2 copii...

buna la toata lumea,
probabil ca multe dintre noi sunt mame "la dublu" si poate asta m-a motivat in mod deosebit sa spun povestea asta aici si acum.
primul copil
a aparut in viata noastra cind nici nu implinisem 24 de ani. dorit, iubit inca din viata intrauterina, asteptat cu nerabdare dar si cu detasare nestiind ce inseamna aparitia unui bebe in viata de cuplu, a fost darul nepretuit al naturii fata de noi.la inceput l-am privit cu teama si curiozitate, dar fara sentimente profunde... mi-era teama de fragilitatea lui dar si de faptul ca nu voi reusi sa stabilesc o legatura calda cu el. mi-era teama ca nu voi sti sa fiu mama dedicata si mi-era teama de tipetele lui din zi si noapte care nu incetau deloc. si eram coplesita , in deruta. ce simt eu oare? ma intrebam constant...timpul insa le-a lamurit pe toate si in decurs de o luna totul a devenit natural si am descperit trairi de care nu ma simteam capabila. eram mama!
al doilea copil
am avut nevoie de timp sa uit (de fapt sa nu mai imi amintesc )temerile mele si ca sa ma las convinsa sa mai avem un copil. am ezitat mult pt ca aveam un copilas inca micut linga noi da si pt ca ma simteam din nou femeie in afara de statutul de mama si aveam senzatia ca voi resimti mai greu pierderea feminitatii la care tin atit. dar el vroia atit de mult...treptat a inceput mie sa mi se faca dor de tandretea de care nu am putut da dovada atunci la primul meu copil, un dor apasator , teribil si fara sa ma mai gindesc mi-am spus,: vreau sa mai am un copil. si iar natura a fost ingaduitoare si in scurt timp dorinta noastra a prins forma. sarcina asemanatoare, deci nu mi-a ridicat intrebari deloc, stiam oarecum ce ma asteapta si tocmai din acest motiv simteam acea dragoste inerenta inca din viata ei intrauterina. doar un mic sentiment de nevinovatie cind ii spuneam baietelului:mami nu poate sa te mai ia in brate acum (interdictii medicale- sarcina problematica), te ia tati. dar baietelul meu e un ingeras si cu ochi mari adauga mereu:mami are bebe in burtica si tati nu. el poate!
o asteptam si mai nerabdatoare si simteam ca o iubesc deja la fel de mult ca pe fratiorul ei. ce diferenta de la unul la doi!
a aparut si ea linga noi, m-a emotionat mult nasterea ei, poate unde am nascut in alte conditii, mult mai civilizate cu tati linga mine clipa de clipa (la prima sarcina nu am avut sansa asta, conditii diferite de la tara la tara), citind in ochii lui iubire nelimitata si fericire, ceea ce mi-a lipsit prima oara. il stiam fericit si indragostit de mine si fiul lui proaspat aparut, dar nu citisem asta in ochi lui chiar atunci la aparitie...
si nu a mai fost teama aceea sfisietoare, nu , a fost diferit.sa nu credeti ca iubirea pt ea simtita de la inceput a eclipsat ceva din sentimentele mele pt micutul meu . deloc. e loc mult pt toti!
cum spuneam am simtit diferit si poate ca in asta consta frumosul, mereu e altceva care sa iti dea un fior.
dar sa nu credeti ca am scapat de temeri acum. doar ca sunt de alta natura. teama ca micutii mei nu vor avea afinitati , chiar si acum mici, sau cea ca el mic si curios, ar putea sa ii faca ceva rau ei. dar cel mai mult e teama identica cu aceea de care vorbeam mai sus cind ramin singura cu amindoi copiii, ea atit de mica fragila de numai trei saptamini si el energic, hotarit , impunator solicitant...cind pleaca sotul meu la munca si intimplator baiatul nu mai e la gradinita in ziua respectiva intru in panica de parca as retrai senzatiile de la primul nascut. cum sa fac fata? ma intreb...dar si mai mult, nu teama de a ma imparti fizic ma sperie, e tot ceva sentimental, inexplicabil care ma debusoleaza, probabil inconstient mi-e frica sa nu cumva sa negljez sentimentele fragile ale unuia dintre ei si astfel realizez ca a fi mama a doua oare, e ca si prima data, diferit si totusi la fel. cuvintele sunt greoaie acum, dar cine stie despre ce vorbesc intelege. ii iubesc si parca totusi mi-e teama sa ma las acaparata de ei. noua ipostaza de mama a doi copii e la fel de derutanta ca aceea de mamica pt prima data (din motive diferite, firesc).

m.

Mazarica spune:

In primul rand, sa-ti traiasca. Apoi, stii si tu, copii mici, griji mici, copii mari griji mari.Tu avand doi, totul se inmulteste cu 2.
Cred ca fiecare parinte trece prin aceleasi temeri ca si tine, sunt sentimente normale, doar vrem tot cei mai bun pentru puiutii nostri.
Meseria de parinte nu se invata nicaieri, crestem odata cu ei si invatam odata cu ei, nimeni nu ne poate da formula pentru un parinte perfect.Avem atata dragoste in noi, incat daca am avea 20 de copii i-am iubi pe toti, cu aceeasi intensitate.
Toate cele bune,

pisi_ella spune:

Monaz., bun venit in marea noastra familie! Sa-ti traiasca puisorii si sa-ti aduca numai bucurii! Eu am o fetita de 5 luni, Emma...O sa-i fac si eu un fratior, peste vreo 2-3 ani...

