Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)
Raspunsuri - Pagina 2
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Si imi plac stilul ei mai rezervat, momentele in care nu are chef de... si de... , eu le traduc ca fiind exprimari ale increderii in ea :). |
asa o fi?
adica mie asa mi se pare, dar nu sint sigura si parca nu puteam sa formulez.
insa daca tot ai zis tu, as pune in aceeasi categorie negocierea si argumentarea propriilor dorinte.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
LilianaR spune:
Multumesc, denizel, cred ca ai dreptate cu acel copil; din pacate, faptul ca totul deja se invarte in jurul lui de peste 5 ani nu pare sa ajute, Sabina, vrea ceva in plus, ceva, nu stiu ce. Copilul nu sta fara atentia parintilor sau chiar a noastra, se merge numai si numai unde poate primi atentie, unde sunt activitati, nu este ignorat, ba chiar parintii cauta numai anumite anturaje care sa dea atentie copilului.
Pare insa ca orice ar face nu ajunge si nu ajunge NUMAI in anumite circumstante. Nevoia asta nu apare la gradinita sau in locuri unde parintii nu sunt de fata, de aia spun ca vrea ceva, nu stiu insa ce.
Am inteles ca nu prea stiu mare lucru si ca „o sa vad cand voi fi mare”!!! 
Spunea cineva ca trebuie sa scunosti ceva psihologie ca sa fii parinte bun; nu e dovedit ca psihologii au copii extrem de fericiti!
In esenta, ma bucur ca noaptea pare sa fi fost sfetnic bun si ca azi se vede altfel ideea despre reguli si autoritate, e mai acceptata. Ma bucur ca nu o mai vedeti ca pe un lup rau, poate ca n-am stiut sa gasesc cele mai potrivite cuvinte care sa transmita ca, asa cum spunea cineva, autoritate nu e egal cu prostie sau militian.
Ci e bazata pe incredere, pe comunicare, pe iubire, acceptare si muuuulte alte treburi!
Oricum, rezultatul e bun.
Multumesc tuturor pentru pareri! 
34+ 
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui LilianaR Am inteles ca nu prea stiu mare lucru si ca „o sa vad cand voi fi mare”!!! 34+ |
Liliana, sa nu iei personal ce am zis de inainte si dupa nastere.
eu am o foarte buna prietena care a fost insarcinata aproximativ in aceeasi perioada cu mine si are deci copil de aprox aceeasi virsta ca al meu.
ei bine, sa stii ca unul din motivele bune sa ridem de noi e sa ne amintim ce reguli aveam in cap inainte de a naste si cum s-au transformat pe parcurs, intorcindu-se la 180 de grade.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
denizel spune:
Buli, da, mie asa mi se pare din tot ce a scris Mamagiuliei (ma rog, din tot ce am citit eu :).
La varste mici, mi se pare dovada de incredere in sine sa spui 'nu am chef' si sa nu faci ce face gashca, in situatii in care timiditatea iese din discutie (in strict situatia respectiva).
Desigur, cand decretez "incredere in sine", ma bazez si pe mamiceala faina a Dariei :).
Si, da, negocierea si exprimarea propriilor dorinte sunt tot o dovada a increderii in sine, dar ele trebuie cultivate.
Eu cred ca daca copilului i se refuza negocierea si nu i se iau in serios dorintele, odata ajuns pe propriile picioare, doar daca e o persoana foarte puternica va remedia din mers problemele si va invata sa negocieze si sa spuna exact ce vrea si ce nu vrea si sa aiba o atitudine.
Daca e o persoana mai putin puternica cred ca e nasol si cred ca viata de adult ii va fi serios afectata, va fi genul care nu stie sa spuna 'nu', care va accepta umilinte si asuprire fara sa poata lua atitudine, va considera ca e normal sa nu aiba dreptul la o parere, ca e normal sa fie tot timpul sub autoritatea cuiva s.a.m.d.
Liliana, nu toti copiii (oamenii) sunt la fel.
