Printesuca noastra mica!

Pe 31 august 2008, intr-o duminica, au aparut mult asteptatele liniute...cele 2 liniute rosii...care, dupa cum stiti prevesteau o minune, peste mai putin de 9 luni aparea in viata mea si a sotului, in viata noastra. O minune care s-a lasat asteptata...dar care a meritat .
Ne-am bucurat tare mult, dar in acelasi timp ne faceam griji pentru ca eram cu casa in renovare si timpul trecea repede...dar ce conta...important era ca bebele pe care il asteptam urma sa vina.
Au urmat controale periodice la ecograf si le asteptam cu nerabdare pentru ca asa o puteam vedea pe minunea noastra....o fetita ...fetita lu' tata, cum zice sotul meu. Au fost clipe minunate cand i-am auzit bataile inimioarei...ce-i drept cam rapide ele, dar am inteles ca e normal, cand i-am vazut manutele, piciorusele, nasucul, gurita mai tot timpul cu limbuta scoasa...o asteptam cu nerabdare...si asteptam si data cand urma sa nasc... pe 1 mai...atunci se implineau cele 40 de saptamani.
Zilele au trecut, momentul cel mai frumos se apropia...dar au inceput temerile, mai ales cand la ultimile 3 ecografii bebe avea peste 5 kg asta pentru ca am avut burtica mica si lichid prea putin...bebe mai mult statea "pe uscat" decat in apa...dar deh! dupa doctor nu era o problema. Aratam grasa cu 26 de kg in plus, dar prea putin conta, important era ca urma sa am un bebe, un bebe numai al meu, care sa imi zica doar mie mama...cum o face acum .
Au fost ceva contractii in timpul sarcinii insa false, iar cand ajungeam la spital dispareau ca prin minune....deh! frica, mama, frica .
Am stabilit cu doctorul ca vreau sa nasc in apa, gandindu-ma si auzind ca e cea mai putin dureroasa metoda... am mers si am vizitat si spitalul, mi-am pregatit si bagajul de spital asa ca acum asteptam momentul nasterii...zugravind in casa ...ca deh! si camera trebuia amenajata ptr bebe, nu?!
A trecut si data de 1 mai si bebelina mea nu a vrut sa apara, asta fiind intr-o vineri, iar luni pe 4 mai in jurul orei 19 aveam din nou programare la eco. Aveam contractii suportabile, bebe era bine, cantarea tot peste 5 kg , asa arata ecograful, lichid mai deloc, doar putin in partea dreapta, dilatatie nici 1 cm...ok doctorul s-a gandit ca am asteptat destul asa ca ne-a trimis la spital sa ma internez...inducerea travaliului ...groaznic...auzisem ca e foarte dureros si m-am speriat si mai tare ..
Ok, am ajuns acasa sa-mi iau bagajul si am pornit spre spital, direct la etajul 6 la sala de nasteri. Era in jur de 21:30 cand o asistenta a venit si ne-a insotit intr-una din camerele de nasteri...era frumoasa, pat confortabil, cada...ca deh! eu vroiam nastere in apa , fotoliu extensibil ptr sot sa se odihneasca, toaleta, dulapuri in care aveau toate accesorile necesare pentru o nastere sigura. Era ok, eu eram tare speriata, dar ma imbarbatam singura...ca deh! urma sa-mi tin comoara in brate..sotul era si el obosit ca fusese la munca pe zi, dar la fel de plin de nerabdare ca si mine..
La cererile asistentei, m-am schimbat intr-un tricou lejer si m-am pus pe pat. Pe la 11 au inceput sa-mi induca travaliul...intai mi-au dat ceva laxative, apoi mi-au introdus in vagin niste chestii( nu mai tin mine exact cum se numeau) care provocau contractii...foarte dureroase, dar cica ajutau la dilatatie...si tine-te frate ca au si inceput durerile...dar totusi suportabile si cu pauza de refacere intre ele...Cica acelea erau contractii false...bine fie...cum ziceau asistentele. Bebe era bine, ca tot timpul era monitorizat la aparat; doar cand erau contractiile puternice si de lunga durata mai incepea sa sune aparatul ca ii cresteau bataile inimii bebelui sau ca ii scadeau...dar asistentele ziceau ca nu e nimic ingrijorator...oare?!
Pe la 3-4 dimineata vine o asistenta sa-mi controleze dilatatia...aproape 1,5 cm...;mda nu e bine... imi mai introduce o prostie din aceea in vagin si acum vine si cu artileria grea...perfuzie pentru contractii...ca deh!...poate sunt mai bune si isi fac treaba mai bine...s-a inceput cu doza mica...deja contractiile incepusera sa fie mai dureroase dar totusi le suportam.... Asteptarea era foarte grea, sotul find obosit l-am rugat sa se odihneasca si am incercat sa fac si eu lucrul acesta...dar nu am reusit, deh, durerile nu-mi dadeau pace...bebelina deja incepea sa fie agitata....iar eu de abia asteptam sa se faca lumina...
Gata...ora 8: s-a schimbat tura la asistente si isi face aparitia o asistenta fara mila...moasa sefa, cica era. Zic fara mila ca se apuca sa-mi controleze dilatatia.. fara mila...mi-au dat lacrimile de durere si pur si simplu am impins-o...cum s-a comportat ea a fost brutal...Deja nu mai puteam, plangeam de durere, dilatatia aproape 4 cm, mi-au marit doza de perfuzie..contraciile au devenit insuportabile...fara pauza intre ele, de nici nu mai puteam sa respir...Sotul deja era ingrijorat si el si s-a luat de moasa sefa...i-a spus ca nu e normal cum s-a comportat si vrea sa vorbeasca cu doctorul ...si sa vedeti ce repede s-a schimbat comportamentul asistentei...era mult mai atenta, mult mai prietenoasa...deh..nu putea sa fie de la inceput asa...Aaa, am uitat sa va zic ca pe noapte am tot auzit tipetele altor mamici care nasteau...si m-au cam bagat in sperieti ..Deja nu mai puteam face fata durerilor