Nu ies dintr-un 'vartej' post-partum
Raspunsuri - Pagina 3
roxy spune:
nu te superi ca iti spun, de ce nu mergeti impreuna la doctor? Gasiti un medic competent, chiar si in Bucuresti (nu stiu unde locuiesti ca nu scrii) si mergeti impreuna (tu, sotul si bebe).Iar in functie de eea ce reese in urma controlului, vedeti ce faceti.Mie mi se pare foarte periculos, ca in urma unui control medical COMPETENT, si mai ales cand un bebe are nevoie de medicatie, unu din parinti sa-l impiedice pe celalalt sa il administreze , pe principiu ca el nu e de acord.
Daca parerea primului medic nu va multumeste, mergeti tot impreuna la altu ca nu or fi toti nebuni si au ceva cu voi, dar daca analizele de sange arata ca bebe are nevoie de fier, de vitaminele respective, atunci trebuie sa i le dai pentru ca el sa se dezvolte normal.Altfel e un timp pierdut care nu se mai intoarce.Iar atitudinea sotului de bagat capu sub pres nu e una conform cu nevoia copilului.
Copilul are nevoie de voi amandoi pe aceeasi lungime de unda, si amandoi sa luptati pentru binele lui,. nu unu intr-o directie si celelalt in alta.Este periculos.
roxy spune:
tot eu, inca ceva, sotul spui ca vede copilul mai mult noaptea si atunci presupun ca doarme,d eci ar trebui sa-i fie clar ca tu esti aia care vede ce evolutie are bebe pe parcursul zilei.Iar tu ar trebui sa ai grija, mai tarziu tot tie iti va reprosa daca cumva nu e ceva in ordine cu bebe, tot pe principiu, ca doar ce, tu ai fost toata ziua cu ea acasa, nu el care o vede asa putin, asa ca ai grija, bebe e prea mic sa poata sa va ceara sa o ajutati real, nu sa va ascundeti ca nu va convine ceva.Acum cat e mica si varsta e in avantajul ei, o puteti ajuta sa depaseasca toate problemele pe care le poate avea, pentru ca dupa ce trece timpul , ele pot deveni permanente.
Ada_P spune:
E are un fel de idee legata de medicamente, s-ar trata mai degraba babeste decat medicamentos (desi si leacurile babesti sunt 'superstitii' pentru el, ma rog, e mai complicat). Sunt presata de ai mei toti sa las copilul sa se dezvolte in ritmul ei, desi toate cadrele medicale care au vazut-o (pediatra, 2 neurologi, ortoped, kinetoterapeuti, prieteni cu pregatire medicala ) au observat tot felul de particularitati la ea.. Cum impac regula sfanta ca 'fiecare copil se dezvolta diferit' cu atentionarile si rezervele venite din partea fiecarui medic in parte?
pitzinuca spune:
Pai pina acum ai facut ca oficialii, desi spui si tu ca nu aveti probleme majore. Incearca si varianta cealalta o perioada, propune-ti ca pina la toamna sa va relaxati, sa o lasi sa dezvolte in ritmul ei, si apoi daca va mai fi cazul, continuati. Nu ai incercat varianta asta, nu stii cum e.
Poti tu sa faci asta?
O vara minunata va doresc!
eu 
, cu 
(DPN 27.08.2010), andi 
si tati 
_
traduceri si asistenta
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
Gabrilici spune:
Ada, ai tot dreptul si toate motivele sa te simti rau.Si faptul ca nu te consideri o mama buna e tot din cauza depresiei.Fii mai ingaduitoare cu tine si acorda-ti mai mult timp.Si iti mai dau un sfat pe care si eu l-am pus in aplicare a randul meu:nu refuz ajutorul nimanui si nu ezita sa ceri ajutor, atat pentru tine cat si in cresterea copilului.
sanatate si curaj!
Gabrilici, mami de Sofia dulce si haioasa
mamiluimatei spune:
Ada vin si eu sa te incurajez si sa iti spun ca vor veni vremuri mai bune. Nu vreau sa iti recit slogane pe care le auzeam eu in timpul depresiei, de genul "daca vrei poti" "astea sunt figuri" "haide draga, ce ai" "ce iti mai lipseste?" etc. Numai cine nu a trecut prin depresie vorbeste asa. Si sa ii fereasca Dumnezeu pe toti.
Starea depresiva este sus jos, ai momente bune si momente mai putin bune. Sesizand la tine multe intrebari pe care ti le pui cred ca ai beneficia foarte mult sa intri in legatura cu un psiholog.
Spunea cineva aici ca prioritatea nr 1 e alaptatul si indraznesc sa contrazic: prioritatea numarul 1 acum esti tu, sa fi tu bine. Daca nu te pui pe picioare nu rezolvi nimic chiar daca te caznesti sa alaptezi copilul pana nu mai poti.
Gandeste-te la ceva ce ti-ar face placere, lasa copilul cu cineva, iesi, intalneste-te cu cineva, vorbeste, mananca ceva bun, cate putin zilnic. Fa lucrurile in ritmul tau si asculta-ti instictele de mama. Nu dau gres.
Cauta ajutor si cand il gasesti apuca-l cu ambele maini. Eu si acum regret ca mi-am irosit ani din viata ascultand oameni care imi recitau sloganele de mai sus.
Gabrilici spune:
sunt intru totul de acord cu mamiluimatei.lumea are mereu pareri 'avizate'.mie mi-a prins f bine terapia la psiholog.si intreaba un specialist dar eu stiu ca nu e recomandat sa mai alaptezi daca te confrunti cu depresie urata.trebuie sa te faci bine si atunci bebe se va bucura de prezenta ta mereu, in sensul ca veti putea fi mereu impreuna.si sa stii ca legatura mama-bebe se formeaza si fara sa alaptezi.voi sa fiti sanatosi si toate se vor rezolva.
si sanatate!
Gabrilici, mami de Sofia dulce si haioasa
Ada_P spune:
zile frumoase acum: o vizita la un ortoped a decurs frumos, nu are problemele banuite de medicul de recuperare, si ce a fost mai placut, dl. dr. a spus ca de nu ii mentionam eu de problemele musculare el nu ar fi vazut o problema la acel nivel. E primul medic dintr-un sir lung de dr vazuti in astea 6 luni care imi spune ca fata i se pare un bebelus normal. Me happy now, asta poate inseamna ca fata incepe sa isi revina, kineto rulez foarte tare, am schimbat de o sapt. terapeuta si ea vede imbunatatiri deja fata de prima sedinta facuta cu ea. Acum sunt pe un val foarte frumos. (asta si gurita de vin pe care am luat-o la cina- de care se pare m-am dezobisnuit de tot :( ) ma fac foarte vesela