Exista oameni care au muuulta nevoie de atentie. Probabil ca asa e baietelul respectiv.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" 
- din jurnalul unei mămici de băietel.
denizel spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buli
Liliana, sa nu iei personal ce am zis de inainte si dupa nastere. eu am o foarte buna prietena care a fost insarcinata aproximativ in aceeasi perioada cu mine si are deci copil de aprox aceeasi virsta ca al meu. ei bine, sa stii ca unul din motivele bune sa ridem de noi e sa ne amintim ce reguli aveam in cap inainte de a naste si cum s-au transformat pe parcurs, intorcindu-se la 180 de grade. www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@ |
Repet ce am zis pe la inceputul topicului: asa eram si eu, cam ca Liliana
. Si, zic iar, Bebe a reusit sa ma aduca cu picioarele pe pamant inca din primele lui 5 zile de viata.Bine, am avut si io meritul meu
, am fost extrem de deschisa si ne-dornica sa mi se osifice in creieri teoriile despre copii :).Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
szivarvany spune:
Daca m putea trece si peste ne-nevoia de a vorbi 
Inca nu inteleg dice copilu` aista nu are nik de intrebat, comentat, vorbit asa ca restu`
Cred ca da, din prima clipa a fost important sa-i cer parerea, sa o indemn sa aleaga, si asta in 98% din treburi.
Restu` de 2% sunt din categoria nu treci drumul, nu incerci sa scoti capacele din prize, nu alergi cu obiecte ascutite`n mana
Evident cand am scapari (ca la faza cu buba de am certat-o ca o nebuna
), sunt sigura ca ma noteaza in agenda ei din creieras si mi le va intoarce cu mult tact
Btw, acum cand mai are cate o buba, tot asa, de 5mm, parca imi cere din ochi acceptul sa schiopateze
Subscriu la faza cu nevoia de atentie.
Fie`mea prefera sa nu stea in prima linie si sa primeasca atentie, are mereu altceva de facut, am zis ca e timida, insa nu cred ca asta e, poate nu simte nevoia pur si simplu.
Baietelul de 5 ani o fi avand o fire mai scenica si atunci asa se simte el bine si atunci trebuie lasat sa se manifeste, in limitele bunului simt.
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
tangerine spune:
cartea este a lui Jesper Juul, "the competent child"
am pus-o aici
http://dlf.transfer.ro/transfer_ro-13aug-24d108ea55768a.zip
ar mai fi si emotile si trairile copiilor, isabelle fillizoat, se gaseste online de cumparat
mai e doamna care se cheama Naomi Aldort care scrie foarte frumos despre competenta copilului; are o carte Raising your children, raising yourself extraordinara; nu o am in format electronic
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel hi hi, ba tocmai ca despre un anumit grad de empatie este vorba. Parintii mei sunt minunati, dar am si io desigur sa le reprosez una-alta :). De fapt, tatei nu am ce-i reprosa :). Mama, din prea multa dragoste pentru mine, manata din urma de o droaie de prejudecati si din teama ca fiica ei perfecta sa nu nimereasca in hrubele conspiratiei mondiale a baietilor nemilosi impotriva fetelor cumsecade , a fost de la inceput destul de autoritara cu mine.Regulile erau reguli, nu exista loc de negocieri, ba inca, pe masura ce cresteam, teama ei ca as putea sa o patesc devenea din ce in ce mai mare si era uneori chiar absurda. Absurditatea absurditatilor a fost ca eram la liceu si mama nu ma lasa sa ma epilez  .Probabil ca, in mintea ei de mama ingrijorata si speriata, existenta parului de prisos era piedica cea mai eficienta in calea nenorocirilor  .Iar eu, care eram un copil bland si rabdator, nu am sfidat-o, epilandu-ma. Dar, desigur, eram foarte revoltata si frustrata de modul in care ma tinea strans in haturi. Acum, cand mama vede cum ma port eu cu baietelul meu, imi zice ca nu credea ca exista si un asemenea gen de abordare a copilului si nu scapa nici o ocazie pentru a ma ridica in slavi pentru cum imi respect si imi inteleg copilul. Iar tata, care a fost toata viata model de blandete si tandrete, zice ca nu intelege de ce trebuie sa fiu atat de ingaduitoare cu copilul si de ce nu-l pun la punct din 5 in 5 minute, asa cum crede el ca copilul ar merita. Poftim! Nu mai intelegi nimic, zau asa  .Discutia noastra de acum se poarta in jurul autoritatii parintesti si a modului in care copilul o poate percepe, nu? Deci eu, care am simtit pe propria piele (neepilata ) ce inseamna autoritatea materna, regulile precise si absenta negocierilor, datorita empatiei, nu pot sa ma impun in acelasi mod copilului meu.De asta ziceam ca nu inteleg cum tocmai un parinte care a avut parte si de nedreptati si lipsa a intelegerii, poate fi capabil sa fie nedrept la randul lui. Asta ziceam ca imi depaseste puterea de intelegere. Tocmai fiindca am trecut prin asta, nu fiindca nu am trecut! Si mai cred ca problema nu sta neaparat in lipsa armoniei interioare a parintelui (fost copil sub autoritate parinteasca rigida), ci mai degraba in ritmul nebun pe care viata il impune, in modelele cele mai performante de indivizi care devin tipare in care trebuie inghesuit propriul copil, in standardele tot mai ridicate pe care societatea le impune si, desigur, in "ambitia" parintelui ca al lui copil sa fie undeva cat mai sus cu putinta. Daca s-ar da calendarul omenirii inapoi cu 500 de ani, tare cred ca nu ar mai exista nevoia asta a parintilor de a impune un munte de reguli si, alaturi, alt munte, al autoritatii parintesti. |
N-am citit decat pana aici, dar trebuie sa-ti raspund.
