Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. andruskandu
5. notquiteso
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 117208
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 53984
3. Bilantz olguta12 47954
4. J D E monica70 38192
5. A murit Laura! craciunitza 29022
6. Un nou inceput...(2) danangie 27426
7. scrisoare catre mama Picasso 22142
8. Curiozitate! Ana68 21485
9. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 20118
10. Moartea lui Metaforel olguta12 20052

post an entry in your weblog   Jurnalul lui nafi  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)

nafi
Nasterea lui Riccardo
Acest mesaj a fost trimis de nafi pe data de 28/07/2010 la 01:30 .:. 4529  vizionari .. Exista 15 raspunsuri la acest anunt
Povestea lui Ricky …sa zicem ca totul a inceput intr-o iarna cu temperaturi primavaratice , in decembrie 2006, cand eu mi-am facut cadou o vacanta la Florenta unde statea o buna prietena a mea. Acolo l-am intalnit pe EL. EL a stiut din prima clipa ca eu sunt aleasa. Insa mie nici prin cap nu-mi trecea sa incep o relatie la distanta caci abia termiansem una din acelasi motiv. De revelion m-a invitat la Milano. Eu nuu…stau acasa! Atunci a venit el! A plecat dupa 5 zile dar dupa alte 5 s-a intors. A plecat din nou dar dupa alte cateva zile era iar la mine…si in februarie si-a schimbat serviciul si s-a mutat cu mine la Bucuresti. Acum ca era clar ca-i pus pe treaba omu’…eu ce era sa mai fac?! Si am dat frau liber inimii la iubit

Dupa 2 ani si ceva primeste o oferta de lucru inapoi in Italia. O mare ocazie ptr cariera lui dar ,daca ma mutam acolo cu el..era sfarsitul carierei mele. Ce sa fac? Cariera poti face oricand insa a intemeia o familie e mai bine s-o faci la momentul oportun…asa ca in mai 2009 eram definitiv in Italia. Un oras nou pentru amandoi…Eram ca doi copii ce traiesc o noua aventura! Era o combinatie de frica si bucuria unui nou inceput. Am facut o lista cu tot ce doream sa facem…Calatorii, nunta in aprilie 2010, eu sa-mi gasesc de lucru si dupa 1 -2 ani sa facem si un bebe, o fetita pe nume Carolina.

In august ne intoarcem de la Dublin…mie imi vine CM dar dupa o zi dispare. O fi de la oboseala acumulata cu drumul. Mai astept..nimic…Imi este un pic cam rau dar cu siguranta de vina este fierea care imi dadea de furca la oboseala. El imi spune (caci are niste simturi ascutite…..!) “ e ceva schimbat in mirosul tau… si gura ta are alt gust . Poate ar trebui sa faci un test de sarcina” . Eu am sarit ca arsa ! ceee?! Nici in gluma sa nu te gandesti la asta! Asta imi trebuie mie acum? Abia mutata aici, fara servici…fara sa stim pe cineva…Mai trec cateva zile…cumpar un test. Merg la baie si citesc instructiunile. De emotii fac pipi pe tot testul si rezultatul nu e valabil. Pfeuu…am mai amanat un pic deznodamantul! Ne imbracam si plecam cu prietenii la Gardaland unde ne dam in cel mai periculos carusel interzis celor cu probleme se inima si femeilor gravide!


A doua zi cumparam 2 teste. Il fac pe primul si ies din baie. Trebuie sa asteptam un pic. El..nici nu se clinteste de langa test! E cu ochii liniute..liniute…si…apare una …apare si cea de a doua! Sunt GRAVIDA! AAAAAAA….ptr prima data in viata mea sunt gravida! Ne uitam perplecsi unul la altul si am tinut-o asa vreo saptamana! Nu ne reveneam! Vom fi parinti! Doaaaaamne…noi parinti?! Dar noi inca suntem adolescenti! Bietii de noi….a trebuit sa revenim cu picioarele pe pamant, sa punem rucsacul de drumetii in cui si sa ne asumam cei 33 respectiv 34 de ani si calitatea de viitori parinti!
Caut pe forumuri un doctor bun in oras. Il gasesc. Programam si mergem. Ecografie intravaginala si iata un bob de fasole prins bine de uterul meu si niste chestii rosii albastre care cica ar fi circulatia sangelui. Deci e acolo! Fasolica aceea e copilul nostru!!! El e cu ochii in lacrimi. Eu sunt cu gatul stramb , ca nu vedeam bine ecranul…Tot nu-mi vine sa cred. Sunt mame care se lupta ani sa aiba un copil si eu asa pe nepusa masa ma trezesc cu ploconu’ !!! Imi vine sa rad, sa plang…ma bucur dar Doamne…chiar acum sa vina?! Mai aveam atatea de facut! Asta e …ne apucam de facut planuri. In noiembrie ne casatorim civil si plecam in Maldive. Eu cu burtica de aproape 5 luni. Sunt bine, doar 4 kg extra si ma simt in forma. O vacanta de vis. Ce ciudat sa inot cu burtica!

