Copilul captiv (8)

ladyJ spune:

Iti raspund eu.

Nu trebuie sa avem, avem pur si simplu.
Unii asa simt, sa atraga atentia , si o fac cum stiu si cum pot.
Nu trebuie sa intelegem. Nu trebuie nimic, intelegem sau nu, cam asta este.
Daca vorbim despre urateniile din om nu inseamna ca le indulcim, inseamna ca le discutam, si o putem face din multe puncte de vedere.

Tu cum te mai simti, Sabina?

nelia spune:

Am revenit, s-au linistit... pe moment.

In primul rind, Sabina, nu cred ca exista oameni fundamental 'rai' si alti oameni fundamental 'buni'. Cred ca tot ceea ce numim noi bun sau rau este un conglomerat, care pleaca de la un material dat, peste care se adauga diverse straturi, pina se ajunge la un rezultat. Deci, rautatea unora poate fi explicata daca disecam aceste straturi... si daca s-ar face un experiment in care sa se ia una aceeasi bucata de material uman, care sa fie expus la alte conditii, care ar crea alte straturi... cred ca rezultatul ar fi nu mai bun sau mai rau, ci foarte diferit.

In legatura cu cultura si personalitatea, un subiect foarte drag mie. Eu cred ca personalitatea este influentata de cultura si inca intr-o masura destul de mare.

Cel putin doua influente culturele le pot da imediat fara sa ma gindesc prea mult:

1. comportamentul cultural 'model' in familie - care i se adreseaza direct copilului inca de cind a fost nascut, ba as merge pina acolo incit sa spun ca i se imprima anumite trasaturi inca din burtica. Aceasta influenta 'model' actioneaza in mod direct asupra copilului, inca din momentul in care il iei prima data in brate si isi exercita influenta pe toata durata copilariei, mai ales in prima pina pe la 7-8 ani.

2. modele de comportament care caracterizeaza societatea in care creste copilul - pe care acesta le observa sau ii sint predate, este educat conform acestor modele. Acestea nu-l afecteaza in mod direct pe copil, dar ii servesc ca exemple sau modele pentru a-si constitui propria sa personalitate. Influenta lor este poate neimportanta in prima copilarie, dar influenta lor asupra copilului, a individului care se formeaza sau care este format continua toata viata.

Comportamentele culturale care influenteaza direct copilul ii servesc acestuia ca sa-si contituie unele din modelele proprii de comportament. Si cind devine adult, se vede clar ce influenta puternica a avut aceste comportamente culturale prin faptul ca, atunci cind devine parinte si este pus in fata cresterii propriilor copii, acesta se desprinde foarte greu de amintirile din copilarie.

Prin acest lucru eu vad ca acele comportamente culturale i-au influentat personalitatea, despre care nu stim cum ar fi fost daca ar fi avut alte modele.

Spun asta pentru ca eu vad o influenta majora a 'modelelor' de crestere si educare a copiilor asupra formarii personalitatii lor. Si nu numai a modelelor familiale, dar mai ales a celor pe care le da o societate la un moment dat.

Nu stiu daca s-a facut vreun studiu sau nu, existenta acestui subiect poate veni in sprijinul celor ce urmeaza, dar eu cred ca acei copii care sint nascuti si crescuti intr-o societate anume, la un moment dat, sub influenta unor anume modele de crestere si educare, sint crescuti citeva generatii aproape in acelasi fel, gasind trasaturi comune, si nu putine, in personalitatea lor care au la baza exact influenta acestor modele.

Bineinteles ca aceste lucruri sint valabile numai daca admitem de comun acord ca primii ani sint de o importanta enorma in constituirea unui sistem de valori si atitudini si ca acestea sint baza personalitatii unui individ.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Sabina spune:

cam naspa:P (ma simt)

da, inteleg acuma, mie imi era teama ca explicam acuma toate componentele dizarmonice prin eventuale traume, patologii samd si ca mergand pe drumul asta evitam asumarea responsablitatii.
Asta si referitor la copiii nostri. Nu zic de cineva anume, ci ca tendinta generala, adica eu sunt prima care considera ca un copil are un motiv intemeiat pt a face xyz, da uneori, cand sunt mari, mai recunosti si intentii machiavelice :P


Bird, si eu cred ca exista cultura "aoleu" -ului la unii...:)))
Si eu imi recunosc tendinta asta, da mi-e rusine la spital sau in public, acolo par cea mai tare din parcare, acasa insa le mai exagerez, vreau rasfat.