Inteleg perfect ce spui despre autoritatea mamei, dar iti spun din nou ca nu despre asta este vorba.
Sunt grade diferite de afectare a copilului din dotare. Parentarea autoritara poate fi abuziva si poate strivi emotional copilul, refuzandu-i satisfacerea nevoilor de baza si ceendu-i un atasament insecurizant. Dar un alt fel de parentare autoritara poate functiona foarte bine si alaturi de un stil de atasament securizant, fiindca satisface totusi nevoile afective de baza ale copilului. Chiar daca mama ta a fost autoritara si te-a tinut din scurt, a avut gija de tine, te-a iubit si tu te-ai putut baza pe ea tot timpul. Chiar si numai faptul ca ea, acum, poate realiza si poate spune ca tu ai gasit o cale mai buna de a fi mama spune foarte multe despre mama ta.
Tatal tau nu a avut nevoie sa intervina autoritar in copilaria ta, fiindca de asta se ocupa mama ta. Dar si el avea cam aceleasi idei de parentare autoritara si ferma, pe care dealtfel le expune acum din calitate de bunic.
Toate astea se vad in felul in care te exprimi Denizel.
D-asta esti si ai fost capabila de empatie, de deschidere si armonie. Nu ai blocaje emotionale si traume ascunse in bagaj. Poti vorbi fluent si logic despre trecutul tau, cu tot cu intruziunile mamei tale. Asta arata ca ai un stil de atasament securizant si relationezi de pe aceasta pozitie.
Nu acelasi lucru putem spune despre multi alti parinti, cu un cu totul alt trecut decat al tau, si cu o droaie de blocaje si mecanisme inconstiente de protectie si cu atasamente insecurizante de diverse soiuri.
Si ei vor sa imbunatateasca stilul de parentare cunoscut in copilarie, dar nu sunt liberi sa simta alaturi de copilul lor. Si multi dintre ei nici macar nu isi dau seama de ce si cum.
Eu ma refeream la empatia pentru ei, pe care tu nu o arati, fiindca defapt nu intelegi cum e sa fi in pielea lor.
Sper ca te-am lamurit putin.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Sabina spune:
Liliana, citeste linkul ala al meu, cum mi-am alaptat copiii.E la semnatura cu rosu.
o sa intelegi mai bine despre ce e vorba aici:). Si cat trebuie sa dai din tine ca sa iti cresti copiii.
Situatiile frustrante apar in viata fara sa le cerem noi. Bebe e frustrat ca ii e foame, e prima lui nevoie. E un mic exemplu. Trebuie sa intelegi ca simplul fapt ca a venit pe lume e extrem de greu pentru bebelus.
De aceea e bine sa le evitam (situatiile naspa gen mers la magazin cand copilul e obosit) pe cat putem in primii ani de viata ai copilului.
Ca sa ii creem acel atasament securizant despre care vorbeste Rrox.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Sabina spune:
mai e ceva, sa se invarta totul in jurul copilului nu e bine.
ma refer la frica.
Majoritatea mamelor mor de frica. ca nu a mancat destul, ca nu a crescut destul, aberatii d-astea. Frica nenoroceste relatia mama copil.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo