Tema : Portrete autentice

Aici sunt binevenite comentariile pe marginea altor carti decat cea aleasa prin vot , la tema din titlu.

Mihaelka , fii tu prima cu Clopotul de sticla

Eu vin mai tarziu cu Ultimul barbat american

carminabulina spune:

Eu am citit de mult Clopotul de sticla dar inainte de asta am vazut filmul despre Sylvia Plath cu Gwyneth Paltrow in rolul Sylviei.
Si a jucat atat de bine ca altfel nici nu mi-o mai pot inchipui pe poeta.
Asta si Virgina Woolf. Probabil ca a fost o vreme destul de greu de indurat pentru femeile foarte inteligente, mame si poete in acelasi timp. I-am inteles durearea dar acum cand sunt mama nu i-am inteles gestul final si ca sa fiu sincera nici zbuciumul launtric.

monixy spune:

Despre Sylvia Plath stiu prea putin , dar logica viciata de tensiuni/afectiuni psihice nu poate fi inteleasa/acceptata de persoanele echilibrate . Din pacate rezultatul este dramatic pt. persoana in cauza , cat si pentru cei din jur .


Sa va spun cateva vorbe despre Ultimul barbat american .
Autoarea este Elizabeth Gilbert , care si-a inceput seria de scrieri non-fiction cu acesta , un portret admirativ(deci subiectiv)al unui prieten , si apoi a dat lovitura cu Mananca , roaga-te , iubeste , saga personala a regasirii bucuriilor vietii , si a finalizat cu Comitted , istoria ideii (si practicii) de relatie de cuplu (p-asta n-am citit-o).
In privinta cartilor ei de pana acum , ca trasatura comuna , am gasit ca propune subiecte grozave , pe care le trateaza frustrant de conventional . Si totusi , zona de interes e provocatoare .
Prima carte , cea cu care m-am hotarat sa va plictisesc , este un fel de carte postala ilustrata a unui "om al destinului si frontierei" din secolul nostru , care a reusit sa-si construiasca o viata in comuniune cu natura in cel mai propriu sens al expresiei . Eustace Conway a crescut incurajat de mama sa descopere natura si criticat de tata ca nu reuseste sa fie un geniu in stiintele exacte . Pasiunea si energia le-a investit in alta stiinta desi a absolvit o facultate , a trait pe cont propriu in natura de la 17 ani , a traversat Apalasii pe jos , si-a cumparat un teren si altul si altul , realizand un fel de rezervatie (turtle island) , si-a construit singur ferma , a vanat , a cultivat , si-a facut singur haine , a predat cursuri despre supravietuire in salbaticie , apoi le-a predat practic in rezervatia transformata in tabara , a traversat America pe cal , apoi a batut recordul cu trasura , si a iubit desigur o multime de femei , cucerite de personalitatea lui deosebita . Desigur , fiecare a venit si a plecat , cum sta bine personajelor secundare feminine din filmele cu eroi , hm...
Interesant este si modul lui de gandire , consulta un psi , dar viseaza la femeia ce i-ar face 13 copii . Urmareste cu strategie elaborata un plan economic realist in toate situatiile , dar are asteptari excentrice in privinta posibilitatilor de efort si intelegere ale celorlalti . E de admirat de la distanta .
E interesanta cartea ca o privire spre un mod de viata din alt secol , si de aceea cred ca titlul trebuie luat in sensul de ultimul pionier american .

beshter spune:

Daca mi-a fost greu sa comentez 'Portretul lui M' din varii motive 'extradiegetice', acu' mi-e greu sa spun ceva despre 'Clopotul de sticla' pentru ca Sylvia Plath imi place foarte mult. Sau, ma rog, destul de mult ca poezia ei sa mi se para mai buna ca a lu' barbatu-sau, Ted Hughes.

Dincolo de 'metaforele' principale pe care se e structurata cartea - cea din titlu si cea cu smochinul - cartea mi-a placut mai ales pentu stilul ei simplu, neimpestritat si neimbrizbrizat (desi afectat-copilaresc, cateodata) care descrie cu acuratete drama femeii 'anormale' din toate timpurile. Cred ca am citit pe undeva ca unii critici au asemanat vocea din 'Clopotul de sticla' cu cea din 'The Catcher in the Rye' si cred ca au dreptate, nu neaparat pentru ca ar fi vorba de 'cartea unei generatii' ci mai ales din pricina tonului amar-copilaresc.
Tot ce difera de la o epoca la alta e metoda de tratament; de la inchiderea 'nebunei' in turn si stergerea ei din memoria colectiva si personala pana la socuri electrice si lobotomie (fata lobotomizata care bantuie prin clinica unde e internata si Esther mi-a amintit de 'Suddenly, Last Summer').