nu numele real. De fapt ma numesc Nicoleta.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

matilda33 spune:

Dragele mele,
astepand sa se usuce peretii dupa inundatii si sa se trezeasca bebelusii :D, am reluat cu mult drag aceasta "carte" numita frumos "despre copii"
si ajungand la pag 2 a acestui subiect, incerc cu disperare sa il citesc de la primele sale randuri insa nu pot, apare o eroare la linkul http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=154658&whichpage=40.

nu vreau sa "sar" peste nici un rand macar, pentru ca am extraordinar de multe de invatat, si n-as dori sa pun intrebari la care deja s-a raspuns, asa ca rugamintea mea (adresata de fapt unui moderator) e sa pot citi subievtul inca de la primele sale pagini, resp acel link care nu se mai poate deschide.

si tot cu aceasta ocazie, va multumesc si va doresc in continuare multa intelepciune, rabdare si iubire, "VOI" sunteti cartea mea de capatai unde intotdeauna am gasit raspunsuri la mai toate problemele!!!

irinush spune:

Denizel, Sabina multumesc.
De fapt pentru toate mamicile atat de empatice, care pe mine cel putin ma ajutati foarte mult.
Ieri am reusit sa nu mai tip, desi de enervat tot m-am enervat. Ma rog, stiu ca nu e mare lucru, azi tot am mai ridicat putin tonul, mai e mult pana departe, cum se spune.
In legatura cu tipatul, eu de felul meu vorbesc mai tare, habar nu am de ce, si maica-mea e asa, o fi din familie.
Si normal ca nu ma deranjeaza cand fi-miu tipa la mine, daca si eu tip la el. Numai ca vreau sa nu mai tipam nici unul sper sa si reusim la un moment dat.
Culmea e, mi-a zis si psiholoaga, ca noi in public nu avem probleme cu copiii, mai ales cu David, adica noi mergem la mall, la hipermarket si in diverse alte locuri si nu e obligatoriu sa cumparam ceva pt copii sau ca ei sa se dea in toate jucariile si asta fara crize. Cu David a fost simplu si clar, i-am spus dinainte (si ii spun si acum la fel) unde mergem si ce facem acolo si eventual, daca e cazul ca nu cumparam jucarii pentru ca avem foarte multe si nu mai avem asa de multi bani incat sa ii cheltuim tot pe jucarii. Si ii mai spun ca intr-o alta zi va merge la locul de joaca scump din mall, sau se va da in nu stiu ce jucarie care costa tot la fel de mult de exemplu, dar doar intr-una singura si nu in toate, iar el intelege. Psiholoaga s-a mirat, cum in public nu avem probleme si David intelege iar acasa nu mai pot sa gestionez situatia? Sincera sa fiu nici eu nu stiu ...
Cred ca acasa am tendinta sa stau mereu cu gura pe David ... de altfel sotul meu mi-a zis ca sunt cicalitoare
Cu Maria insa, vad ca au aparut crizele de la 2 ani, azi s-a intins pe jos in mall, ca nu vroia sa plecam ... in prima faza am lasat-o acolo pe jos si m-am indepartat, insa cand am vazut ca nu se ridica deloc si nu o impresioneaza plecarea mea, m-am dus, am luat-o in brate si am plecat pur si simplu spunandu-i ca nu e frumos sa se intinda pe jos pe unde trece as ade multa lume. S-a linistit imediat.
Oricum, am constat clar un lucru: daca eu sunt linistita, odihnita si disponibila si reusesc sa nu ma enervez, lucrurile se rezolva aproape de la sine. Numai ca nu imi iese mereu, de fapt in ultimul timp nu prea mi-a iesit deloc, ca de asta m-am dus si la psiholog

buli spune:

Irina,
nu sint sigura, dar e posibil ca "cicaleala" de acasa sa fie interpretata de David ca o lipsa de iubire si el sa forteze lucrurile ca sa te convinga pe tine sa ii arati iubire.
un pic de relaxare ar rezolva lucrurile in mod uimitor, as zice.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

denizel spune:

Irinush, eu nu am avut niciodata parte de crize dintr-astea cu tavalit/lungit pe jos, deci nu stiu exact cam cum se procedeaza (bine, stiu doar teoretic...).
Parerea mea e ca poate nu e bine sa lasi copilul pe jos si sa pleci. Ca oricarui om, nu-mi place sa fiu ignorata , deci ignor numai cand vreau sa pedepsesc :)))).
Cum cu pedepse la copii nu prea merge, zic ca nici ignorarea nu merge :).

Am asistat o singura data la o crizuta dintr-asta a baietelului unei prietene.
Consider ca s-a purtat perfect cu baietelul ei si povestesc cum a fost.

Asadar, eram in parc si ei trebuiau sa plece, ii astepta bunicul (un tip mai fara rabdare, asa... ) cu masina la iesirea din parc.
Cel mic se distra de minune cu o tricicleta imprumutata si, cand a auzit ca trebuie sa plece a inceput sa planga foarte tare si s-a aruncat pe jos.
Mai, dar plangea, saracul, cu sughituri .
Prietena mea a incercat sa-l roage sa se ridice, sa-l impace, sa-i propuna o prelungire de 10 minute de joaca cu tricicleta, dar el era prea suparat, probabil ca nici macar nu o auzea.
L-a lasat sa faca ce vrea, nu a incercat sa-l ia de pe jos, doar il mai mangaia din cand in cand si ii spunea fel de fel de chestii duioase :).
Facea totul atat de natural si nu ii pasa ca se uitau chioras fel de fel .
Dupa vreo 10 minute s-a linistit ala micu', a venit direct la ea in brate, s-au pupat si dragalit, ea i-a explicat ca asteapta bunicu', el a zis ca ii pare rau si ca nu stie de ce a facut asa si... gata.

Mai aud de copii care plang cate o ora, dar mi se pare ca durata crizei s-ar putea sa fie proportionala cu ambitia parintelui .

(poate ca ar fi fost mai bine sa ii spuna bunicului ca o sa mai dureze vreo 15 minute, timp in care ea sa-l pregateasca pe baietel in legatura cu plecarea. Dar, na, s-au precipitat lucrurile si a venit crizuta :)


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

filofteia spune:

Ca sa te linistesc pe deplin... al meu a reusit abia la scoala (aproape 7 ani) sa tina pantalonii pe el.
Asa cum spun si fetele este prea mic, iar la gradi, tot din experienta, toti isi dadeau pantalonii in vine...

Jasmin012 spune:

Filofteia,


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...