O zi dupa intoarcerea din honeymoon mergem la control si morfologica nr. 2. La prima iesise totul ok dar inca nu se vedea bine Carolina noastra…Acum insa…se uita ginecologul, se uita si sotul…se uita unul al altul, amandoi se uita la mine…Mai..da’ terminati odata cu uitatul asta si spuneti-mi si mie ce vedeti…ca eu ca de obicei cu gatul stramb incercam sa inteleg ceva din 2 D-ul ala! Nu e Carolina zice sotul. Fara indoiala e baiat zice ginecologul! Uite ce bilutze mari are! Ooooo…deja vad ca din mahnirea ca nu e Carolina…se umfla deodata penele pe sotul meu. Flacaul lui are bilutzele mari!! Ha ha…numai un barbat se poate fali cu asa ceva! Iesim resemnati si zicem “lasa ca proiectul Carolina e doar amanat. Pana la al doilea copil!” si mergem catinel spre casa cu gandul la ce nume sa-i dam baiatului. Pana ne hotaram ii ramane porecla de Fasolica care in timp devine Faso’

In ianuarie fac o ultima vizita in tara caci dupa 7 luni nu mai e permis pe avion si e si riscant. Sarcina merge bine, eu inca merg la sala de fitness. Sunt singura care dupa ce a inceput sa mearga la sala a inceput sa faca burta si sa ia in greutate! #61514; De acasa ma intorc cu vreo 2 kg extra, rezultatul bunataturilor cu care m-au imbiat mama si bunica.

Vine si luna a 8 a si inaugurez un nou mers. Cel de rata! Si iata ca incep durerile de sciatica. Medicul imi zice “nu ai ce face, iei paracetamol si induri. Ca dupa ce nasti trece.” Parca timpul nu mai trecea! Ma durea rau de nu mai stiam pe ce parte sa stau. Am incercat toate tertipurile. Era din ce in ce mai rau. Offff…de ce nu nasc si eu prematur ca unele din fetele de pe forum?! Sigur ca era doar un gand trecator…Bebe trebuie sa fie bine. Si sa stea pana la termen ca nici numele nu i l-am hotarat inca!

Prea mult nu mai fac miscare ca ma doare rau sciatica. Asa ca kg-mele se depun mai repede…ajung la 14 la 8 luni jumate. De atunci refuz sa ma mai cantaresc. Ptr ce sa ma stresez? Acum am un nou stres! Cum va fi nasterea! Eu am facut-o pe viteaza …nu vreau nici macar epidurala! Mama a nascut usor , de ce n-as fi si eu la fel de norocoasa?!

Ultima morfologica pe 25 martie. Toate bune, nici o dilatatie. Medicul crede ca mai am de asteptat vreo 2 saptamani. Trece si 6 aprilie , primul deadline…trece si 13 aprilie…cel de-al doilea deadline…Telefoanele suna si toti intreaba acelasi lucru “ n-ai nascut?” Iaca nu!! Ce problema aveti voi cu asta?! Si da-i si asteapta!

Intr-o seara se porneste o furtuna cu tunete si fulgere si incep contractiile! Asta e ! Nasc! Fugaaa la spital! La miezul noptii! Ma controleaza o doctorita si ….dilatatie 1 cm! Ma trimite acasa cu coada intre picioare! Sa vii cand ai contractii la 5 minute! Ok..ok…
Dupa o saptamana…alte contractii. La 20 de minute…la 10 minute…E deja 4 am. Sunt franta de oboseala…ma intind in pat si adorm. Adorm si contractiile! A doua zi…hai sa mergem totusi sa vedem poate am dilatatie 2 cm si ma opresc astia la spital! Mergem…nimic! Iar plecam tarand geamantanul dupa noi….Fac si prima monitorizare fiind peste termenul de 40 de saptamani si toate ok. Placenta bine, lichidul amniotic suficient…bataile inimii fatului ok…

