Copilul captiv (8)

rrox3 spune:

Nikole omul e o fiinta unitara, legaturile dintre psihic si fizic sunt extrem de stranse si unul il conditioneaza pe celalat. Exemple sunt nenumarate.

Fireste ca medicii sunt pregatiti sa exploreze fizicul si asta si fac. Ei constata un imbalans chimic la nivelul neurotrasmitatorilor in creier si il recunosc ca semn de boala. Psihologii, pe de alta parte constata prezenta numitor emotii, stari, comportamente si le recunosc ca semn de boala. Adevarul e cumulat, ambele constatari sunt semne ale aceleiasi boli, se manifesta impreuna. Tratezi una dintre ele - defapt tratezi boala - si se vad modificari si imbunatatiri si asupra chimicalelor din creier si asupra starilor psihice si comportamentelor.
Diferenta apare cand intrerupi tratamentul. De cele mai multe ori semnele de boala reapar daca s-a tratat doar chimic boala. Pe cand in urma unei terapii reusite si complete nu mai exista recaderi. Asta ma indreptateste sa consider cauza a fi de natura psihica.

Cum poate psihicul si cum pot niste ganduri sa faca asta? Foarte simplu. Nimic nu exista decat daca poate lua o anumita forma fizica. Gandurile si emotiile noastre se traduc prin ceva fizic, chimic. Sunt procese care exista si la nivel fizic.
Neuropsihologia se ocupa de asta. Poti citi mai mult despre ea daca doresti.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nikole spune:

Rrox multumesc!

Am citit aseara un pic, dar am decis sa o las mai usurel cu documentatul, caci oi avea impresia ca stiu mai multe decat medicul

Deci sa inteleg ca(virgula) gandirea are puterea de a schimba chimia creerului?!
si totusi sunt cazuri in care acest dezechilibru de substante de la nivelul creerului este ireversibil, nu?

multumesc pentru raspuns

Nikole, mami de Albastrel si Albastrica


SA-L AJUTAM PE ANGELO

www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI

rrox3 spune:

Nikole n-am zis ca-i ireversibil, n-as putea sa zic asa ceva In primul rand fiindca sunt optimista rau si in al doilea rand fiindca nu sunt nici pe departe un specialist in domeniu... un domeniu despre care chiar si specialistii mai au de aflat
Am zis ca se mentine atat timp cat nu dispare cauza.
Multa sanatate iti doresc Si ceva optimism

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Ceva de urmarit: www.nierika.ro/blog/?p=200" target="_blank"> deschiderea Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei
Ma gandesc ca aici se va putea obtine terapie gratis, asa ar fi logic. Vom vedea.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ana l spune:

Si eu sunt un copil captiv. Nu pot citi tot din urma ca imi reapar amintirile urite. Inca nu am curaj sa scriu, defapt imi e rusine pentru familia mea, si n-ar trebui. Ei ar trebui sa-i fie rusine pentru tot.
Mama e in rai si a plecat fericita ca scapa... ca se elibereaza. N-am avut inima sa ma duc la ea cind si-a dat sufletul. Defapt o vazusem in seara de dinainte si stiam, dar n-am putut sa ma duc dimineata sa stau citeva clipe cu ea. Nu stiu de ce. Am gasit atunci scuze, dar acum recunosc ca sunt scuze absurde. As da timpul inapoi si m-as duce.
Tata e un om violent verbal si fizic, in special cu mama. A iubit alcoolul, nu familia. La noi Craciunul, Pastele, sarbatorile frumoase erau doar chinuri. Le uram pur si simplu. Ce-mi doream eu cel mai mult atunci: sa dispara tata.
M-am maritat devreme si am plecat. Am avut tarie sa ma rup de ei. dar ani de zile aveam cosmaruri noaptea legate de certuri si batai. Defapt astea erau visele mele in copilarie, doar asta visam. Si se intimpla a doua zi.
Moartea mamei a fost motivul sa ma rupt definitiv si de el. De 2 ani nu ne-am vazut decit la o inmormintare si al o nunta.
Si sunt mult mai multe adunate, nu pot scrie, ca nu imi gasesc cuvintele.
Pe fratele meu l-a supus mai usor, l-a batut si i-a aratat cine e seful. Cu mine n-a reusit asa. Eram rea si hotarita sa nu tac si sa accept orice. Dupa moartea mamei s-au inhaitat amindoi si m-au acuzat de tot felul de lucruri. Am plins mult, citeva zile, pina am ramas fara lacrimi si atunci am zis stop. M-am rupt si de el. Nici la nunta lui nu m-am dus.
Acum ma rog sa am mintile limpezi si sa nu le urmez pasii gresiti. Sa fiu lucida pentru copiii mei si sa-i invat pe ei ce inseamna dragostea unui parinte.
Nu stiu cum am reusit sa ma rup de trecut, dar au trecut ani multi pina am scapat de cosmar. In schimb, cind suna telefonul si vad numele lui, sau cind il vad pe strada, imi tremura inima.
Nu-mi doresc asta pentru copiii mei.