si am cerut sa mi se faca epidurala..Ok, zis si facut, au chemat anestezistul, pe la 9 dimineata, ca sa discutam ce si cum...iar cand a auzit ca sunt alergica la anestezie a cam inceput sa dea din coate in coate, ca el nu prea ar risca...dar pana la urma la rugamintile noastre a acceptat sa imi faca un test cu o anestezie cokteil sa vedem cum ma manifest..Spre bucuria mea, a fost ok, numai ca anestezistul nu-si mai facea aparitia ptr a-mi face epidurala, insa, dupa insistentele sotului la asistente, a reusit si anestezistul sa apara la pranz...Au urmat vreo 5 incercari cu acul si, in tot acest timp, trebuia sa stau nemiscata...dar cum sa fac lucrul asta cand contraciile erau una dupa alta fara pauze?! Intr-un final a reusit, iar dupa jumatate de ora era deja mai bine, nu mai simteam durerile, si puteam sa respir si eu usurata ...dar se pare ca minunea nu a tinut mult...Asistentele veneau din ora in ora si imi controlau dilatatia...4 cm...si imi tot mareau doza de medicament(perfuzia) asa ca durerile au reaparut cu tot cu anestezie Le simteam foarte intense, de lunga durata si extrem de dureroase...Sotul a rugat sa se cheme doctorul sa discutam cu el, aflasem ca era prin spital la pacientele lui care nasteau...degeaba...ni se spunea ca ba nu mai este, ba a plecat..si cand o intrebam pe asistenta sefa daca nu se poate face nimic ne spunea ca asa e de obicei la prima nastere......pai da dar asa durere?!
In fine pe la 6 deja nu mai rezistam nici eu nici sotul, asa ca a cam inceput a face scandal pe acolo...a spus ca el vrea sa-l sune pe doctor si sa vorbeasca cu el ca nu se poate asa ceva.....si, dupa toate astea, primim si noi intr-un final un raspuns...in jumatate de ora doctorul vine, asa ca sa ma pregateasca de cezariana Am respirat usurati..in sfarsit urma sa scap de dureri si imi voi tine printesa in brate.
Pe sot l-au trimis in alta sala sa se schimbe in haine ptr sala de operatie, iar pe mine m-au pregatit, ducandu-ma la etajul 3 unde urma sa aiba loc operatia. Era o sala mare, foarte luminata iar in jurul meu roiau multe persoane...am recunoscut doar anestezistul, o asistenta si surpriza! pe ginecolog...doctorul mult asteptat...Era si sotul meu in acea sala, imbracat din cap pana in picioare si cu aparatul de filmat in mana pregatit sa intampine minunea noastra.
Incepe sa ma lege la maini, anestezistul mareste doza...deja ma ia cu ameteala, lumina din salon era prea puternica...nu mai pot respira...ii spun sotului...anestezistul imi pune masca de oxigen pe fata....parca imi facea si mai rau, partea stanga si piciorul stang deja imi amortisera...nu le mai simteam......incep sa taie....au!!!..simt durere si intepaturi puternice in partea dreapta.....si doare tare...iar taie, acum in interior...eu iar auuu....doctorul se opreste si ma intreaba daca e durere sau doar faptul ca simt cum umbla "in mine"...eu raspund cu jumatate de gura...durere....deja eram ametita de la anestezie si oxigen...ok, se ia decizia... anestezie totala....si dintr-o data simt ceva rece cum intra in mana...mai apuc sa zic doar auu si mi s-a rupt firul...
Dupa 15-20 minute ma trezesc anestezistul si sotul meu...eu ii spun ca am adormit..sotul imi spune ca avem o comoara de fetita...eu il intreb daca e fetita...el imi raspunde, da! e o fetita frumoasa foc, iar o asistenta vine cu ea in brate si mi-o arata....era o splendoare, un pui mic si fumos cu ochii mari si negri care ma priveau fix...iar eu am reusit sa zic" ce fumoasa e iubita lu' mami" si am pupat-o pe obrajor...apoi au luat-o de langa mine sa o duca sa o pregateasca in sala de nasteri...iar cu printesuca a plecat si sotul...iar eu...am adormit la loc
Ma trezesc in lift ...eram gata, cusuta la loc, ca noua , iar acum ma duceau in camera mea, unde ma asteptau sotul si frumusetea mea mica.. Tremuram toata, deh! efectul anesteziei si oboseala acumulata dar... nu mai conta, urma sa-mi tin comoara in brate, sa o vad mai bine si sa o simt la pieptul meu. Am ajuns in camera, iar la nici 5 minute mi-au pus-o la san..ii era fomita si sa vedeti cu ce pofta sugea.... mi-au dat lacrimile de bucurie
Am aflat de la sot, cate kg a avut si cum a decurs operatia...am vazut si filmuletul...atunci cand au scos-o... atat de mica era (cu toate ca a avut kg ok) vanata si moale..nu misca, nu respira...i-au facut mai bine de 5 minute respiratie artificiala, i-au scos apa din plamani, i-au desfundat caile respiratorii, o frecau pe piept..e groaznic sa vezi cum ii baga copilului tau furtunele prin nasuc si in gurita....Dupa acele 5 minute au aparut si primele semne de la bebe, un miorlait si o manuta care misca....dupa inca alte 5 min a inceput sa planga ca o pisicuta, iar cum a dat de caldura, ca au infasat-o in folie termica a si tacut...ii era frigut...dar si-a revenit..era bine...puiul meu mult asteptat era sanatos. A primit nota 1 la nastere, 5 la 5 minute si 9 la 10 minute...
Pe mine m-a ingrozit ceea ce am vazut in filmulet, dar am respirat usurata cand am vazut-o ca e bine si ca e la mine la piept.
Acum e maricica, azi a facut 15 luni si e comoara mea...nu-mi imaginez viata fara ea...e tot ce mi-am dorit de la viata....si Dumnezeu mi-a oferit....iar pe viitor, tot cu ajutorul lui Dumenzeu, se anunta inca o minune in familia noastra

