Tarile Balcanice - Jurmal de calatorie

Buna tuturor,
m-am hotarat sa scriu aici un jurnal al circuitului in tarile balcanice facuta cu sotul meu, folosind masina personala, organizata ad-hoc, fara nici o rezervare sau pregatire speciala in prealabil si incheiata recent. A durat 9 zile, timp in care am parcurs cca 2500km. Sper ca acest jurnal sa va inspire in alegerea destinatiilor pentru vacantele voastre viitoare, noua ne-a placut si ne-a ajutat sa ne imbunatatim impresia despre vecinii nostri.

Ziua nr 1

Am plecat dimineata din Bucuresti cu destinatia Skoje-Macedonia, traseul fiind prin vama Giurgiu/Ruse-Pleven-Sofia- Kriva Palanka-Skopje.
Distanta parcursa: 615 km, durata 9-10 ore

Republica Macedonia este o tara de lacuri si munti. Exista mai mult de 50 de lacuri naturale si artificiale si 16 lanturi montane cu o in#259;l#539;ime de peste 2000 de metri. Fosta republica „socialista”, a renuntat la aceasta titulatura in 1991, atunci cand s-a desprins in mod pasnic de Iugoslavia.

Skopje este capitala Macedoniei si este situata pe cursul superior al raului Vardar. In anul 2000 avea circa 600.000 de locuitori. A fost intemeiat de romani, colonia purtand numele de Scupi.

Ajunsi seara, am vizitat rapid centrul capitalei Macedoniei, foarte multe cladiri sunt in process de reconstructie/reconsolidare/modernizare, localnicii se intreaba de unde vin totusi banii?
Pe la orele 22:00 prietenul sotului, Goran, ne-a dus la un restaurant pe malul raului Vardar. Aici inotul este interzis datorita vitezei apei dar faleza era proaspat amenajata cu nisip adus de la mare peste care au fost amenajate terenuri de sport, locuri de plaja cu sezlonguri, terase, scene pt spectacole. Atmosfera era incarcata chiar si la orele 0:00, multi tineri practicau sporturi pe racoare: dat cu rolele sau cu biciclicletele, altii se pregateau de discoteci.


Ziua nr 2:

Dimineata am vizitat fortareata Kale - cu multe vestigii si monumente arhitectonice, in care ai ce sa vezi. Panorama orasului admirata din fortareata este deosebita.
Noi am nimerit intr-o zi foarte calduroasa in care la orele 10:00 deja te topeai. In aceste situatii berea locala Skopsko este delicioasa.
Cu oarece regret ca nu pot vizita mai multe in Skopje, am pornit catre Lacul Ohrid, aflat la 180km.

In drum spre Ohrid merita facut un popas in Parcul National Mavrovo, in care se afla Biserica scufundata din lacul Mavrovo. Noi nu am facut acest lucru deoarece trebuia sa deviem 20 km de la autostrada si noi ne grabeam catre destinatie. Era o zi de sambata cand multi “capitalisti” luau drumul “marii” lor interne.

Ohrid este orasul medieval al Macedoniei si e situat pe malul lacului cu acelasi nume, pe partea opusa a lacului fiind deja Albania.
Lacul Ohrid - "Marea vlahilor" din Balcani - are o lungime de peste 30 km si o adancime maxima de 287 m, aflandu-se la o altitudine de 700 m, ceea ce da zonei un climat placut, cu ierni foarte blande, mai mult ploioase. Lacul este de natura geo-tectonica, considerat cel mai vechi din Europa si unul din cele mai adanci din lume.

Orasul si lacul Ohrid au fost inscrise in anii '80 pe lista patrimoniului cultural mondial Unesco; are 365 de biserici si manastiri, fiind un leagan al crestinatii si al scrierii slavone raspandite de Chiril si Metodiu.

Din pacate noi am ajuns in Ohrid in week-endul precedat de sarbatoarea nationala din 2 august care anul asta a picat luni si cand majoritatea aveau liber. Acest lucru a determinat un aflux foarte mare de turisti astfel incat in ciuda ajutorului primit de la Goran, cazarea a fost gasita cu mari eforturi, intr-un soi de hotel al politiei, camera modesta, pt care am platit 30 eu cu mic dejun inclus.

