Intarcat la 2 ani si 7 luni, aveti sfaturi?!
Raspunsuri - Pagina 2
MadaJianu spune:
Va scriu ce s-a intamplat azi noapte tot in ideea ca poate mai foloseste cuiva. Asa cum am spus i-am dat sa suga la culcare bine si cand s-a trezit la 1 si a cerut sa suga i-am spus frumos si calm ca tzitzi doarme si nu putem sa o trezim si ca suge dimineata cand se trezeste tzitzi. Sa nu va inchipuiti ca a inteles si s-a culcat. O ora intreaga s-a matzait s-a plans ca vrea sa suga. Dar eu daca am luat hotararea asta nu am mai dat inapoi si am tot vorbit cu ea pana cand dupa o ora a adormit. s-a mai trezit de doua ori tot matzaita dar nu a mai stat asa mult treaza.
Prima noapte, in concluzie, a fost chinuitoare, dar mi-am dat seama ca daca nu fac asa o intzarc clar ca nu mai rezist. Asa ca ma pastrez pe pozitii in speranta ca e cum a spus Olgutzika si in a parta noapte o sa dormim si noi mai bine.
burtika spune:
Madalina, cum mai merge cu tzitzi noaptea? Ma bucur tare mult ca am gasit subiectul acesta si ma bucur sa vad ca mai sunt si alte mamici care inca mai alapteaza copii de aproape 3 ani. si eu imi doresc foarte mult sa o pot intarca natural, astept ziua in care o sa-mi dau seama ca "astazi nu a mai cerut deloc", dar parca nu-mi vine sa cred ca o sa renunte singura la tzitzi vreodata. si pe mine ma oboseste foarte tare ca se trezeste de cateva ori noaptea, dar eu nu lucrez inca, am ales sa stau cu ea pana va merge la gradi si dupa aceea vom mai vedea. (fetita mea face pe 28 iul 3 ani). Te rog, Madalina, mai scrie-ne daca ai reusit sa o dezveti sa suga noaptea.
diamat spune:
mada, imi pare tare rau ca nu am vazut subiectul mai demult, nu stiu de ce nu imi apar cele de la alaptare la subiecte necitite :(. Si eu sunt tare curioasa de cum va merge
burtika, vad ca ne tot intalnim 
d are 3 ani si 6 luni si e alaptat la cerere adica seara si cateodata dimineata.
dianocica cu d (3+)
MadaJianu spune:
Imi pare rau ca nu am mai revenit aici cu ce s-a intamplat. A fost o vara nebuna si abia acum imi revin la program :).
Ce mi-a scris Paulush (parca ea a fost) m-a marcat enorm. A avut un impact asuprea mea cum nu as fi crezut si am stat si am analizat situatia noastra (a mea si a lui Madi, fetita mea). Mi-am dat seama ca eu eram foarte afectata de intarcat si sufeream enorm, dar in acelasi timp nu mai puteam de oboseala ca ma trezeam de nu stiu cate ori pe noapte. Si am gasit solutia. O alaptez doar seara inainte de culcare si cand stau acasa in weekend si in concediu si inainte de somnul de pranz. I-am explicat ca nu o sa-i mai dau sa suga noaptea ca tzitzi doarme si toata povestea pe care mi-a spus-o Paulush. Primele 4 nopti a fost un cosmar. Se trezea de cateva ori pe noapte si cerea si plangea si eu incercam sa o linistesc si sa-i explic ca mami o iubeste dar ca nu se mai poate. Am fost ferma pe pozitii. Apoi brusc in a 5-a noapte nu a mai cerut, doar a vrut sa tina mana la buricul meu (asa are ea obiceiul). Se trezea tot de cateva ori pe noapte dar doar cerea buricul. S-a mai intamplat in vreo doua trei nopti dupa aceea sa imi ceara sa suga si sa planga, dar se linistea destul de repede. Iar acum partea cea mai frumoasa: treptat treptat, cam in vreo 3 saptamani maxim, s-a trezit din ce in ce mai putin, iar acum nu se mai trezeste decat foarte rar, doar eventual sa vina langa noi in pat si sa adoarma imediat.
Nu imi vine sa cred uitandu-ma acum in urma ce usor a fost totusi. Nu credeam ca voi reusi, si cel mai important, nu credeam ca voi ajunge sa ma simt asa bine fara sa ranesc fata. Eu personal nu cred in intarcat si din cauza asta ma simteam si asa rau ca nu mai puteam sa-i dau sa suga. Acum eu sper sa o pot alapta pana va zice ea stop. Caci sunt convinsa ca va zice, chiar daca asta va fi la 5 sau 7 ani. Cred in faptul ca un copil stie sa aleaga cand sa se desprinda mai ales cand este iubit foarte mult. Va multumesc foarte mult ca m-ati incurajat atunci si multumesc foarte mult mai ales lui Paulush ca m-a facut sa realizez cat este de simplu totul.
Bafta multa fetelor cu alaptatul, e frumos daca o faci in asa fel incat sa va simtiti bine si voi si copiii.
paulush spune:
Uau, iti multumesc din suflet pentru feedback, m-a emotionat cumplit.
Ieri am scris in blogul meu (la semnatura) despre alaptarea prelungita, un caz intr-adevar foarte rar. (11 ani incontinuu, la 3 copii).
Ma bucur enorm pentru tine ca ai reusit sa mentii alaptatul, ca ti-ai recunoscut limitele fizice, ca ai putut sa te intelegi cu ea, ca reusesti sa ii dai in continuare in timpul zilei.
Da, e simplu sa-i spui din inima cand nu mai poti si sa-i dai ziua, pentru fericirea amandurora.
Felicitari!
editez pe motiv de greseli
asa a fost
mes p’tits riens