Copilul captiv (8)

emaaimee spune:

buna,
citesc de zor cap1 si vin si eu aici.
sunt tot A. si sunt copil captiv. nu stiu ce sa mai spun. sunt atat de multe. nu am putere sa le scriu acum.
vreau doar sa fiu o persoana mai buna, sa nu fac aceleasi greseli facute de parintii mei. nu ii mai judec, ii accept asa cum sunt. la fel si pe mine. si imi doresc ca fata mea sa nu aiba aceasi demoni ca mine/noi.

edit:

sunt deprimata/dificila de cand ma stiu(am relizat fftarziu). stiti cum e cu sfaturi de incurajare de la altii: e o perioada mai dificila/astenie, o sa treaca, etc, self help, citit diverse pe tema, net, etc. pana cand mi-am dat seama ca sunt in pustiu. apoi am stat 2 sapt acasa pt ca nu mai puteam face nimic. dureri, epuizare& detasare totala. ganduri idioate, pe care nu le-as fi crezut posibile pt ca iubesc viata.
acum fac tratament cu cipramil din febr. am ajuns la 50mg si cred ca o sa imi creasca la doza max de 60.
deprimata din cauze multiple(vechi si apoi mai noi): chestii familale(parinte alcoolic/abuz verbal& fizic- batai/batalii), mama cu compulsive eating disorder, pb in familie, decese multiple, diverse alte boli de ale membrilor apropiati ai fam, etc.
m-am chinuit 20 ani+ in copilarie. nu am stiut ce am, de ce ma simt asa ...
si am ascuns ca vin dintr-o fam cu un alcoolic care ne-a facut viata amara. si am luat si bataie sistematic de la mama. apoi m-am luptat cu tata la propriu: "tatal" tinand cutitul in mana si eu cu o coada de matura, folosita pe post de sucitor, tot el a arancat resoul incins pe mine, a ars covorul spre norocul meu.

scuze de incoerenta.


ALAPTATUL HELPLINE

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica Floricele frumusele



POVESTEA MINUNII

cleo78 spune:

emaineee, bine ai venit. Vei gasi aici muuulte pers. ca tine.
Voiam sa te intreb, medicamentul care il iei e pt depresie? ca nu il cunosc.
Terapie ai incercat?

Acum, cand povestesti, imi dau seama ca am uitat scenele acestea... amenintari cu cutitul, batai de eram vanata...
Mai shocant pt mine, este ca mi se parea normal. Asa era viata mea, nu credeam ca poate fi mai bine. Am plecat, si decoperit alta lume.. alta viata. Dar frica, acea tensiune, care ma face sa tresar din nimic, inca este. Ma urmareste.

Intr-o zi vom iesi din negura.

Noi suntem un grup de suport. Sfaturi... e usor de dat, greu de respectat.
Mai povesteste ne de tine.

emaaimee spune:

cleo, mersic de primire. ma bucur tare ca v-am gasit, pt ca nu am cum sa ma duc la meetings. cel putin nu acum.
cipramil sau cipralex. si mai are si alte denumiri. da, pt depresie.
dr psihiatru a trimis scrisoare catre dr psiholog. asta pt ca am cerut eu. astept din apr, dureaza si 6 luni pana primesc programare. la fiecare vizita ii reamintesc. ma duc pe 25 iar.
acum nu pot scri prea mult.
vreau insa sa va recomand o carte care mi s-a parut ca are sens: Women who love too much, scrisa de Robin Norwood.
iar mai jos o sinteza:
http://www.ta-tutor.com/webpdf/ram167.pdf
mai revin

ALAPTATUL HELPLINE

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica Floricele frumusele



POVESTEA MINUNII

rrox3 spune:

Emaaimee suna ingrozitor ce povestesti, cred ca ti-a fost extraordinar de greu
Ma bucur ca ai mers la medic si te ajuta medicatia. Terapia o sa te ajute si mai mult. O sa reusesti sa lasi toate astea in spate.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

emaaimee spune:

multumesc mult si tie, Roxana. da, mi-a fost, intr-adevar. si abia astept terapia. dar m-am hotarat ca vreau o viata mai senina. o viata fara frica. sa nu mai tresar si sa nu ma astept sa ma bata X daca am gresit cumva. de ex: discutii/cearta normale intre soti(eu&el). a trecut si eu ii zic: am avut impresia ca o sa ma bati nu e cazul din fericire, dar e continuarea fireasca care era in copilarie: cearta insemna si bataie.
si mi-am propus sa fiu egoista in senul bun al cuvantului: pe primul loc sunt cerintele si nevoile mele. nu ii mai ajut pe ceilalti, e vital sa ma ajut pe mine. sa nu mai fiu eu cea care gasesc solutia rapida a problemei, ca ma stoarce de energie.
de aceea nu mai citesc stiri deprimante, evit filme dramatice iar si tot ce m-ar agita inutil. tot din acest motiv, m-am oprit din cititul capitolelor anterioare, ma tulbura prea mult. sper sa le pot citi cand o sa fiu mai bine.
azi mi-am inchipuit am aruncat "crucea"/durerea pe care o purtam. am aruncat-o intr-o prapastie. ploua torential afara si m-am simtit parca eliberata, mai usoara. apoi a iesit soarele.
m-am gandit sa va scriu/povestesc niste franturi din agonia mea/ nu pot sa ii spun copilarie.
o bataie sora cu moartea:
pana la 5 ani am stat la bunici din partea mamei. parintii lucrau amandoi si ma luau doar duminica. incasam batai bune de la mamaia, tataia nu ma batea. intr-o zi m-a batut atat de tare cu papusa incat i-a rupt capul papusii de plush. matusa mea, fata mamaiei, era de fatza, dar nu s-a amestecat. doar a cusut capul Lilicai.
am vazut/asistat/trait multe evenimente cand am fost mica si am crezut ca sunt toate normale.
din partea rudelor mamei(3 surori):
mama ei, f agitata, mereu plangandu-si in continuu singurul baiat omorat de rusi in aprox 1945, pe strada , avea vreo 9 ani, mergea cu bicicleta sa imparta ceva de pomana la rude. mamaie batausa deci. tataie f blajin, cu tendinte alcoolice.
matusa 1: certuri intre soti divortati,el betiv/bataus( matusa care mi-a cusut papusa)
matusa 2: pe un alt unchi cu amanta de brat, cu toate ca nu era despartit de ea
matusa 3: cleptomana(fura lucruri de prin casele rudelor/ carti, etc.),neatenta ca copiii ei stiau ce fel de somn trage ea& sotzul dupa amiaza=> ca fata ei avea pasiuni pt jocuri de-a doctorul, practicat pe mine si verisoara ei( de natura sexuala, mi-am dat seama doar adult). cleptomana si fata, imi dispareau misterios banii din pusculita dupa vizita ei si/sau alte marintisuri. lucruri/carti/un cadou de nunta de al meu/etc disparute- mama& fiica uitau ca le subtilizasera si le gaseai pe la ele acasa
din partea tatalui meu, bolnav cronic acum de hepatita C,singurul in viata(3 frati si o sora):
mama alcoolica, se prespune ca ar fi fost bolnava de hep C, moarta inainte sa ma nasc.
tatal alcoolic si el. insurat cu alta doamna alcoolica apoi. le-a batut pe ambele. si pe copii. tataie care ne gonea cand veneam in vizita si era prea beat. ne ameninta ca ne taie cauciucurile. o data am si cazut pe treapta de afara in timp ce fugeam cu tata de la el.am si acum cicatricea in barbie.
frate 1: divortat/betiv/ boschetar fara casa/la mana intinsa la rude pt bani pt bautura si eventual o farfurie de mancare. internat la dezalcoolizare si fugit de acolo de nenumarate de ori, batut de toti fratii pt a fi adus pe calea cea buna. o bataie i-a administrat si tata acasa la noi. eu am avut onoarea sa asist. eram copil si am vazut tot si cum s-au umplut peretii de sange. suspect si el de hepC, neconfirmat sigur pt ca a fost omorat de niste colegi de breasla/boschete.
frate 2: alcoolic si el.hepC-decedat si el. interactiuni fraterne, certuri aprige, batai.
frate 3: bolnav de una alta. hep C-decedat si el.
sora: cam guraliva,ii placea bautura, barfa& cleveteala de mahala, maritata cu un intelectual care avea accese de furie, arunca televizoare/obiecte casnice maricele pe geam/balcon, o batea des si pe ea si pe copii. ne feream sa il suparam in vizite. normal ca a intervenit clanul de frati cu o corectie binemeritata in viziunea lor. asa ca au ajuns insangerati la politie cu cumnatul. matusa decedata si ea- hepC.
relatia mea cu parintii a fost f tumultoasa si ea. cred ca de asta m-am casatorit la 23 de ani si apoi am plecat din Ro. si ne-am cumparat casa aici sa fiu sigura ca nu ma mai intorc.
o sa mai povestesc.