Ori asta ii face pe ceilalti sa ma vada mega egoista. Si poate nu e ok. Sa obosesc dandu-ma viteaza fata de niste straini, cerand ajutor numai in cazul in care mi-e rau de tot, si acasa sa rog sa mi se strecoare ceaiul



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Selene_Bunny spune:

bird, in romana este o vorba: li s-a suflat prea mult in c.. . Sau li s-a cautat prea mult in coarne.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Pantofiori de vanzare - noi, frumosi!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Sabina spune:

Nelia, nici eu nu cred asa ceva, cred insa in unele trasaturi de caracter, componente ale personalitatii, cum vre, sa-i zicem, mai uratele asa :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

nelia spune:

Da, dar nu cred ca ai cum demonstra ca acestea nu ar fi mai frumusele daca atunci cind s-a format ceea ce numim personalitate, modelele ar fi fost altele, mai frumusele...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Sabina spune:

Nu poti demonstra....dar nici nu poti cand esti confruntat direct cu un anumit gen de persoane sa le incasezi doar asa, ca parintii lui tipau cand era mic....

Adica adultul fara patologii ar trebui sa faca un minim efort de corectie, nu?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

nelia spune:

Da, asa este, dar acelasi lucru i se intimpla si lui... si nu intelege imediat de ce. Uite aici, pe DC. O mamica vine si expune o problema, cind o face nici nu se gindeste la ce impact vor avea spusele ei... ea are o problema, una reala, greu de dus si de rezolvat, greu de infruntat. Alte mamici care au crescut in 'normalitate' sau care au ajuns deja prin introspectie, auto-educatie singure sau cu ajutorul unui specialist la aceasta 'normalitate' inteleg din prima ca problema mamei nu este cea cu care se confrunta, ci unele care tin de profunzimi... asa ca nici nu poate fi rezolvata corect la suprafata.

Crezi ca daca ii spui asa, direct, in fata, vezi ca ai o problema grava si trebuie sa o rezolvi, mamica respectiva nu se simte la fel de agresata ca tine cind o incasezi de la cineva 'altfel' decit tine? Eu cred ca da si bine nu-i este.

Si sarcina ii revine celui 'normal' sa gaseasca solutia sa-l convinga pe cel 'anormal' (pun in ghilimele, ca si normalul si anormalul asta este relativ pina la coada) care este esenta problemelor lui si sa-l indrepte, atit cit se poate, spre un ajutor.

Asta e valabil cind nu-i faptul implinit, dupa ceva grav infaptuit, din pacate, de cele mai multe ori, faptasul isi incaseaza pedeapsa, de multe ori neintelegind total de ce a facut ce a facut, de ce a primit o pedeapsa atit de grava cind lui raul nu i se pare atit de mare... si, de cele mai multe ori, personalitatea si modelele (negative) care au influenta-o isi spun cuvintul: cei mai multi recidiveaza in acelasi rau!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

rrox3 spune:

Nu sunt de acord
Cum explici experimentele in care copii adoptati inca de la nastere, crescuti in familii adoptive deci, la 16 ani au personalitati asemanatoare cu parintii biologici?
Baza personalitatii este inascuta, abia peste asta vine mediul si modeleaza. Exista un potential ereditar important, caruia mediul ii poate permite sa se desfasoare sau pe care poate incerca sa-l ingradeasca. D-aia ziceam ca "modelam" personalitatea copilului. Modelam ceva ce deja exista intr-o anumita forma.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Sabina explicatiile si cauzele nu scuza nimic. Asa cum am mai scris de o gramada de ori, omul adult este responsabil pentru ceea ce face.
Cred ca esti de acord cu mine ca nu putem trata lumea atat de simplist ca la 2 ani, impartind-o in buni si rai.
Trecand pe langa faptul ca bun si rau sunt notiuni relative, sunt doar niste etichete calitative. Anumite comportamente sunt etichetate de majoritatea lumii ca fiind rele si altele ca fiind bune. Pe linia asta, unele persoane au comportamente majoritar etichetate ca rele, altele ca bune. O gramada de alte comportamente sunt mult mai relativ interpretate de diverse persoane sau culturi chiar (uite si influenta culturala ).

Psihologia, printre altele, incearca sa explice de ce in anumite situatii ne comportam "rau" sau "bine". Nu doar din curiozitate, ci si pentru ca o eticheta de "rau" nu-l va face pe omul respectiv sa se schimbe, pe cand daca gasim cauzele "rautatii" lui, este posibil sa le puteam adresa cu succes. In general e vorba de nevoi nesatisfacute pe calea fireasca.
Asta nu inseamna absolut deloc ca se cauta scuze. Sunt sigura ca intelegi diferenta

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)