_ella

toni spune:

Draga Monaz , si eu sunt in aceasi situatie.Acum Raluca are 7 luni si 2 saptamani , dar la inceput am trecut si eu prin aceleasi emotii ca si tine.Si am trecut prin multe.Dar repede.Timpul s-a scurs , si inca vor urma destule clipe carora va trebui sa le fac fata !Totusi in toate aceste probleme , in care ne simtim singure , cu 2 copii care au probleme diferite , de multe ori epuizate , gandeste-te ca Cineva acolo Sus te iubeste si te intelege , si e alaturi de tine.Lucrul acesta m-a ajutat si m-a imbarbatat de multe ori , si am putut sa-mi adun fortele pentru a o lua iar de la capat.
Iti doresc numai bine si multa putere impreuna cu Dumnezeu !

vilma spune:

Draga Mona, bine ai venit!
Am citit cu multa atentie ceea ce ai scris, in curand va veni si la noi bebe 2.
Ca sa te destind putin, citând ceea ce ai spus: "ea atit de mica fragila de numai trei saptamini", inseamna ca mai ai o saptamana, cel mult doua, ca sa reintri in normal, asa cum a fost si prima data
"timpul insa le-a lamurit pe toate si in decurs de o luna totul a devenit natural".

Mona, zic eu ca e de bine, daca ai avut timp sa te gandesti la toate astea, sa vii aici printre noi (si sper sa vii cat mai des), inseamna ca nu e chiar asa de greu, nuuuu? Hai, incurajeaza-ma!

Cu drag,
Vilma (cu Anca de 2,5 ani si bebe Stefan din burtica)

Violeta spune:

Nu m-a mai induiosat de foarte multa vreme ceva, asa cum au facut-o randurile tale. Frumoase simtaminte si foarte adevarate. Iti doresc sanatate, putere si o viata frumoasa alaturi de cei dragi!

korinna spune:

Draga mea...eu am un baietel de 7 ani si inca un baietel de 4 luni jumate.Pe amandoi ii iubesc la fel..dar vad si eu ca fata de cel mik am niste porniri de ma sperii si eu...imi vine sa-l mananc nu alta.
la al doilea nu am mai fost asa panicata si am stiut ce e mai bine pt el...l-am ingrijit mai fara teama.E adevarat ca atunci cand sunt nou nascuti..te impresioneaza fragilitatea lor..nu stii ce au..de ce plang..e greu..dar trece.
Fii fericita ca ai doi copii sanatosi si un barbat care te iubeste si are grija de voi.restul...vine de la sine!
Si bine ai venit aici ..la DC


KORINNA mamika x 2

hanna spune:

Si eu am tot 2 copii; ai mei sunt mari; dar pe masura ce cresc, o data cu trecerea timpului uiti cat te-i chinuit cu ei cat au fost mici si-ti raman in memorie numai amintirile frumoase, numai bucuriile.Iti doresc ca micutii sa fie sanatosi si sa va bucurati de ei.
Multi pupici
Hanna

Banti spune:

Am inteles ce simti din ceea ce ai scris pentru ca si eu am trecut pe aici. Cind l-am nascut pe baietel fetita avea doar doi ani si jumatate si nu a fost o perioada usoara de acomodare cu situatia, dar pina la urma am invatat sa fac fata multor incercari. Oboseala e cea mai grea problema, desi aveam si mult ajutor, m-am simit foarte extenuata fizic, dar ca mama am fost mult mai stapina pe situatie si mai increzatoare. Baietelul meu a fost cuminte, insa alaptatul de 3 ori pe noapte nu e un lucru usor. A fost si gelozia fetitei pe cel mai mic la inceput, desi am pregatit-o cum am putut mai bine pentru nasterea lui, insa acum totul e bine si se iubesc tare mult.
Si eu ii iubesc de ma topesc si nu imi pot inchipui viata fara ei. Asa cum spui si tu e loc in inima noastra pentru multa iubire si e minunat sa o poti darui. Dumnezeu a fost bun cu mine, cu noi, si stiu ca mi-a dat cei doi copii la vremea cea mai potrivita si a fost un sprijin constant pentru mine. Iti doresc si tie putere sa iti cresti micutii si multe bucurii alaturi de ei!

Ioana

Anina_n spune:

Felicitari pt. cei 2 copilasi ! Multumim ca ne-ai impartasit si noua din ceea ce simti cand vine al 2-lea BB ! Important este sa ii iubiti la fel pe amandoi, iar ei sa simta asta.

Nina & Nina-Cristina (1 an si 9 luni)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

mitub spune:

Ce frumos!!!!

ma bucur mult de ce ne-ai impartasit.....
Eu sunt deocamdata mamica numai o data, insa imi doresc sa-i ofer fetei mele cat de curand un fratior /surioara. Si unul din lucrurile la care ma gandesc cu bucurie este ca voi fi mai relaxata, voi putea vedea lucrurile mai la rece si ma voi putea bucura de fiecare clipa, chiar de la inceput.

Am o prietena buna, si ca varsta imi este cam ca si o mama, ea m-a invatat ca fiecare zi este o zi castigata, si nu una pierduta...

Haideti sa incercam sa transformam fiecare zi intr-un castig!

Boga