ALAPTATUL HELPLINE

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica Floricele frumusele



POVESTEA MINUNII

emaaimee spune:

nu trebuia sa scriu poate ca e prea mult despre mine. si nu am scris tot
oare v-ati speriat? sterg?

ALAPTATUL HELPLINE

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica Floricele frumusele



POVESTEA MINUNII

cleo78 spune:

nu sterge. Lasa aici. poate mai citesc si alte pers.
asemenea exemnple in jur am avut si eu -cu agresivitatea ca pe ceva normal.


Nu stiu daca pot sa te consolez, sau sa le deplang viata trista.

edit: voiam sa te inreb, tu ai facut testulde hepatita C? asta e singuru lucru care mi-a venit in minte.

emaaimee spune:

practic nu imi trebuie consolare. stiu ca au avut viata trista.
inteleg contextul acum.
dar copil fiind nu intelegi si nici nu are nici un sens sa ti se puna povara asta pe umeri. si nu gasesc scuzabil bataile si violenta. nimeni nu le gaseste.
stiu ca sunt intrebari retorice:
nu am inteles niciodata de ce trebuie sa sufere copii nevinovati adusi cu dragoste in lumea asta? de ce li se frange copilaria? de ce nu poate sa se joace in tihnna, de ce nu au avut parte de dragoste? de ce sa tresara la cel mai mic zgomot si sa incerce cum poate el cu mintea lui de copil sa se poarte cat mai frumos adultii. sa ii fie teama sa nu ii supere ca sa nu vada iar latura agresiva/animalica?
de ce trebuie sa porti cicatricele astea emotionale?
iar cand esti copil, esti f debusolat. nu stii cum sa te porti in situatii vitrege. te invinovatesti, iti spui ca poate tot tu ai gresit si incerci mai mult sa fii pe plac, fara folos ...

mersi de intrebare.am facut toti testul de Hep C. suntem negativi. asa am aflat ca are si tatal meu. abia atunci cand sora lui era pe moarte, am aflat de boala asta crunta. care a fost un secret pana atunci poate ca am fi putut face mai mult daca stiam mai devreme.

ALAPTATUL HELPLINE

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica Floricele frumusele



POVESTEA MINUNII

analuz spune:

Nu stiu daca este topicul cel mai potrivit pentru acest articol. Imi pare rau ca nu il pot gasi si in limba romana. In articol se discuta varsta la care copiii pot fi diagnosticati ca depresivi, ce influenta pot avea parintii asupra copiilor, cum perceptia asupra depresiei la varste fragede s-a schimbat de-a lungul timpului. Mi s-a parut a fi foarte bine documentat.

http://www.nytimes.com/2010/08/29/magazine/29preschool-t.html

rrox3 spune:

Emaaimee cum o sa fie prea mult despre tine?!? E dureros de multa suferinta in cele cateva randuri pe care le-ai scris aici si tie, totusi, ti-e teama sa nu fi deranjat scriindu-le?! Off... daca tu ai putut sa traiesti toate astea, cu siguranta poate si restul lumii sa suporte lectura lor. Macar atat...

Imi dau seama ca ti-a fost, si iti este inca, foarte greu, dar tu, Ema, trebuie sa fii mandra de tine, foarte mandra. Fiindca tu ai reusit cumva, numai tu stii cum, sa supravietuiesti ca fiinta din care nu a disparut umanitatea, intr-o familie cu un istoric infiorator. Tu nu te-ai lasat prinsa in malul in care s-au adancit ei, te-ai luptat pentru o gura de aer curat si cer senin deasupra capului. Si copilul tau traieste cu totul altfel decat ai trait tu. Asta ti se datoreaza tie.
Sunt convinsa ca o sa reusesti ce ti-ai propus. Ai toate motivele

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)