Ma rog..asta e …macar am avut timp berechet de deliberari si am gasit numele: Riccardo. Sunt voci ce protesteaza. Riccardo nu e nume de sfant! Trebuie sa-i mai dai un nume sa aiba si el sfant! Ei ..hoo..ciocul mic! Eu decid aici! Daca nu e nume de sfant o sa-l faca Riccardo al meu sa devina si basta! Si asa ramase numele! Cu totalul suport al sotului .
Intre timp cautam si casa noua , mai mare. Sa aiba baiatul camera lui! Gasim unul intr-o zona f frumoasa cu multe spatii verzi, parcuri si o pista de plimbat lunga de 7 km.
Intr-o duminica , 6 zile peste termen deja…ii zic eu sotului.tot ne plicticim acasa…hai la spital sa-mi mai faca un control ca poate cine stie, de la control mi se declanseaza contractiile ( ca asa citisem eu pe undeva!). Da..dar pe ce motiv sa mergi la urgente? Ca nu ai nimic? – imi zice sotul. Lasa ca zic si eu o minciunica acolo…zic ca am pierdut lichid amniotic si trebuie sa ma primeasca. Zis si facut! Mergem acolo la 3 dupa amiaza, ma controleaza…dilatatie 2 cm dar nu am contractii si lichidul e ok asa ca…fugutza acasa! Nu mai pot. Ajungem in parcare si ma pufneste plansul! Dar eu nu mai nasc odata? Ca m-am saturat sa fiu gravida! De ce nu-mi induc nasterea odata? Off…daca eram in RO eram cu bebe in brate pana acum!
Sotul ma intreaba: unde mergem, acasa? Nuuu…hai sa ne plimbam, asa cu dureri de burta , nu mai conteaza. Stiam ca dupa fiecare control pe masa, ma doare burta vreo ora doua..asa ca mai bine ma plimb un pic decat sa sufar stand acasa pe canapea.

Mergem sa ne plimbam pe pista de 7 km de langa viitorea noastra casa. Ce frumos e! atata lume duminica! Si ce ma doare burta asta! In loc sa ma lase durerea parca-i si mai rau! Dupa vreo doua ore de plimabri zic..hai acasa ca nu mai pot! Deja ma tineam de garduri de durere si oboseala.

La 6 pm ajungem acasa, ma intind pe canapea si ma simt mai bine. Sotul incepe sa pregateasca cina pe la 7 pm. Eu parca am niste contractii. Dar nu mai cred in ele. Or fi false din nou! Ne asezam la masa. Dupa cinci minute..auuu…ma doare! Ma ridic, ma plimb prin casa si-mi trece. Ma asez la masa, dupa cinci minute iar..auuuu…ma plimb…Pana la urma nu ma mai asezam ci mancam din picioare. Sotul meu se amuza. Pai daca te doare asa tare de ce tot mananci? …Nu stiu…de nervi…de frica…Auuuu! O sun pe cumnata mea in RO. Auzi …e cotoioasa rau! Ce sa fac? Ea zice..pai fugi la spital ce mai astepti?!

Pai imi e frica sa nu ma trimita acasa din nou! Dar ma doare r…auuuuuuuuu! Ok..ma duuuc! Fac un dus rapid si plecam. De la masina pana la lift in spital fac pauze la fiecare 3 pasi. Contractiile ma lasa fara suflu! Sotul e preocupat. Asa de rau e ?! Saracuta de tine!
Ajung la medici..e 10 pm. Ma controleaza pe masa. Dilatatie 3-4 cm! Ceeeeeeeeeee? Numai atat? Pai si doare atat de rau . imi inchipui la 10 cm cum va fi!!! Neneea doctoruu’ …da’ aici epidurala nu faceti?! Prea tarziu! Ma aseaza pe un fotoliu si ma leaga cu firele alea de monitorizare a contractiilor. Dupa juma’ de ora de chin…ma dezleaga si ma pun iar pe masa. Medicul de garda face ochii mari si zice ..ha..dilatatie 7-8 cm! Mooaaama…in 30 d eminute am ajuns de la 4 la 8 cm! E ceva! Hai c-am prins curaj!

Ajung in sala de travaliu, sotul vine langa mine. 2 asistente ma pazesc . ma incurajeaza si ma sustin la fiecare contractie. Tip de vreo 2 ori dar imi dau seama ca nu ajuta. Durerea e crunta! Respira imi spun asistentele..te ajuta mai mult! Fac cum zic ele si vad ca e mai bine. Il tin de mana straaaans pe sot si fac , ca trenu’n gara…pufff puffff…si ma gandesc “ sper ca-i adevarat ce am citit, cum ca dupa nastere se uita toata durerea asta!”