Dupa-amiaza am plecat catre Sf Naum, un sat pitoresc pe malul lacului, la 1 km de granita albaneza si la cca 30km de orasul Ohrid, ca sa vedem manastirea Sveti Naum.
La Sf. Naum este si o plaja cu nisip unde am facut prima baie in lac si am servit delicioase gratare facute dupa retete traditionale. Cel mai mult mi-a placut Plescovita, un fel de carne de vita tocata asezonata cu cartofi si o salata delicioasa din rosii, castraveti, ceapa cu telemea rasa deasupra.
Inainte de a vizita manastirea, am facut o plimbare de aprox. jumatate de ora cu barca, pe riul Crn Drm (Visul Negru), care are 12 izvoare de coasta si 30 subterane, considerat rezervatie naturala. El se varsa in Ohrid si il strabate fara sa-si amestece apa cu cea a lacului. La iesire se intalneste cu un alt rau, Visul alb si impreuna pornesc catre Albania pt a se varsa in Marea Adriatica. Apa e limpede, cu puritate 95% (!!), lasand sa se vada mari petice de nisip alb datorita concentratiei de calcar si o vegetatie spectacular colorata care creste pe fundul apei - claritate este maxima chiar si la 3 m adancime. La vederea algelor de un verde smarald m-am simtit ca in Avatar ; ghidul ne-a explicat ca aceleasi alge isi schimba culoarea in septembrie devenind purpurii.
Apa lacului are o temperatura constanta de 11 grade indiferent de anotimp (!) datorita "reinoirii" prin izvoare si a debitului mare cu care curge (7mc pe secunda!). Daca o creanga pica in apa, nu o atinge nimeni, totul este conservat natural iar mana omului nu intervine in nici un sens. Doar barcutele cu turisti mai tulbura peisajul linistit al apei. Am oprit la o mini-bisericuta cu hramul Sf Marii in care am admirat cele 3 izvoare in forma de cruce.
Aceasta plimbare placuta costa doar 2 euro de persoana - pentru mine a fost THE BEST OFF al intregii calatorii.

Am vizitat apoi Biserica Sf. Naum:
Aici l-am gasit pe Cristolu (Hristos) aromanilor pe al carui mormant se spune ca daca pui urechea poti auzi inima cum inca bate. Am experimentat si eu acest lucru, mi s-a parut ca aud un tic-tic asemanator cu cel al valvei metalice din inima mamei. Alti turisti au auzit un fel de bum-bum. Iesind afara si admirand miracolul apusului, am inteles ca acel zgomot ar putea fi sunetul apei care loveste pietrele de pe fundatia manastirii.

Aici am mai aflat ca prigoana si marele masacru de la Moscopole, din Albania, au umplut cerurile cu aromani - martiri si sfinti deopotriva: Zlata, Naum, Clement, Dimitrie, Atanasie sau Cuvioasa Parascheva, cea pe care azi o cinstim cu mare fala si dragoste la Iasi, fara a sti ceva de neamul ei vlah, din care se trage.
Cu totii ar trebui sa cercetam mai atent trecutul si sa ajungem macar o data la locul romanitatii noastre primare - in Macedonia, la rudele noastre cele departate.

Va urma (daca exista interes)

Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)

Natasa spune:

Eu imi manifest interesul :)

theo_2004 spune:

Si eu

mami de theo
"o zi in care nu ai ras este o zi pierduta"

lavi02 spune:

O-ho, eu de abia astept!
Putem vedea pe undeva niste poze?

crista-s spune:

Foarte interesant si daca ai avea si citeva poze ar fi si mai frumos

lbelciug spune:

Multumesc fetele, voi continua. Poze am si chiar f multe, dar inca nu le-am descarcat; o voi face zilele urmatoare.