Aceasta e povestea nasterii printesei mele scumpe, care s-a nascut pe 5 mai 2009, la ora 19:17 minute intr-o seara de marti, cu 3670 g si 51 cm...Alessia Stefania...buburuza noastra draga.

---

Mami de printesuca mica si iubita
Buburuza mea

cori_mic spune:

Felicitari pentru fetita mancacioasa. Mi-a stat inima in loc cand am citit prin cate ai trecut. Nu am inteles insa de ce te-au lasat sa te chinui atat... Era clar ca bebe intrase de mult in suferinta fetala. Of, bine ca s-a terminat totul cu bine. O pentru printesa.

Cori 33+ cu Maya. Doamne ajuta-ne sa crestem sanatosi.

Picky_toto spune:

Cori in primul rand o nastere usoara si un bebe sanatos

De ce?! Pentru ca aici, in Belgia, nu se face asa usor cezariana...daca era dupa ei mai ne tineau ore bune sa ne chinuim. Aici cica e normal ca la prima nastere, travaliu sa fie asa lung si dureros.......oricum, la urmatoarea nastere aleg din start cezariana...mai ramane sa-l conving pe doctor

Chiar nu doresc la nimeni sa treaca prin ce am trecut noi...eu ca eu, ca sunt mare...dar copilul...

Pupici si multumesc ca mi-ai citit povestea

---

Mami de printesuca mica si iubita
Buburuza mea

paulush spune:

Felicitari pentru maternitate!

Pe de alta parte, imi pare rau de experienta pe care ai trait-o! Nu credeam ca in ziua de azi inca se leaga femeile de maini la o ceza in Belgia... nici ca se scocioraste cu o aseemenea bestialitate inauntrul unei femei in unul din momentele cele mai intime din viata ei!

Iti urez ca pentru al doilea copil sa reusesti sa te simti asa cum ar trebui sa ne simtim toate in momentul aducerii pe lume a unui suflet de om!

Am trecut si eu printr-o provocare de travaliu, nici pe departe atat de invaziva ca a ta, daca ar fi fost asa cred ca as fi fugit in munti sa il adfuc pe lume pe al doilea copil!

Felicitari pentru recuperare!

asa a fost

alinushca spune:

dar totusi nasterea a avut loc in romania, nu ?

felicitari, sanatate multa si refacere deplina!

alic spune:

mamico, sa-ti traiasca sanatoasa Stefi mica si sa va bucurati de ea pana la adanci batraneti!

---------------------------------------------------
ALICe, mamic de bebic Natalic (2 mai 2009)
---------------------------------------------------
adresa pt albumul de mot alicebirladeanu@rdslink.ro

philip spune:

sa fie sanatoasa si voi pe langa ea! povestea nasterii ei e tae asemanatoare cu experienta pe care am avut-o si eu la nasterea lui Philip :(

getik1 spune:

of ce tie si cu medicii astia besti cateodata uita ca fac un juramant saraca stefi prin cate atrecut din cauza unui dobitoc de medic si moasa sefa ca de e sefa.
sper ca la urmatoarea nastere sa nu mai fie probleme sarcina usoara si nastere usoara te poopiksi printesuca logik

getik mamika de
mika minune ariana-ioana 29.12.2009
ary poze si ary povestea unui aricy

poze nunta