Sotul imi da apa, imi sterge fruntea de sudoare ( zambesc..imi amintesc poanta aia cu tipa plina de sudori) si in secunda urmatoare ..hmmmmmmm…imi vine sa imping! Impinge imi spun asistentele…si eu imping…de simt ca-mi iese sufletul pe fund! Poc…s-a rupt apa! Simt o caldura umeda cum imi invadeaza sezutul…Asistentele sterg repede, imi schimba bandajele de sub mine….Hai ca mai ai putin imi spun ele! Vine si doctorita…mai e un pic si ajungem la 10 cm! E trecut de miezul noptii…Sotul ma strange puternic de mana. Eu ii zic..Iubitule …te rog..lasa-ma numai pe mine sa te strang, ca deajuns ma doare fundu’ , nu trebuie sa ma mai doara si mana! Saracu’ de el…de emotii nici nu realiza ca ma strangea si el la fel cum il strangeam eu! M-a incurajat permanent! Ce bine mi-a facut prezenta lui!!

Se vede capul! Anunta deodata o asistenta! In sala de nastere atunci! Se aude vocea doctoritei de pe hol! Ma iau cu patul si ma duc in sala de nasteri. Acolo trebuie sa ma dau singura jos din pat si sa ma urc pe masa. Fac si asta. Vine toate echipa, ma pregatesc, imi pun pantalonasi sterilzati de la genunchi la glezne. Picioarele sus si ..hai impinge! Sotul e la capul meu. Ii zic “ te rog, sa nu te uiti acolo jos , sa nu ramai cu vreun soc ceva..ca asta ne mai lipseste! “ si hmmmmmm incep sa imping…o data, de 2 ori, de 3 ori…Hai ca mai e un pic. Pauza…nu mai imi vine sa imping! Unde e contractia?! O asistenta ma gadila deasupra burtii un pic si iata ca se porneste si cea de a 4 a contractie. E puternica asta! Imping! Hmmmmm….auuu ce durere…aaaa…..ce usurare….Simt cum iese , cum il rasuceste si il trage afara doctorita si pe urma un sentiment de usurare , de eliberare pune stapanire pe mine. In acelasi timp aud oracaitul hotarat al puiului meu. E ora 00.56. Sotul meu e in lacrimi. Imi zice..a iesit cu o mana inainte ca Superman!

Il aduc si mi-l pun pe piept, intre timp asistentele facandu-mi toaleta de dupa nastere. Are unghiile rosii! Aha..de asta a stat mai mult inuntru! A trecut pe la salonul de cosmetica! E mare! Si are un chip asa de curat! E frumusel! Si un capusor asa de rotund…nu ca de Oblio cum ma asteptam! Sotul ne face cateva poze cu telefonul. Intre timp vad ca mai vin 2 doctori si se tot uita in dosul meu…e o sangerare a carei sursa nu o pot depista. Opaaa..sper ca nu-i nimic serios! Ma sperii un pic dar nu las sa se vada. Il iau pe Riccardo si sotul merge cu asistenta ca sa-l inregistreze. Medicii dau zor sa opreasca sangerarea. Au reusit in cele din urma dar asta m-a mai costat 1 ora de stat pe masa. E totul ok…m-au cusut un pic pe interior unde era sangerarea. Nu mi-au facut epiziotomie. N-a fost nevoie caci Ricky a avut capusorul asa de rotund ca a iesit perfect. Lucky me!

Asistentele ma spala in sfarsit, imi pun un tampon urias si chiloti gen plasa(sunt chiar sexy daca ma gandesc bine!), ma aseaza pe scaunul cu rotile si ma duc in camera. La 3 am sunt in camera mea. Mai era o doamna care nascuse cu 3 zile inainte prin cezariana. Sunt franta de oboseala si ametita. Nu-mi vine sa cred ca am nascut in sfarsit! Sotul imi spune: Riccardo e bine, ti-l vor aduce maine, acum trebuie sa dormi ca ai pierdut ceva sange si trebuie sa-ti revii. Bravo! Ai fost f curajoasa si ai facut totul perfect. Toti din echipa te-au laudat! Sunt mandru de tine! Avem un fiu superb!

Ce-mi puteam dori mai mult de atat? Il ador pe sotul meu si acum parca am inima si mai mare caci o noua iubire si-a facut salasul acolo: iubirea de mama!