hainute de vanzare

emaaimee spune:

te imbratisez, Ana ma bucur tare ca te-ai rupt de ei sper ca esti mult mai bine fara griji/frica.

ALAPTATUL HELPLINE

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica Floricele frumusele



POVESTEA MINUNII

ana l spune:

Multumesc de primire si sustinere.


hainute de vanzare

cleo78 spune:

ana_l, stop! nu ai fo rea!! erai cu ochii deschisi si ai refuzat sa fii ca ei. SI daca nu esti cu mine, esti impotriva mea...

Eu citesc din urma, si imi regasesc amintiri in trairile fetelor... ca si tine, am avut mult timp coshmaruri cu batai, si recunosc in visele mele, secvente din copilarie: trenul care ma duce departe de oras, tataia cu lacrimi in ochi etc.
Daca nu poti citi tot din urma, pe prima pagina am selectat si adunat cartile date de fete. Citeste-le pe ele, explica asa frumos ce suntem si cat de important este sa ne recunoastem si sa ne identificam individualitate.

emaaimee spune:

cleo, multumesc pt carti, sunt in studii
io-s un pic sad si melancolica pt ca luni 2 dintre colegii nostrii se muta in alt loc, iar noi, cei ramasi fara job, ramanem inca 2 sapt ca sa strangem tot. si apoi gata...



ALAPTATUL HELPLINE

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica Floricele frumusele



POVESTEA MINUNII

Selene_Bunny spune:

Am ajuns la Capitolul 4 - Pagina 8. Recunosc ca am citit "pe sarite", recunosc ca mi-a fost teama sa incep sa citesc. Teama ca voi fi "data peste cap" de ceea ce voi afla, teama ca voi fi obligata sa ma pun undeva jos si sa-mi analizez viata de pana acum.

Nu, nu sunt un copil captiv, dar am si eu "demonii" mei interiori, "demoni" despre care nu sunt pregatita sa vorbesc si nu stiu daca voi fi vreodata pregatita, pentru ca nu sunt in permanenta stabila psihic si ma tem ca ma voi destabiliza si mai mult. Ma tem, in principal, de latura mea violenta.

Mai recunosc si ca am urmarit, in principal, povestile voastre de viata. Am ramas fara cuvinte, cu privirea "lipita" de monitor, nu-mi venea sa cred ce citesc.

Am si eu reprosuri de facut parintilor, in special tatalui meu, dar nu mai pot avea cu el nicio discutie, pentru ca a decedat in 2001. Cu toate aceste reprosuri, stiu SIGUR ca si el, si mama, m-au iubit enorm. Cu mama mea, culmea, relatia a devenit mai stransa si mai calda dupa ce a murit el. Nu ca inainte n-ar fi fost, dar acum mama imi spune mai des ca ma iubeste si ma suna daca nu zilnic, o data la 2-3 zile.

Imi iubesc sotul (nu suntem casatoriti, dar asa ii spun). L-am rugat sa citeasca ce citesc si eu, am incercat sa discut cu el, pentru ca mie imi lasa impresia ca se regaseste in unele dintre povestile voastre. A recunoscut si el ca se potrivesc unele lucruri si ca felul de a fi al tatalui sau, in special, l-a determinat sa puna distanta intre el si tatal sau. Cu sora lui situatia este si mai vizibila, ea este si mai marcata.

As vrea sa va incurajez si eu cumva, insa nu gasesc, pentru moment, cuvintele potrivite. Nu reusesc sa-mi conturez, in minte, imaginea unui copil, ajuns adult, care sa fi trecut prin ceea ce ati trecut voi. Ma uit la voi cu admiratie, chapeau!

Happy_in_TO, iubi si cu mine iti transmitem ca numele tau, Aisel, este foarte frumos! Pe fetita mea o cheama Daria-Nandini, eu sunt fan nume deosebite!

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!

Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!