Ziua a-3-a

Aceasta zi am dedicat-o vizitarii orasului vechi din Ohrid, unde am admirat si pozat:

- Catedrala Sf. Sofia, sec. 11, construita langa o basilica antica, unde se poate vedea un frumos mozaic, foarte bine pastrat. In interior m-a impresionat altarul din marmura alba si faptul ca e singura catedrala dotata cu pian pe care am vazut-o pana acum. Evident erau si scaune pt ca VIP-urile sa poata asista la concerte ale marilor pianisti ai lumii. Nu am zis intamplator “VIPuri”; biletele se dau in circuit inchis asa incat sunt f greu de obtinut. Doar pt vizitarea catedralei. strainii platesc 100 denari intrarea (cca 1.3 eu), localnicii mai putin.
- Biserica Bogorodica Perivlepta, sec. 13;
- Sf. Iovan de la Kaneo, sec.13-14;
- Sf. Pantelejmon de la Plaosnik, unde se fac inca intense cercetari arheologice si unde s-a infiintat una din cele mai vechi universitati europene pt invatarea alfabetului glagolitic.
- Teatrul antic grecesc, 200 i.e.n. care seara de seara este gazda a concertelor in aer liber. Acustica e deosebita din cele constatate de noi, ziua. #61514;
- Fortareata lui Samoil, zidurile care inconjurau odinioara orasul si poarta de intrare

Stradutele in panta, cu case care mai pastreaza elemente din stilul arhitectural original, pline de flori, catarate parca una peste alta pentru a putea privi lacul, dau orasului vechi un farmec aparte. Mai jos, spre port, strazile aglomerate ale "orasului nou", cu magazine si multe terase, foarte animate. O alta parte a orasului, cu mai multe moschei, locuita preponderent de populatie de religie mahomedana si de unde seara se aude strigatul muezinului. Un amestec fermecator de culturi si un paradis crestin caci Ohrid are biserici, cate zile in calendar.

Ne-am rasfatat cu ciocolata hand-made, am servit cea mai buna pizza la restaurantul Cosa Nostra iar la unul din atelierele orasului vechi am asistat la procesul de fabricatie al hartiei din aschii f fine de lemn – metoda f veche - dar inca folosita aici pt diverse obiecte din handmade paper. Ca suvenir am cumparat un tablou al orasului printat cu o tiparnita f veche, dar inca functionala.

Sper seara ne-am cazat la Peshtani, un satuc pitoresc pe malul lacului unde casele sunt la maxim 20m de tarmul apei. Le desparte soseaua (destul de ingusta si insuficienta pt traficul din week-endul cu pricina) si o bruma de verdeata de pe malul lacului.
Am gasit un „apartamani” f frumos, alcatuit dintr-o camera mare cu AC, TV, masa si scune, pat de 2m*1.8m (!) bucatarie utilata complet si o terasa cu o vedere frumoasa catre lac. Am platit 30 eu pe noapte, dar in zilele cu putin turisti se poate achita maxim 20 euro.


Ziua a 4-a

Mergand pe soseaua care se desfasoara de-a lungul lacului spre sud, am oprit la Gradishte, un loc frumos de plaja, cu un camping mare pentru masini, unde am petrecut intreaga zi. Malul e cu pietre dar apa este deosebit de limpede si buna de baie. Desi pare nepotrivit pt copii, macedonenii sunt adaptati, vin cu mic-cu mare incaltati cu pantofi sport cu talpa gumata care ii ajuta atat pe mal cat si in apa.
Lacul este foarte bogat in peste lucru care explica de ce la plaja se poate sa te balacesti in voie in timp ce la numai 2-3 m distanta un pescar amator se poate distra prinzand pestisori de un deget marime. Pescuitul industrial este interzis, ca si cel cu plase.
A fost o zi dedicata plajei, am stat pe sezlonguri, ne-am racorit in apa calda si ne-am incantat auzul cu muzica terasei unde o formatie autohtona canta melodii in macedoneana. So, no manele!

Pentru cei care vin din Grecia in tranzit prin Macedonia, merita sa va abateti aproximativ 100 km de la autostrada si sa ramaneti cateva zile in Ohrid, orasul medieval al Macedoniei. Se mananca bine si ieftin, cazarea e f buna, preturile la produse in general sunt mai mici ca la noi. Pentru copii jucariile sunt foarte ieftine si nu neaparat chinezisme ca la noi, am cumparat pantofi din piele pt baietii nostri cu numai 50 lei perechea.
Nu ratati faimoasele kikirichi, un soi de alune marunte dar f bune prajite si delicioasa lor braga.


Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)

An@ spune:

Si eu astept continuarea ..povestesti asa frumos, ca parca "vad" cu ochii mintii ce ai vazut tu.

mami de Ana (22 mai 2007)

lavi02 spune:

Foarte misto calatoria!

Papucii aceia de apa pentru pietricele, "aquashoes" sunt ceva comun in tarile cu plaje cu pietricele.

lbelciug spune:

Sa continuam:

Ziua a-5-a

Am parasit frumoasa Republica Macedonia, trecand prin Struga si apoi vama in Albania, o tara islamica in Europa, o mixtura de civilizatii si culturi, influentata de greci, romani, italieni si turci

“Ce atractii turistice putem vedea in Tirana sau in general in Albania?” am intrebat vamesii.
“In Tirana? Nimic” a venit raspunsul prompt.

Am plecat cu gandul sa traversam cat mai repede aceasta tara si sa ajungem in Muntenegru pana seara.
Albania insa nu e chiar de ignorant.
Primul cuvant pe care il inveti in albaneza chiar dupa trecerea frontierei este “Lavazh” Copii si tineri sarac imbracati te imbie sa-ti speli sau poate doar sa-ti racoresti masina la umbra unor copertine uzate cu furtunuri prin care curge apa de munte, evident resursa gratuita si inepuizabila.

Drumul de la Elbasan la Tirana e un fel de Transfagarasan mai domolit, cu munti stancosi si acoperiti cu livezi de maslini, arbusti cu fructe de padure, ierburi aromate si medicinale specifice zonei sub-tropicale in care domneste Regina Canicula in puternice sasaieli de insecte si poate serpi. Localnicii refugiati sub corturi saracacioase la marginea soselii te asteapta plictisiti sa cumperi rodii, vase de lut si ulei de masline facut manual pt care cer 5 euro sticla de 1-1,5 l.

Albania sau “The last secret” cum o prezinta Muntenegru turistilor nu pare a fi o tara periculoasa cum ma temeam la inceputul calatoriei, ci mai degraba necunoscuta.

Periferia Tiranei are parca exagerat de multe restaurante, baruri, adevarate parcuri de relaxare si distractie. Explicatia a sosit mai tarziu in timpul pranzului pe care l-am servit la Barul P i s h a t. Nu, nu folosesc cuvinte urate, dar chiar asa se numea restaurantul de pe marginea soselei, umbrit generos. Patronul, un albanez care a lucrat ani buni in UK, ne explica misterul: 50% din populatia albaneza lucreaza in alte tari si aduc banii acasa unde isi construiesc/cumpara locuinte si deschid mici afaceri pe domeniul gastronomic si entertainment. #61514; Preturile la imobile sunt cam la noi (900eu/mp pt apartamente in Tirana) datorita cresterii cererilor celor intorsi cu bani din strainatate.
Populatia Albaniei (cca 3 mil locuitori) are media de varsta de 29 ani, deci e f tanara.

Sotul a gasit Tirana ca avand un aer placut turistic, desi ascuns sub saracia cartierelor tranzitate. Eu am avut senzatii de contradictii intre vechi-nou, saracie-opulenta, un amestec de Europa cu Orient. Infrastructura lasa de dorit, cea feroviara aproape nu exista, autobuzele in Tirana nu am vazut sa aibe statii iar celor ce calatoresc cu masina, inexistenta indicatoarelor rutiere de baza poate crea stari de enervare.


De la Tirana drumul nostru continua prin Shkoder, unul din cele mai vechi orase din Albania la marginea caruia se afla lacul tectonic cu acelasi nume. Ne oprim cateva minute in fata unui pod de lemn cu banda unica. Cativa copii-cersetori se apropie de masina noastra si incep sa o pupe, doar-doar vor primi ceva bani. Politia e langa noi dar nu schiteaza nici un gest. Incercam sa-i gonim, dar ei isi continua ritualul pana cand reusim sa trecem podul. La cativa km mai departe ajungem la granita cu MN ceea ce imi da un sentiment de usurare.