Acum un an ma gandeam ca sarcina ne-a stricat toate planurile. Acum…ne gandim ca nici nu ne putem inchipui viata fara puiul nostru. Suntem o familie si acum facem noi planuri pentru 3 !

















Mami de veveritz (19.04.2010)


Trimite reactia ta
Next page
# /2  

philip
Think more, eat less...

Posted 28/07/10 @ 02:23 Reply with Quote
felicitari!
Back to top

LAlexandra
Mamica de baietel gingas!

Posted 28/07/10 @ 09:03 Reply with Quote
Ce usoara pare nasterea cum ai descris-o, desi sunt convinsa ca nu a fost chiar asa.
Pai daca si voi mai vreti un copilas....sa ne spuneti cand va puneti pe treaba ca sa facem si noi o fetita, sa fim iar in tandem.

Mami de printisor Alessandro - 15.04.2010

Back to top

sanzi
membru junior

Posted 28/07/10 @ 09:41 Reply with Quote
M-am emotionat tare. De cate ori citesc de cate o nastere, am lacrimi in ochi. Povestesti foarte frumos, si eu am nascut natural, fara epidurala si stiu ca nu e asa usor. Dar adevarul este ca nu iti mai amintesti decat partea frumoasa. Sa va traiasca puiutul si sa te bucuri de familia ta minunata.

Sanziana, mami de puiut Mara Elena (21.02.2010)
Back to top

yoanag
Innamorata persa :))

Posted 28/07/10 @ 09:55 Reply with Quote
Felicitari si sa va iubiti tot mai mult!
veveritzul vostru a venit cind trebuia sa vina
a stiut el ce face
ai povestit foarte frumos nasterea,parca am fost linga tine
te pup cu drag



Mami de Giulia
Back to top

oanaiacovita
ERIC-minunea vietii mele

Posted 28/07/10 @ 11:19 Reply with Quote
Nafi, frumoasa poveste. Sa va traiasca Superman.



Oana, mami de minune mica, Eric Nicholas(21.02.2010)


Multumim Doamne pentru minunea data si ajuta-ne sa fim sanatosi!



Cand cineva acolo SUS te iubeste...


Back to top

daviduca
membru incepator

Posted 28/07/10 @ 11:47 Reply with Quote
uaaaaaa
foarte frumos.am nascut si eu natutal,sau aproape.dar impresiile mele sunt diverse.ziceai la un moment dat ca poate dupa nastere uiti durerile si prin ce ai trecut.eu nu am uitat si doar zambetul puiului meu e cel care reuseste sa mai vindece ceea ce a ramas,mai ales in sufletul meu.si suportul neconditionat al tatalui sau.
sa fie sanatos veveritzu vostru si sa va bucuratzi de el!!!
Back to top

nafi
membru junior

Posted 28/07/10 @ 15:51 Reply with Quote
Va multumesc fetelor, ma bucur ca v-a placut povestea noastra!
Nasterea a fost intr-adevar dureroasa dar eu am un grad de rezistenta la durere destul de mare si asta cred ca a fost de ajutor. simteam cum mi misca oasele bazinului, de ziceai ca's trasa pe roata. dar e adevarat ca se uita.cel putin eu nu-mi mai amintesc durerea in sine.ptr mine mai dura a fost prima luna acasa cu bebe. lupta cu oboseala, cu nesomnul...lupta sa am lapte suficient, atatea lucruri noi de invatat si de facut! oricum, acum e deja mult mai bine.:-)

pupicei tuturor

Povestea lui Ricky
http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=154629

Mami de veveritz (19.04.2010)

Back to top

slimatei
floare de colt

Posted 28/07/10 @ 20:55 Reply with Quote
wow ....ce frumosoasa poveste!felicitari!! sa va traiasca fericit micul veveritz si sa va bucurati din plin de progresele lui! numai bine va doresc!
Back to top

andra_s
membru junior

Posted 28/07/10 @ 23:31 Reply with Quote
nafi sa fiti fericiti si cand va doriti sa apara si Carolina in viata voastra!



POZE

Mami de minune mica Ianis Stefan (19.01.2010)

Suntem cei mai fericiti parinti din Univers !!!



Back to top

briza_marii
membru matur

Posted 29/07/10 @ 08:06 Reply with Quote
F frumos! Am pielea ca de gaina! Felicitari si sa aveti o viata minunata in 3..sau 4..depinde cum va doriti!

Mami de iepuras Eric Mihai (1 aprilie 2010)
Back to top
# /2  
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj
Next page