„10 euro, please”
„What for?”
„Montenegro ecological tax, you cannot pass without paying it”
Achitam, primim abtibildul pe care il lipim alaturi de vigneta de la bulgari, ne sunt verificate pasapoartele si plecam catre Ulcinj, cea mai sudica statiune la Marea Adriatica din Muntenegru.De aici incepe Riviera Adriaticii.

Muntenegru („Muntele Negru" sau in sarba Trna Gora) are o populatie de numai 620.000 locuitori si si-a declarat independenta in iunie 2006.
Numele se pare ca provine de la un copac cu coaja neagra care imbraca muntii de aici, dar actualmente pe cale de disparitie din cauza exploatarii puternice.
E o tara cu relief majoritar montan, cu peisaje extraordinare dar cu o campie de coasta ingusta.
Destinatie de vacanta pt muntenegristi, Ulcinj e o statiune frumoasa, destul de intinsa si putin frecventata de romani.
In centrul statiunii exista o plaja mica, cu nisip - Mala plaja – situata intr-un fel de mini golf al marii, cocheta, dar extrem de aglomerata. Este marginita in dreapta de Ulcinjský Castle care insa era inchis pentru reconsolidare. La iesirea din Ulcinj, spre sud, mai exista Copacabana plaja si Velica plaja care are 13 km fiind cea mai mare plaja din Muntenegru. De ea se leaga insula Ada Bojana de 2 km (pt nudisti).
Zona e locuita majoritar de albanezi - femeile musulmane nu merg la plaja publica, ci la una dedicata femeilor. Statiunea e foarte aglomerata in sezon si gasim cu greu cazare, intr-o vila unde proprietara este o batrana albaneza. Peisajul este deosebit din vila, in general casele sunt dispuse in panta, de-a lungul dealurilor care marcheaza coasta marii.
Dotarile din camera sunt minime, in general de proasta calitate, vorba sotului: „se vede ca astia sunt turci, au facut treaba de mantuiala si au folosit materiale slabe calitativ”. Nu facem insa mofturi, preferam sa folosim timpul pentru o plimbare in statiune caci dimineata vom merge catre alte destinatii. Un pret normal pentru cazare este 20 euro, chiar si pentru un apartament inchiriat dar cu conditia sa ramai minim 5 nopti.
Batrana ne explica ca strada unde se afla casa ei se inchide dupa ora 20 si dimineata se deschide dupa ora 8. Ok, nu mai miscam masina pana atunci. Seara ne mai aminteste o data ca la 8 putem pleca.
Dimineata insa auzim batai in usa la ora 8, noi inca dormind. Sotul deschide, era batrana care ii spune ceva, sotul zice „Da,da” si se aseaza din nou in pat. Il intreb ce-a zis caci el intelege macedoneana si sarba: „Nu stiu, vreau sa mai dorm”. Dupa inca 30 min bataile revin de asta data mai puternice. Sotul deschide si batrana ii vorbeste raspicat. Abia acum intelege ca de fapt la ora 8 trebuia sa eliberam camera caci alti musafiri deja asteapta pe terasa. Eliberam camera si ulterior ne dam seama ca de fapt batrana ne anuntase de seara ca TREBUIE sa plecam la 8, nu ca PUTEM pleca cu incepere de la 8.
Imi beau apoi linistita cafeaua de pe terasa unde marea se vede asteptandu-si calma inotatorii. Mi-a placut ambientul terasei batranei cu mobilier din fier masiv, acoperit cu tzoluri, decorat cu perne din piele, miresma florilor si citricelor (Kiwi-ul in copac arata minunat!). Gazda isi bea cafeaua preparata la ibric mic din cupru, asa cum o faceau candva si parintii mei. Pitoresc.


Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)

Androix spune:

Foarte frumos, abia astept continuarea si pozele! Cred ca vacantele de felul asta sunt cele mai reusite!

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

lavi02 spune:

Imi place mult de voi cum ati savurat aceasta vacanta "de atmosfera" :)